Easter is coming.

aprilie 17, 2014

Game of Thrones

Povestile sunt (A)vital(e)

aprilie 15, 2014

L-am intalnit ”fredonand” telecomanda televizorului. Si m-a atras inca de la primele acorduri auzite pe Mezzo, dintr-o inregistrare de la festivalul de jazz din Nice.

Din acel moment, a devenit Avital pentru playlistul meu zilnic.  Descris de LA Times ca “a pioneer in combining jazz with myriad world music elements”,  contrabassitul de origine israeliana, Omer Avital, caci despre el este vorba, transmite, prin intermediul  compozitiilor sale, asa cum declara in interviul acordat celor de Qobuz, povesti, sentimente sau stari cu fiecare nota.

Trei atribute, strans legate unul de celalalt, cu variatiuni tematice limitate doar de imaginatia celui care il asculta.

Interviu - Qobuz (9.06 min)

 

omeravitalnewsong

Iar cel mai recent album, “New Song”, lansat  in martie, anul acesta, este vibrant, plin de ritm si culoare, perfect pentru a ramane, dupa ce treci de Hafla, New Song, Sabah El-Kheir, New middle East, Ballad for a friend, doar ca sa enumar cateva din cele 11 bijuterii muzicale, cu mult mai mult decat o stare de bine.  Tocmai de aceea vi-l si recomand.

As scrie mai multe, dar mai bine va las sa experimentati pe propriile urechi si sa va creati singuri povestile.

Hafla (5.55 min)

Sabah El-Kheir (5.50 min)

New Song (4.41min)

 

Alte info:

Omer Avital website

Interviu TabletMag

 

 

Manta muzicala

aprilie 10, 2014

null

Photograph rain by Muhammad Ridha on 500px

Va recomand un playlist  pentru vreme ploioasa, creat de catre cei de la Jazz n’ Blues Experience, perfect pentru orice momente induse de catre acest fenomen meteorologic :

01 - 00:00 - Georgia On My Mind – Ray Charles
02 - 03:38 - At Last – Etta James
03 - 06:38 - My Baby Just Cares for Me – Nina Simone
04 - 10:16 - Unforgettable – Nat King Cole
05 - 13:29 - Dream a Little Dream of Me – Louis Armstrong, Ella Fitzgerald
06 - 16:36 - Beyond the Sea – Bobby Darin
07 - 19:30 - Just a Gigolo – Louis Prima
08 - 24:15 - The Lady Is a Tramp – Frank Sinatra
09 - 27:32 - Take Five – Dave Brubeck
10 - 32:59 - Over the Rainbow – Aretha Franklin
11 - 35:39 - Trav’lin Light – Billie Holiday, Paul Whiteman Orchestra
12 - 38:47 - Ain’t Misbehavin’ – Fats Waller
13 - 42:45 - As Time Goes By – Ingrid Bergman, Dooley Wilson
14 - 45:50 - I Fall in Love Too Easily – Chet Baker
15 - 49:01 - But Not for Me – Ella Fitzgerald
16 - 52:15 - In a Sentimental Mood – John Coltrane
17 - 56:31 - Don’t Cry Baby – Etta James
18 - 59:01 - Lullaby of Birdland – Sarah Vaughan
19 - 01:03:01 - Drinking Again – Dinah Washington
20 - 01:06:33 - He’s a Tramp – Peggy Lee
21 - 01:09:13 - Let’s Do It – Eartha Kitt
22 - 01:11:48 - You Rascal You – Louis Armstrong, Louis Jordan
23 - 01:14:53 - Love Me or Leave Me – Nina Simone
24 - 01:18:17 - Trust in Me – Etta James
25 - 01:21:17 - How High the Moon – Ella Fitzgerald
26 - 01:24:34 - Mess Around – Ray Charles
27 - 01:27:15 - Dreamy – Sarah Vaughan
28 - 01:30:11 - Just One of Those Things – Louis Prima
29 - 01:32:48 - Blue Sky – Doris Day
30 - 01:34:35 - Right Now – Aretha Franklin

Deoarce “Jazz music creates so many phenomenal figures” si “I wanted to make somebody feel like Coltrane made me feel, listening to it” iar “The heart of a music is its rhythm. The heart of rhythm section music is the rhythm” va invit la un CONCERT:

Citatele ii apartin lui Wynton Marsalis si sunt luate de pe Brainyquote .
Site si biografie Wynton Marsalis.

