Marti Musical

vORBe

Motto: “In intuneric,reculul interogativ al ochilor intunecati isi continua existentialismul filtrat,departe de cruzimea de limbaj si de gesticulatia goala de sens a albului.”

in intuneric,
imi justific
utilitatea
adaptarii
la negru
simtitor,
tactil,
prin
traducerile
degetelor,
ce le pun
in paranteze,
tinandu-le
deoparte
de zgomotele
inimii.

in intuneric,
imi justific
continuitatea
miscarii
in negru
orbitor,
dificil,
prin
intamplarile
picioarelor,
ce imi spun
in perifraze,
originile
incorecte
si faptele
indepartarii.

Momentul

ploua in momentul
in care-mi
plangeam trupul
in tine.
ne pierdeam astfel,
in stropi
exteriori
si interiori
de picaturi
afective
codificate,
adiacente,
unui profil emotional
al ideii
de ploaie
corporala.

sub asediul
unui flux continuu
ne ratacim in noi
uitand de nuante
experimentand
momentul.

si ploua…

De marti 13

Asa cum este in rai

Pana voi mai scrie ceva aici, va voi recomanda un film:

Nu ma pricep la critici de film asa ca doar vi-l recomand sa-l vedeti. Merita!

Daca nu il gasiti, da-ti un semn aici si-l voi pune pe un site de transfer.

UPDATE: aici gasiti, timp de 10 zile, filmul:

http://dl.transfer.ro/Transfer_ro-e1adf595ab.zip

Pescarul

Ne nastem pescari. Din momentul in care am iesit in lume avem in maini o undita. Ne pregatim sa prindem Pestele cel mare.
Indiferent de modelul de undita avut in mana, nada trebuie facuta personal. Nu ai de unde sti compozitia perfecta a nadei. O inveti sa o faci de-a lungul vietii. Pestele difera ca dimensiuni si cerinte de la o persoana la alta: unii vor bibani, altii stiuca, somn si chiar vreun Moby Dick.
Stam concentrati pe malul raului vietii noastre cu undita in mana si asteptam sa se prinda acel peste. De la aceasta categorie de pescari nu o sa auzi povesti fantastice cu pesti, decat in momentul in care prind Pestele. De-abia atunci, povestea capata dimensiuni.
Tu, cititorule, ce peste astepti sau ai prins, si care iti sunt dimensiunile povestii capturarii?

PS: Pentru a va face o mai buna ideea asupra cerintelor, va recomand o poezie de film: BIG FISH.

Vernisaj

suntem proiecte plastice
ale propriilor litere,
care, adaugate,
prin tehnici mixte
de coloristica si penel,
realizate in spatiul intim
al propriului atelier,
devin spatiu expozitional,
provocand trecatorul
mental, sufletesc
si vizual.
definim concepte de arta umana
prin complexitatea
unui cuvant realizat in mulaj
tributarii emotiilor ce emana
zilnic, la propriul vernisaj.

Aripa de inger

Lucretius spunea ca fiecare dintre noi e un inger. Un inger cu o singura aripa. Un inger ce ar putea zbura doar atunci cand imbratiseaza pe un altul. Iar azi apelez la aripile fiecaruia dintre noi, tuturor celor ce arunca un ochi pe acest blog si isi pot da- daca nu aripa, macar o pana – pentru a ajuta un alt inger.
P e acest inger o cheama Alexia Toma. Un ingeras de peste 4 anisori, prietenoasa, spontana, omunicativa, ambitioasa, intelegatoare, inteligenta, vesela si foarte cuminte. Ii place la gradinita sa se joace cu copiii, ii place sa deseneze, sa picteze, sa asculte muzica si sa danseze, ii plac florile si animalele si, mai ales, ii plac plimbarile cu Bunu pe dealuri.
Problemele Alexiei au inceput la varsta de 8 luni. Desi analizele i-au iesit mereu bune, greutatea ii era mult mai mica decat cea corespunzatoare varstei. A fost consultata de mai multi medici, iar la 1 an si 3 luni este internata in Spitalul Grigore Alexandrescu – sectia de Gastroenterologie si alimentata pe sonda nazogastrica. I s-au facut toate analizele, de sange, de digestie si negasindu-se clinic nimic deosebit, i s-a pus diagnosticul de anorexie psihogena. Au omis insa o investigatie, inclusa in procedura de investigatii pentru anorexie, cea imagistica: CT (computerul tomograf) sau RMN-ul, care ar fi impiedicat ca Alex sa ajunga in situatia de acum.
La 2 ani n-avea nici 7 kg. Apoi a inceput sa ia in greutate. Incet, dar inceputul era imbucurator pentru parinti. Multi doctori au vazut-o de atunci, dar niciunul nu s-a gandit la asa ceva.  Semne neurologice nu a avut, era isteata, chiar dezghetata, deci n-a dat nimanui de banuit. La 4 ani avea 11 kg. Era putin pentru varsta ei, foarte putin, dar copilul era energic, prezent.

