Binar

 

Esti programat sa te  confrunti

cu evenimentele existentei,

in timp ce  propriul  tu

se lupta cu propria sa constiinta

personajul tau ajungand

sa se defineasca

prin starea de tensiune

a revoltei sale.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Povesti zen primite in dar(11)

Invata sa fii tacut

Elevii de la scoala Tendai obisnuiau sa studieze meditatia. Una dintre incercari a fost sa stea timp de sapte zile in tacere. Patru dintre ei, fiind mai apropiati, si-au promis sa se observe pe timpul meditatiei.

In prima zi, nu se auzea decat sunetul naturii. Meditatia parea ca incepuse bine dar, in momentul in care a venit noaptea si una dintre lampile cu ulei incepuse sa sfaraie, unul dintre cei patru prieteni a strigat la unul din servitorii scolii: “Fixeaza lampa!”

Al doilea prieten, surprins de faptul ca l-a auzit vorbind, a reactionat: “Nu trebuia sa scoatem niciun cuvant!”

“Sunteti doi prosti. De ce a-ti deschis gura?”, a intrebat al treilea?

“Si asa, am ramas singurul care nu a vorbit”, a conchis al patrulea elev.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Regasire

 

te  dobandesti pe terenul

unde altadata ai fost infrant,

într-o biografie veche.

iar daca prezentul

nu-ti  poate oferi decat coordonatele

unei conditii personale,

trecutul ,

iti va aduce constiinta

propriului tau mit.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Monolog muzical

Keep looking through the window pane
Just trying to see through the pouring rain
It’s hearing your name, hearing your name
I never really felt quite the same,
Since I’ve lost what I had to gain
No one to blame, no one to blame
Seems to me, can’t turn back the hands of time
Oh it seems to me, can’t back the hands of time

Seems to me, can’t turn back the hands of time
Oh it seems to me, can’t turn back the hands of time
Seems to me, history was left behind

Frig…

 

inot zilnic, pe o distanta spatiala

intre circul lumii,

stapanit de betia simturilor dezlantuite,

si  pustietatea apasatoare a haosu­lui.

separ fragmente  de constiinta,

in timp ce trec la stilul fluture,

si ma recompun in particule

refuzand textura unei realitati derizorii, reci.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Pribeagul

 

mi-am gasit refugiu

sub ploapele tale

si m-am regasit

in fiecare lacrima

care-ti impietrea sufletul.

cu toate astea,

am adunat praful drumurilor

sub talpi,

si-am plecat,

in nopti de decembrie,

in cautarea unei mecca

imaginare.

…………………………………………………………………………………………………………………………….

Povestea vietii mele

povestea vietii mele

a inceput intr-o zi de maine

sub un dus de sentimente

exprimate in umbrele literelor

si se va sfarsi ieri

intr-un amalgam de vorbe

adunate la gura scurgerii

timpului.

………………………………………………………………………………………………………………………………

Calatorie cu euri

A pleca in cautarea „sinelui“ schimba iremediabil oamenii. Calatoriile si experientele traite alaturi de propriul eu influenteaza comportamentele, modifica asteptarile, sporesc suspiciunile. Cine sunt eu? De obicei, eu particip la aceste schimbari. Asteptarile lungi, incertitudinile cotidiene, nevoia de orice iti impinge eul catre acceptarea unor lucruri pe care altfel poate nu le-ar accepta. Relatia dintre eu si eu e ca intre cel care pleaca si cel care ramine.

Prima obligatie a eului este aceea de a lasa aproape intact pe celalat eu, schimband doar pe ici, pe colo, in puncte esentiale. Sa lase posibilitatea supravietuirii si a celuilat eu. Acestei obligatii apriorice i se alatura una de natura sociala si afectiva: corespondenta intre cei doi eu. Obligatiile sunt insa greu de tinut iar angajamentele greu de pastrat intr-un timp ce se masoara in zile si nopti de singuratate.

Primul care-si incalca angajamentul este, de obicei, eul fizic. Isi abandoneaza pe celalat eu, fie pentru ca n-a gasit ce-a cautat, fie pentru ca si-a construit un alt eu. Unul mai aproape de ceea ce isi doreste eul fizic.

Prinsi intre drumurile la capatul carora te asteapta mai mereu un pat procustian, intre incertitudini si temeri, eul fizic nu-si iroseste timpul in asteptarile si sperantele celuilat eu (unul de natura fragila, de altfel), decat rareori. Foamea de materie fizica, frica de cunosterea de sine si teama de singuratate duc la alegeri deseori pline de subiectivism.

“Sinele” ajunge un roman dostoievskian, dual, fascinant, in care, atitudinea pe care o alegi sa o ai in raport cu cele doua euri conteaza in epica povestii tale. Si totul ar fi simplu daca nu ar pluti, peste toate, spectrul superficialitatii….

……………………………………………………………………………………………………………………………………….

 

Scrisorile niciodata trimise…

…. nu se vor mai trimite, incepand de azi. O sa-mi lipseasca acele scrisori din peisajul blogurilor. Erau printre putinele “scrisori” ce le frunzaream zilnic, atat pentru continut cat si pentru comentarii. Respect decizia autoarei, insa…. imi vor lipsi. Pentru scrisorile tale Nicoll:

Degete

 

ma scurg printre nisipul

degetelor mainii mele stangace

in a pastra stiinta de

a te tine in palma.

am degete oarbe,

ce calatoresc in pustiul

dunelor singuratatii,

printre norii de furtuna ai intelepciunii

ce prevestesc o revolutie

in care sa te am la degetul mic.

…………………………………………………………………………………………………………………………………..