Anthony Hopkins recitand poemul lui Dylan Thomas: “Do Not Go Gentle into That Good Night.”

Muschiul

noiembrie 8, 2013

broken mind by Kutsche

Cand vorbim de muschi, primul gand se va duce, binenteles, catre acel organ al corpului format dintr-un tesut fibros si carnos care, datorita proprietatilor lui fundamentale, contractibilitatea si elasticitatea, pune în miscare diferite organe si parti ale corpului. Si asta, pentru ca in ziua de azi, muschiul a devenit un vector de imagine. Ne antrenam mult prea mult pentru “a da bine” in societate, ca imagine, iar, in mare parte, “vocile” noastre nu mai sunt produsul unui antrenament profesionist al creierului, ci doar o expresie corporala.

Uitam ca, de fapt, avem cel mai mult nevoie de antrenament cerebral, de educatie. Un creier este un muschi care, daca nu este utilizat, se atrofiaza. Avem nevoie, se pare, de mai multe sali de forta decat locase de invatamant ce sunt, prin excelenta, o sala de antrenament intelectual. Metodele de antrenament sunt diverse in orice locas: carti, documente, atestate, povesti, fisiere audio , foto si/sau video. Toate aceste aparate mentin si calesc muschiul. Cel mai important muschi, de altfel, al corpului uman. Complex, ingenios, nedescifrabil si folosit doar la o foarte mica parte din posibilitatile sale. De vina ar fi tot lipsa unui sistem serios de antrenament. Nu s-a gasit inca formula pentru a se reusi folosirea 100% a creierului uman insa, toate indiciile duc la faptul ca, printr-un antrenament mental creativ, pe cat mai diverse teme sau situatii, este posibila atingerea unor praguri mai mult decat satisfacatoare in procentajul uzantei cerebrale..
Vom ajunge, astfel, sa facem din cultura o sursa de oferire a unor libertati, intr-o vreme in care lumea pare sa manifeste un interes general pentru mai toate sporturile, cu exceptia celui care conteaza.

O Hal’ba la Cupa Bloggerilor

septembrie 25, 2013

Weekend-ul acesta se va bea mult la Cupa Bloggerilor. Cel putin din punctul de vedere al numelor echipelor.

Despre acest eveniment, organizat de cei de la SportMeet.ro, a scris, intr-un mare Hal( facand onoare numelui echipei noastre), Bogdan: CF Hal’Ba.  

Cupa Boggerilor

Cupa Bloggerilor la Fotbal este un eveniment marca SportMeet.ro. Sponsor: Orange Romania. Parteneri: Canyon, Aqua Carpatica, Heineken, Editura Litera si Federatia Romana de Rugby.

Pac sau Pac-Pac?

august 27, 2013

Proiectul
Fiecare ducem de-a lungul vietii cate un bagaj de reguli, fara de care stim ca nu am avea cum sa supravietuim.
Unele norme sunt diferite, construite dupa chipul si infatisarea modelata in timp de catre individ, conform actiunilor corozive ale experientelor incercate, altele sunt comune, potrivite unei constiinte ce apartine mai multor indivizi, alaturi de care intersectezi puncte de acelasi interes.
Daca am lua toate bagajele si le-am goli continutul, incercand a gasi o imagine cat mai potrivita punctului comun avut de catre toti turistii acestei lumi, cred ca acesta s-ar transforma intr-o singura regula. O regula formata din trei cuvinte. Priveste. Asculta. Cunoaste. Sau, mai simplu: PAC.
Orice imagine face cat o mie de cuvinte. O zicala care se potriveste de minune cu primul cuvant: Priveste. Vei reusi, astfel, sa iti faci o idee asupra ansamblului ce ti se asterne in fata ochilor. Pentru a aprofunda aceea idee, tot ce trebuie sa faci apoi este sa asculti. Percepand sunetele emise de mediul inconjurator vei ajunge sa incepi sa cunosti. Se va intampla acest lucru, pentru ca vei incepe sa iti pui intrebari si sa gasesti raspunsuri. In timp, prin exercitiu, vei afla ca fiecare actiune in sine a PAC-ului, capata noi sensuri, iar a „privi“, a “asculta” si a “cunoaste” nu au mereu aceeasi semnificatie.
Multi ajungem sa ne pierdem in mijlocul exercitiului, absorbiti de peisaj sau de propriile egouri, ajungand a nu mai vedea imaginea de ansamblu ci doar cea din propria oglinda. Orice conluzie trasa, in astfel de conditii, neverificand intreaga regula, duce la actiuni cu efect regretabil. PAC-ul, ca regula, se transforma in onomatopee si va sugera rapiditatea, caracterul brusc si neasteptat al unei miscari, actiuni. Efectul acestora se compara, in cea mai mare parte, cu cel al unui balon in mana unui copil.
Astepti in orice moment sa se sparga. Sa faca PAC!
………………………………………………………………………………………….

