Bucata de lut
septembrie 5, 2007
Sunt o bucata de lut
In lumea lui Vam
Sub praf de cuvinte
nerostite.
Privesc la orasul mirat
printr-o bucata,
de geam
Si-arunc din vene
la pasari,
seminte.
Imi pun ochii-n vant
Sa cern pustiul,
plin de elan.
Ma modelez zilnic,
in gand.
Sunt o bucata de lut
In lumea lui Vam.
…………………………………………………………………………………………………………………………………
septembrie 5, 2007 at 1:53 pm
Lasa-te plamadit
Din lutul bataii de inima
Pastreaza intreg
Gustul sangelui aruncat in artere,
Calatoreste prin celula dorului de albastru
Si apoi opreste intre pleoape
Amintirea curgerii.
septembrie 5, 2007 at 3:38 pm
Sunt lacrima ploii
si curg albastru,
pe “o bucata de lut”,
o picatura de liniste calda.
septembrie 5, 2007 at 4:07 pm
Frumusete si armonie!
septembrie 5, 2007 at 11:23 pm
Vezii ca aii unghiile murdare.
septembrie 6, 2007 at 6:38 am
imi cresc sub unghii paduri de cuvinte….
septembrie 6, 2007 at 7:47 am
… de cuvinte rostite ” cu ochii-n vant” in verdele pustiului cernut cu elan…
septembrie 6, 2007 at 8:44 am
@vanda
Ma las plamadit
din degete arse
si ma pastrez intreg
doar intre doua case.
imi aduc aminte
cum curgeam
pe-obrazul tau.
@silverrain
calc in baltile ochilor
stropindu-mi urmele
lasate pe suflet.
@gabitzu mcmc…
@dadatroll bine ca nu sufletul…
septembrie 6, 2007 at 8:45 am
lutul e cel mai fin in mainile divine…din lut lumina creaza ingeri -in oameni
septembrie 6, 2007 at 1:22 pm
Lutul este pamantul ud, nu-i asa? Cel din care poti modela. Cand am invatat limba ebraica, am gasit ca pamant (lut) se spune adama, iar om se spune adam, asa incat acest simplu fapt mi-a prilejuit o revelatie profunda. Noi, oamenii, suntem pamantul si pamantul suntem noi, relatia noastra cu planeta este organica, intrinseca si nu doar o poveste!
septembrie 6, 2007 at 4:50 pm
@maria
Vanitas Vanitatum
………
Ce-s oamenii? Podoabe ce-atârnă din tărie.
Sosesc, se duc şi iarăşi sosesc aici sub soare.
Din buzunarul humei şi-a cerului cutie
Mereu făpturi s-or naşte, căci Dumnezeu nu moare
………
Nu plânge după ierii ce rupţi ţi-au fost din viaţă
Şi nu gândi la ziua ce nu ştii de-o să vie.
Şi ieri şi mâini şi astăzi iluzii sunt şi ceaţă.
Atât ai: clipa. Fă-o să umple-o veşnicie
Omar Khayam
septembrie 7, 2007 at 6:55 am
ai intalnit trei ingeri
in respiratia lutului care sunt…
unul ti-a dat culorile cu care ochii sa isi hraneasca zborul
altul ti-a dat secunde pretioase de nemurire
al treilea ti-a dat suflet cu care sa faci lumea sa se miste in palma ta
te-au vindecat de toate intalnirile si au asezat in clepsidra vietii
anii
anii
anii
32
33
34
35
36
,,,
,,,
pana la capatul dinspre lumina al timpului
si-au intins panzele mantuirii
amin
septembrie 9, 2007 at 11:29 am
frumoasa si intensa, mi-a placut
septembrie 9, 2007 at 2:42 pm
@ofsummer in primul rand bine te-am gasit…si-n al doilea rand..ma bucur ca-ti place..te mai astept