Primele simtome vizibile ale suferintei cerebrale au aparut la sfarsitul lunii aprile. Au fost 3 episoade de vorbire putin greoaie, la trezirea din somn, ce s-au succedat la intervale scurte de timp. Apoi a inceput calvarul. In fiecare zi parca mai aparea ceva. Nu mai avea stabilitate pe picioare, se impiedica des, incepuse sa-i fie frica sa se urce si sa se dea pe tobogan, ii era teama sa coboare singura treptele si-mi arata ca o doare osul de la bazin si genunchiul.
Mama fetitei povesteste: “Am fost la medicul de familie, am fost la neurologul de la policlinica, toti ziceau ca e prea slaba (ajunsese la 10 kg) si ca din cauza asta nu se mai tine pe picioare.
Ziua in care ne-am hotarat sa mergem la Spitalul Obregia a fost ziua in care Alex, sculata din somn, nu si-a mai controlat piciorul stang, de parca n-ar mai fi fost al ei… Neurologul, aceeasi poveste. E slaba, musculatura s-a atrofiat si nu-i mai sustine greutatea… Ne-a indicat sa mergem la Budimex sa-i puna niste perfuzii, s-o revigoreze.
Au inceput cu analizele, erau convinsi ca anorexia ei are la baza ceva psihic. Au spus totusi ca trebuie sa facem si un CT pentru ca intra in protocolul pentru anorexie….si-n ziua de 1 iunie ne-a cazut ceru-n cap. Nimeni nu se astepta ca tomograful sa arate o tumoare mare, fix in mijlocul capului.
Au fost draguti cu noi si s-au mobilizat cu totii pentru a pune lucrurile cap la cap si a vedea ce avem de facut.
In ziua de 03 iunie urma sa facem RMN-ul. Era pentru a doua oara cand am simtit ca ma prabusesc. Fetita mea are o tumoare de 5 cm localizata supraselar ce-i produce o hidrocefalie importanta si multiple metastaze pe coloana.
In data de 4 iunie se intervine chirurgical, i se monteaza un shunt si se preleveaza fragmente tumorale pentru examinare anatomopatologica.
Rezultatul este inspaimantator: Glioblastom (Gliom malign). Doctorii au spus ca mai are de trait intre 4-6 saptamani.
Suntem trimise la IOB pentru inceperea terapiei. Alex are doar 9 kg.
Doamna doctor ne sfatuieste sa dam o proba din fragmentul tumoral si la Victor Babes…Si de aici lucrurile se schimba, se iveste o sansa, o sansa venita parca de la Dumnezeu. Aceea ca fetita mea sa supravietuiasca. Diagnosticul se schimba: Astrocitom pilocitic. I se pune o sonda nazogastrica (singurul loc pe unde este hranita si acum) si in doua saptamani ajunge la 12 kg. Incepem tratamentul si ni se face prima cura de citostatice, pe care Alex o suporta bine. Insa starea ei neurologica, data de compresia tumorii, se inrautateste. De cand ne-am internat in Budimex nu s-a mai dat jos din pat. E atat de trista si de speriata de tot ce i se intampla, dar e atat de cuminte si accepta tot ceea ce medicii vin sa-i faca si asta pentru ca i-am spus ca are o bubita la cap si trebuie sa-i treaca. Cum poti sa-i explici unui copil de 4 ani chinul prin care trece? Sau cum poti sa-i justifici suferinta si stressul pe care i le-au provocat atatea analize si controale inutile pe care le-a facut timp de 4 ani? Acum nu mai vorbeste, se uita doar la noi si probabil ca ne vede mai greu deoarece campul ei vizual e limitat. Localizarea tumorii ii face pe medici sa ridice din umeri si sa o considere inoperabila. Nu au mai avut un astfel de caz, cu asa istoric, si-l considera dificil. Dar mana buna a unui neurochirurg, tratamentul ulterior si, in primul rand ajutorul lui Dumnezeu, in care-mi pun toata increderea, ar putea sa ne salveze de la moarte fetita.
Am trimis mesaje de ajutor la clinicile si spitalele de afara si, in cele din urma, am primit raspuns. Vor s-o opereze. Este a doua oara cand am simtit ca Cel de sus ne ajuta.
Tratamentul ei are mai multe faze. Operatie, radioterapie si din nou chimioterapie. E de durata si implica costuri mari, dat fiind si faptul ca ea, pe toata perioada tratamentului va fi internata.”

Cei ce vor sa ajute un inger, o pot face la:

_BRD Groupe Societe Generale_ *

**
*RON**: RO88BRDE445SV63205534450
EUR: RO84BRDE445SV63205614450
USD: RO31BRDE445SV63205704450*

*Cod SWIFT: BRDEROBU*

*BRD Groupe Societe Generale Sucursala Victoria, Calea Victoriei nr 224, Bl D5, sector 1, Bucuresti, Romania*

*sau*

**
*_ING Bank_ *

**
*RON: RO14INGB0000999901546063 *

*EUR: RO57INGB0000999901546065*

*Cod SWIFT al ING Bank N.V. Amsterdam, sucursala Bucuresti: INGBROBU*

* *

*Banca corespondenta pentru Eur – ING Bank N.V. Amsterdam *

pentru  Toma Alexia, titular Toma Andreea Ioana*.*

2

Dupa 2 ani si un pic, de cand am inceput sa scriu aici, va las , pana in momentul in care ma voi reapuca de scris, o selectie din ceea ce v-a placut cel mai mult(conform blogstat-usului):

1. Fascinatie nocturna

2.Sarut

3. Ganduri razlete

4. Povestea vietii mele

5. Divinus

6.Playing love

7. Calatorie cu euri

8. Florile copilariei

9. Amintiri

os populus

Jonglam
zi de zi,asemeni
unor acrobati
cu mastile
propriilor
existente.

Uitam
ca suntem oameni,
si-ajungem mascati
de pojghitele
valorilor
prezente.