Doar aprofundarea unei probleme/situatii poate duce la o decizie inteleapta. Restul e PAC-PAC!

Proiectul

august 1, 2013

Trase cu sete aerul in plamani si inchise ochii, lasand caldura soarelui diminetii sa-I resfete cu razele fata. Zambetul care I se largise pe fata descria totala satisfactie de care era cuprins. Urma sa fie o zi memorabila!
Deschise ochii si mangaie cu privirea toata zona din fata casei. Se indrepta inspre statia de autobuz, cu pasi mici si apasati, privindu-I atent pe cei doi copii ai vecinilor ce asteptau si ei transportul catre scoala, si-si rase in sine, gandindu-se la uimirea ce le va provoca-o putin mai tarziu.
Urca in autobuz si-si ocupa locul favorit: al patrulea rand din spatele soferului, scaunul de la fereastra – castigat cu greu in fata unuia dintr-o clasa superioara (una din victoriile de care era mandru)-, ignorand complet jocul si tipetele celorlalti copii. Nici chiar prietenul cel mai bun nu reusi sa il scoata din starea de concentrare care il cuprinsese.

Nu si-a dat seama cand trecusera cele doua ore din programul scolar. Nu reusise sa fie atent la nimic, primise deja mustrare de la un profesor si era aproape sa fie dat afara de celalalt pentru ca raspunsese in doi peri. Inima incepuse sa ii bata cu putere si simtea cum il trec furnicaturi prin tot corpul.

………………………………………………………………………………………

Ii luase ceva timp pana sa gaseasca solutia pentru acest proiect. Li se spusese sa vina cu “ceva” care sa “aduca viata” la cursul despre Formare. Cel ce le spusese acest lucru, lui si colegilor sai de clasa, era transferat de curand la scoala. Punea mult pret, zicea stimatul profesor, pe “creativitate”. Revolutionar ca stil, prinsese de minune la mintile tinere. Asa cum, de altfel, toate ideile ce zburau prin clasa la cursul profesorului de Formare prinsesera radacini adanci in mintea lui.
Luase la rand destul de multe carti fata de cum imprumuta de obicei din biblioteca si se apucase de studiat din prima clipa. Numarul cartilor studiate descriau traseul maturizarii unei idei care incepuse sa se intinda pe toata suprafata creierului, cuprinzandu-i , incet, incet, cu totul, intreaga lui fiinta. “Asa voi face”, isi spuse in acel moment.
Incepuse sa caute toate elementele trebuincioase proiectului. Ar fi avut nevoie de ajutor dar trebuia sa o faca fara sa afle niciun cunoscut, deocamdata. “Cine stie ce ar fi putut sa iasa?!” Nu vroia sa implice pe nimeni, mai ales daca iesea prost. A cotroboit fiecare coltisor al comunitatii si a scormonit chiar si la vecinii indepartati. Nu s-a lasat pana nu a strans tot ceea ce ii trebuia.
Apoi, nu ii mai ramasese decat asamblarea. Ii luase aproape 6 zile intregi, obositoare, dar, pana la urma, ii reusise.

………………………………………………………………………………………

In fata tuturor colegilor adunati in jurul proiectului , ce tocmai fusese dezvelit, se arata un acvariu plin de o substanta cetoasa ce sustinea mii de bile si forme stralucitoare, care de care mai diverse si speciale prin colorit si textura. Nu intelegeau ce este sau cum se formeaza dar ii atragea ca un magnet. Dupa cateva clipe de uimire totala, profesorul indrazni sa-l intrebe:
- Yahve, ce este acesta? Cum l-ai numit?
- Universul, domnule profesor!

