Ganduri sarate

* Iti vad ochii plansi, ca de pe o culme panoramica. Masca ta de „mireasa“ cu fata vopsita in alb, se ascunde printre  ramurile mainilor. Undeva, in fundal, o palarie cu voal pare uitata, in lumina plina a dupa-amiezii de toamna.

* Orice om plans dobandeste ceva special, o fata senina, incoruptibila, in momentul in care-si intalneste propriile ape sarate, in a caror prezenta, uneori chiar si una nevazuta,  limpezimea adancimii sufletlui isi gaseste o lumina de tarm maritim.

* Ramasi singuri, discutam despre autoconvingerea motivatiilor propriilor hotarari, incercand sa ne justificam in fata propriilor ochi.

*Lacrimile s-ar putea sa vina mai repede decat te astepti si lucrurile sa nu se schimbe prea mult.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Emisiunea

La cererea celor care au ratat emisiunea “Casa Poetescu”, de la radio lynx , am adaugat-o, pentru download aici. Have fun!;)

Monoloage la Casa Poetescu

Miercuri, 24 octombrie, incepand cu ora 22, sunt invitat la “Casa Poetescu”, la radio Lynx, emisiune realizata de Vanda Florea. Recitam poezii, de toate genurile dar si din “operele” monotone de pe-aici. Asa ca, va astept pe frecventa sau pe chatul radioului maine sa ne conversam poetic pe muzica aleasa de mine si Vanda.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Tomnatec

 

Ma simt strain,

de adevarata mea identitate

coagulat in curgeri lente,

tomnatice,

de frunze moarte.

Inebunesc,

gasindu-ma in anotimpuri inventate,

in care imi eliberez

complexele frustrarii de libertate.

Gandesc pe dinauntrul

dar si pe dinafara  lumii,

ma simt strain,

dar ma simt bine

cu  nebunii.

……………………………………………………………………………………………………………….

Florile copilariei

Scoaterea copilului din tine e un ritual in singuratate si nu respecta reguli straine. Incepi prin a-ti aminti si te intrebi daca mai stii cum erai odata si daca ai mai putea sa te comporti asa cum o faceai atunci, fara sa-ti pese de ceea ce ar spune cei de langa tine.

Simti, ca tu si copilul din tine, sunteti legati, din momentul in care iti indrepti gandurile spre desenele pline de culoare si, in care, prin cerul aruncat pe hartie din doua pensule de acuarela, te pierzi in idefinibila senzualitate a rememorarii. Te simti mangaiat de o adiere, de o boare si iti miroase a flori si a cer albastru. Copilul din tine iti aduce cu sine o intelegere mai profunda a naturii umane si a felului în care este aranjata lumea. În acest sens, este plauzibil sa acceptam ca a vorbi despre maturitate – comportament care atat de adesea implica uitarea “iresponsabilitatii” copilului din ei – este o parte integranta a unei vieti examinate, din care lipseste acea scanteie prin care se te bucuri si sa gasesti acel mod placut de petrecere a timpului. Maturitatea pe care ne-o dorim atunci cand nu suntem constienti de beneficiile copilariei nu mai este chiar atat de excitanta in momentul in care ajungi sa fi un “matur”. Subiectele asa-zisei maturitati se refera la lucruri inerent interesante, cum sunt sexul, banii si puterea, la care se adauga felul de a te purta in societate pentru a nu fi blamat. Toate acestea atribute au ajuns sa fie universal valorizate. Se uita o functia catartica ce consta in eliberarea sentimentelor negative. In acest fel, scoatere copilului din tine este o cale terapeutica pe care o recomand zilnic. Incepe prin a te gandi la o gradina in care nu trebuie decat sa plantezi florile copilariei. O gradina in care a te vei regasi pe tine, plin de senzatii de familiaritate, ca si cum ai intra in casa unui prieten mai boem.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

PS: acesta e un fel de a-i raspunde lui Radu, vizavi de leapsa cu “Jocurile Copilariei”.

Betia

Prins de ventilatia pasiunilor afrodisiace

Incerc, dionisiac, extazul fara transcendenta

Si, in fundal, sublimul unei muzici scindate

imbata ochiul cu note false si asurzitoare.

Prins in degradarea sensibilitatii casnice

Gasesc chinestezia libidinala in a paharului congruenta

Si, in final, ma antrenez in a noptii voluptate

mustind de o betia seaca, dar incantatoare.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Atlas

Viaţa noastra e deformată de patologia constiintei exasperante. Una prin care ne revarsam frustrarile fara sa putem ajunge la un consens cu noi insine. Datorita ei, libertatea de exprimare isi pierde din volum, reusind sa alimentam astfel cacofonia celorlalti vizavi de ceea ce suntem. Ne dispersam criteriile ajungand , de foarte multe ori sa functionam ca entitati ale negatiei. In special a negatiei de sine. Una venita pe fondul urii de sine a intregului tu.

Incercam sa ne ignoram, totusi, constiinta cu o seama de argumente volatile. Iar corpul intra in fibrilatie simtind rascrucea majora la care se afla. Oricata repulsie am resimti fata de continutul constiintei, nu avem curajul de a ne retrage din joc. Primeaza sentimentul ca am pierde miza ce ne mascheaza adevarata entitate a noastra. Incercarile de rebilitare, cumva, nu au crezare in ochii constiintei, ce ne sopteste, exasperant, ca am esua lamentabil, daca ne-am retrage de la masa de joc.

Ajungem astfel sa purtam o sarcina toxica, ce ne ingreuneaza pasii, ducandu-ne obositi pe un drum plin de principii aberante.

Iar eu ma simt ca un Atlas ce tine o planeta plina de pacate pe umeri. Si, cu cat se adauga un locuitor pe aceasta planeta, cu atat ma inconvoi mai mult. Cel mai greu imi este cand sunt bantuit de teama unui meteorit. Nu stiu daca imi va mai rezista spatele in acel moment.

………………………………………………………………………………………………………………………………………….

De la Khayyam

 Tu vezi doar aparente. Un val ascunde firea.
Tu stii de mult aceasta. Dar inima firava,
Tot vrea sa mai iubeasca. Caci ni s-a dat iubirea
Asa cum unor plante le-a dat Alah otrava.

………………………………………………………………………………………………………………….

Carpe diem…

Sunt filme care-ti intra sub piele si nu mai ies niciodata. Iti pot schimba viata, modul de pereceptie asupra multor lucruri.
“Cercul Poetilor Disparuti” este unul dintre acestea.

Nu este un film despre poezie. Este despre cum sa privesti lumea, cu ce ochi sa o privesti, cum sa gandesti si cum sa simti. Vi-l recomand cu mare caldura.

Corbul

 

imi scot corbul din plamani

dinaintea clipei ultime

pentru a-mi dezvalui sufletul.

ten­siunea zborului

in momentul relevarii

adevarului

despre sine

ajunge sa fie un tribut

platit in numele unei religii

umane.

e dimineata cu pene negre

iar zborul e mut.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..