Intoxicatie florala
ianuarie 31, 2008
M-am intoxicat
cu umbrele florilor
si mi-am lasat
polenul inhalat
pe buzele norilor.
acum
tuna cu petale.
Jocul
ianuarie 27, 2008
uite-l!
un fir de suflet
pe buze
ti-am lasat.
si stiu,
ca intr-o zi
il vei rupe
cu dintii
crezand
ca e doar
o biata
sfoara.
uite-o!
Text de weekend
ianuarie 26, 2008
Mihai DOBRE
Substrata
Nu îmi aduc aminte exact, dar cred că sînt pe mare de vreo cîteva săptămîni. Nu am văzut nici un petec de pămînt de cînd am părăsit portul. Plutesc în derivă pe un ocean de lacrimi fericite, colorate în albastru, care mă poartă uşor, geometric… Mă las descurajat pe umerii lor, fără să schiţez nici un gest de împotrivire, ca şi cum aş şti cu siguranţă unde am să ajung. Poate am să mă lovesc, purtat de curenţi, de un colţ de insulă foarte gol, cu o plajă tăcută la reflux, unde mă va aştepta cuminte cuvîntul AJUTOR desenat pe nisip de o mînă grăbită şi tremurîndă. O să fiu lăsat acolo, pe pămîntul umed, aşteptînd să fiu chemat deoparte. Rănile de pe buze o să se cangreneze, limba încleştată şi îmbîcsită de sare se va lipi de cerul gurii, iar mîinile uscate de vînt şi de soare mă vor convinge că am atins în sfîrşit uscatul. Cu ultimele sforţări mă voi arunca în desişul pădurii tropicale şi voi încerca să mă odihnesc aiurea, la umbra celorlalţi naufragiaţi, naturalizaţi acolo. Nici nu ştiu cînd o să treacă timpul şi nici n-o să-mi pese. Răspunsurile la toate întrebările mele de-acolo se află aici. Pentru că urmează să mă trezesc şi să înaintez adînc în burta insulei pînă la rătăcire. Am să aud din cînd în cînd, în spatele meu, cîte un foşnet defrunză căzută sau cîte un şuier de pasăre ce nu migrează niciodată. O să-mi dau seama de ce o linişte grea atîrnă deasupra insulei: toate vietăţile îşi ţin răsuflarea să urmărească pe ascuns cum trec eu. Amintirile mele nu vor mai exista, le voi arunca în temniţa din mine şi le voi încuia cu un lacăt fără cheiţă. Atunci, şi numai atunci, o să-mi aud doar paşii leneşi pe pămîntul bătătorit şi trupu-mi revoltat de efort. Şi totuşi ceva mă va atrage înspre nord. Ceva îmi va spune că urmează să aud o melodie, două, trei venite de nicăieri… Ca şi cum s-ar fi născut acolo, în insula pustie, numai pentru a le descoperi eu. Cineva de departe îmi va şopti că melodiile se vor numi “Hyperborea”, “Antennaria” şi “Uva-Ursi”, iar aceste triste melodii mă vor face să mă simt asfalt încins sub stropii veseli ai ploii de vară. Şi abia atunci voi realiza că viitorul meu va fi o amintire frumoasă…
(Dilema veche – nr.108 – 17 februarie 2006)
Inot lunatic
ianuarie 24, 2008
am tras cortina
peste luna
alunecand
apoi
in sangele fierbinte-al
scenei tale.
mainile vorbeau
si mirosea
adanc
a lac.
ma cufund
in noi.
Ich
ianuarie 21, 2008
In mica mea calatorie am dat de piesa asta pe un post de radio din Austria. Nu ma omor dupa limba germana si nici nu am inteles-o foarte bine pana nu am avut o mana de ajutor dar, pur si simplu, mi-a placut de la primele acorduri. Iat-o:
Povesti zen – Momentul
ianuarie 21, 2008
Un călător întâlni un tigru. Fugi, urmărit de tigru, până ajunse la o prăpastie. Se agăţă de corzile unei viţe sălbatice şi-şi dădu drumul în prăpastie. Tigrul îl aştepta sus. Omul privi în jos şi văzu că în fundul prăpastiei îl pândea alt tigru. Şi doi şoareci începură să roadă corzile viţei … Atunci, omul văzu, crescută într-o crăpătură a stâncii, o fragă. Ţinându-se de corzi, se întinse şi o culese. O băgă în gură. Ce gust minunat avea !
Vesnicie
ianuarie 16, 2008
Am inceput sa cred
ca viata e vesnica,
va tine pentru
totdeauna.
Insa,
intr-o zi,
in aceea una,
nu foarte diferita
de celelate zile,
in care-mi traiesc
vesnicia,
aceasta
va inceta sa existe.
iar eu, totusi,
inca voi crede.
PS: Ne mai auzim luni, cand ma intorc in tara. Zile frumoase all!
Fascinatie nocturna
ianuarie 12, 2008
Si uite, o petala
Pe coapsa ti-o asez
Si-ti suflu cuvinte
Pe pielea-ti aburinda
Cu-n deget
Intreg corpul
Ti-l imbratisez
Si –mi gasesc Mecca
In a ta
Oglinda.
Iti sorb,
Cu porii,
Fiecare gest
In timp ce-mpartasim
Lumina lunii
Cu un
Sarut
De fiecare data
Iar te regasesc
In labirintul
Corpurilor pierdute
Fascinati
Lasam firul ariadnei
Pentru nebuni.
O, nebunule, care incerci
ianuarie 10, 2008
o, nebunule, care incerci
pe tine insuti sa te cari
pe proprii tai umeri
o, cersetorule care vii sa cersesti
la propria ta usa !
lasa-ti povara-n mainile aceluia
care poate sa ti-o care toata
si nu privi cu jind in urma niciodata!
dorinta ta lumina lampii-o stinge
de cum rasuflul i-l atinge
ce pacatos !
sa nu primesti nici daruri, nici odoare
din palmele-i murdare.
primeste doar ce-ti daruie
cel ce-n iubire sacra staruie.
Rabindranath Tagore (1861 - 1941)
Monolog de luni
ianuarie 7, 2008
nu veti gasi din mine
decat povesti nascute
din fumul de tigara
si cautandu-mi mereu
acel chip
veti pierde timpul
asteptand confesiunea
lasata intr-un tren
retras pe-o linie moarta
undeva,
intr-o gara.
…………………………………………………………………………………………………….