Proiectul


Pe vremea cand sambata se mergea la scoala iar sprinturile copiilor la sfarsitul orelor spre casa, pentru a prinde cele 5 minute de desene animate din emisiunea lui Tudor Vornicu, l-ar fi facut pe Usain Bolt sa planga in pumni de ciuda si sa-l faca sa-si ceara direct pensionarea, pe vremea caramelelor cu gustul raiului de care iti vorbeau bunicii si unde trebuia sa dovedesti ca meriti sa intri prin puterea maxilarelor si rabdare, se intampla ca, intr-o luni de dimineata galesa cu ganduri de pierzanie si temperaturi ridicate ca sangele ce le curgea prin vene, sa fie control al lungimii parului baietilor din clasa a V-a F.
Daca cineva ar fi verificat gandurilor acestora, ca-n acel filml cu Mel Gibson, la ora 9.15, iar acel personaj ar fi fost chiar “tovarasa” profesoara de matematica, ce o apucase, dintr-un impuls total necunoscut acestor minti tinere, desi majoritatea fetelor din clasa aratau la aceea binecuvantata ora de parca iesisera din mana lui Ioan Botezatorul, ar fi aflat ca tragerea pe roata a lui Horea,Closca si a lui Crisan -eveniment despre care toata clasa invatase cu o ora inainte- ar fi fost doar un sejur de 5 stele, cu all inclusive, fata de ceea ce i-ar fi pregatit “haimanalele fara pic de minte in creier”. Numai schemele si aparatele de tortura care le inventau in acel moment ar fi fost o dovada, mai mult decat indubitabila, a existentei materiei cenusii .
Discursul dojenitor crestea in metafore si epitete demne de inalta si laudabila crestere de care dadusem dovada si ni se preconiza un viitor conform educatiei primite. Principalii vinovati pentru implementarea campaniei de ajutorare si strangere a fondului necesar de a pune pe picioare excelenta idee de a racori toate fetele care se plangeau de caldura dar care nu au vrut sa chiuleasca pentru a merge la strand, ramasesera in picioare. Toti ceilalti priveau detasati, cu gandul la pletele ce inca le mai aveau. (Ca sa fiu sincer, erau singurii tunsi corespunzator :D)
Cei trei muschetari, in numar de patru, printre care se numara si subsemnatul, ramasesera in picioare, parand a se cai pentru baia de “sange” creata In pauza dintre istorie si matematica. Ca fapt divers, 4 “elefanti” umpluti cu apa intr-un ritm bazat pe o formula matematica, aparanet fara noima, dar tinandu-se cont ca aveam un timp de 10 minute, aveau sa faca istorie.
- Uitati cate 10 lei de caciula. Pana la sfarsitul orei sa-mi veniti tunsi!
E tot ce am auzit si tot ceea ce conta. Am luat banii, iesind mai ploati decat toate fetele la un loc, si-am pornit pe urma sirului de apa, ce curgea linistit, pe scarile scolii.
Nu stiu cum ne-am trezit langa frizerie. Stateam toti la o masa, avand cate un CICO de jumatate de litru in fata, la vreo suta de metri de aceasta.
- Nu stiu ce vreti voi sa facem, spuse unul, dar eu nu am chef sa ma tund. Ce poate sa ne faca?
Intrebare care a pus pe jar mintile tinere incercand sa gaseasca solutii. Orice solutie, oricat de radicala, numai pletele trebuiau sa supravietuiasca. Nu va tin prea mult in detalii, dar, dupa o discutie scurta, de vreo ora, timp in care am mai ras si cate-o prajitura, ne-am hotarat, ca niste oameni maturi si responsabili ce eram sa pornim o revolutie. Nimeni nu ne-ar fi stat in cale. Si, pe deasupra va fi o revolutie sponsorizata.
Astfel, marii revolutionari ai clasei a V-a F, au incheiat sedinta de partid, decretand stare de urgenta nationala si proclamarea retragerii in cinematograful alaturat, pentru a se documenta asupra problemelor importante ce le aveau de rezolvat. Nu pot sa va explic starea de beatitudine ce ne cuprinsese, ce vise s-au facut in ziua aceea si cat de mult ne-am distrat pe banii profesoarei pana la sfarsitul timpului cand ar fi trebuit sa plecam de la scoala.
Am asteptat ultimul fluier si am zbughit-o in clasa pentru a ne lua ghiozdanele si ce mai aveam ramas, pentru a ne prezenta cu onoarea de revolutionar nepatata in fata parintilor. Drumul spre casa, printre toti ceilalti elevi, nu am facut decat sa imprastiem discursuri subversive, in care ne ceream drepturile de purta parul asa cum vrem noi si ceream razbunare pentru nedreptatea care ni se facuse.
Pana a ne baga in pat, datorita urletelor parintilor de pe la geamuri, in care ni se indicau modalitati de miscare spre casa cat mai rapide, la care se mai adaugau epitete mandre de cei mai mari razboinici – golan, haimana, pierde-vara etc. – zarurile fusesera aruncate. Ne retrasesem mandri in palatele noastre revolutionare stiind cat am crescut in ochii tuturor celor ce ne ascultasera. Nici nu stiau ce revolutie se pregatea a izbucni in scoala. Am adormit cu gandul la reconstructia intregului sistem de invatamant, la readucerea valorilor corecte si a justitiei care imparte dreptatea legata la ochi, nu chioara, si, binenteles,la felul in care voi fi privit de fetele din scoala.
…………………………………………………………………………………………………………………
M-am trezit cu zambetul pe buze. Visul fusese, cel putin, la inaltimea asteptarilor revolutionare. In vis, profesoare fusese tunsa cheala si lasata sa traiasca. Eram un revolutionar cu suflet mare!

Nici nu stiu cand am trecut peste micul-dejun pregatit de o mama revolutionara si m-am trezit in clasa, alaturi de bravii mei generali si armata noastra. Asteptam cu totii, frematand,inceputul orei de matematica.
Ce s-a intamplat in pauza dintre ore, nu va pot spune, pentru ca nu stiu. Eram prea ocupat a gandi cum voi infrunta dictatorul. Linistea care se lasase in clasa, in momentul intrarii acestuia, deghizat in profesoara de matematica, m-a facut sa ma trezesc, in picioare, din nou, alaturi de camarazii revolutionari.
- Observ ca aveti aceeasi lungime a pletelor. Ce s-a intamplat?, ne-a tunat si fulgerat profesoara.

Revolutia pierdea teren si numai musca survola locul bataliei istorice. Toate marile spirite care ne stateau alaturi acum 5 minute, in briza vantului, cu ochii darji si pumnul ridicat, se retrasesera strategic sub banci sau facand pe niznaii. In acelasi timp, toate motivele ce ne trecusera prin cap a le invoca la momentul potrivit, toate discursurile din lume, fusesera uitate.
- Am pierdut banii, a gasit imediat unul dintre generali o solutie. Ne-a fost rusine sa mai venim apoi, tovarasa profesoara!

Nu era cea mai buna solutie si nici nu era o fapta mandra de revolutionar, insa, la iesirea din scoala, cu alti cate 10 lei in mana, nu ne-a mai pasat. Ce insemnau, pana la urma 20 de lei, pentru noi, revolutionarii, care, acum, puteau sa-si faca de cap si sa puna stapanire pe un teritoriu cat mai verde si plin de libertati?! Parcul, aflat la cativa zeci de metri de scoala, fusese deja ocupat. Mingea unor pusti se tavalea sub picioarele noastre, iar strigatele acesteia de durere nu se puteau face auzite din cauza harmalaiei gurilor celor 14 pici de-a 4-a si-a celor 4 generali.
Pe la zece, cand ar fi trebuit sa ajungem tunsi, iarasi, in fata “Marii Adunari Nationale” organizata de tovarasa profesoara, inscriam un gol superb, mandru de laudat cu el in orice cadru respectabil al adunarilor marilor revolutionari. Pe la 11, cand tovarasa pusese serviciile secrete in actiune, sunandu-ne parintii, inca ne delectam cu trabucuri fine facute din guma tigareta, cumparate cu 2 lei, de la o tiganca din parc. Visurile noastre de revolutionari au continuat pe nori imaginari in sala cinematografului din zona, unde fratii nostri chinezi ne aratau ce inseamna sa te lupti cu o femeie. “Sora 13” ar fi trebuit sa ne dea de gandit la intoarcerea spre scoala. Dar cati revolutionari au fost atenti la micile detalii, mai ales daca cuprindeau numere presupuse a fi ghinioniste?! Revolutionarii nu sunt superstitiosi!
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Pentru a nu-I face de ras pe cei 4 bravi revolutionari, din respect pentru acestia si familiile lor, voi trage cortina peste batalia avuta in cadrul scolii. Izvoarele istorice descriu razboiul ca pe un macel, revolutionarii fiind prinsi la inghesuiala, tradati de toti cei care trebuiau sa le fie alaturi si neputand face fata numarului prea mare de acoliti ai Dictatorului.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Din toata aceasta istorisire revolutionara, mi-a ramas in cap, pe langa semnele de pe piele si pedepsele avute, o chestie: ”Revolutiile tin atata timp cat vor cei mari!”.

Dar ne-am distrat atat de bine!!

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 241 other followers