Recomandare poetica

V-am mai tot recomandat, cand am crezut de cuviinta, o piesa muzicala sau vreun poet. Azi, va recomand din ultima categorie, un alt poet, si anume, Attar. Nu stiu cati au auzit de el si, tocmai de aceea vi-l recomand.

Farid od Din Attar s-a nascut in Nishapur si a trait, aproximativ, intre anii 1119-1220 (alte surse mentioneaza altii ani, adica 1136-1230. Cum ar veni, a trait aproape 100 de ani – ceea ce, pentru aceea perioada, inseamna ceva – si a fost ucis de catre invadatorii mongoli. Mormantul acestuia se gaseste in orasul natal.

Attar este unul dintre poetii antici ai Persiei. Munca sa a fost sursa de inspiratie pentru Rumi – alt mare poet – si multi alti poeti ai imperiului Persic. Inainte de a se apuca de scris, Attar a fost si farmacist – daca ii pot spune asa, a facut parfumuri si a practicat si medicina. In cabinetul acestuia, s-a apucat de scris in timp ce consulta pacientii ce ii calcau pragul. Astfel, a ajuns sa scrie 114 poeme, cam cat este numarul sutrelor din cartea sfanta a Coranului. Doar 30, din cele 114 de poeme, au supravietuit trecerii timpului. Daca ar fi sa spicuiesc cateva din operele sale, ar fi “Cartea secretelor”, o colectie de catrene, “Illahinameh” sau “Cartea lui Dumnezeu” si, cea mai cunoscuta opera a sa, Mantiq at-Tayr (“Pasarea din cer”) sau, dupa cum i se mai spunea, “Conferinta pasarilor”.

In “Cartea lui Dumnezeu”, Attar, descrie cele sase capcitati si abilitati umane: ego-ul, imaginatia, intelectul, setea de cunoastere, setea de detasare si setea pentru unitate. “Cartea secretelor” este o colectie de mici povestiri legate de stari spirituale.

“Conferinta pasarilor” este povestea pasarii ce trece peste sapte vai pentru a-l intalni pe Simurgh(Dumnezeu). Este un proces prin care fiecare fiinta umana trece. Ceea ce facem si ceea ce devenim, buni sau rai, fericiti sau nu, satisfacuti ori ba, ceea ce ne facem noua insusi.

Iata si cateva poeme, ce le-am pastrat in limba engleza:

Why was Adam

‘Why was Adam driven from the garden?’
The pupil asked his master. ‘His heart was hardened
With images, a hundred bonds that clutter the earth
Chained Adam to the cycle of death following birth.
He was blind to this equation, living for something other
Than God and so out of paradise he was driven
With his mortal body’s cover his soul was shriven.
Noblest of God’s creatures, Adam fell with blame,
Like a moth shrivelled by the candle’s flame,
Into history which taught mankind shame.
Since Adam had not given up his heart
To God’s attachment, there was no part
For Adam in paradise where the only friend
Is God; His will is not for Adam to imagine and bend.

The Triumph of the Soul

Joy! Joy! I triumph! Now no more I know

Myself as simply me. I burn with love

Unto myself, and bury me in love.

The centre is within me and its wonder

Lies as a circle everywhere about me.

Joy! Joy! No mortal thought can fathom me.

I am the merchant and the pearl at once.

Lo, Time and Space lie crouching at my feet.

Joy! Joy! When I would reveal in a rapture.

I plunge into myself and all things know.

Intoxicated by the Wine of Love

Intoxicated by the Wine of Love.
From each a mystic silence Love demands.
What do all seek so earnestly? ‘Tis Love.
What do they whisper to each other? Love.
Love is the subject of their inmost thoughts.
In Love no longer ‘thou’ and ‘I’ exist,
For Self has passed away in the Beloved.
Now will I draw aside the veil from Love,
And in the temple of mine inmost soul,
Behold the Friend; Incomparable Love.
He who would know the secret of both worlds,
Will find the secret of them both, is Love.

Looking for your own face

Your face is neither infinite nor ephemeral.
You can never see your own face,
only a reflection, not the face itself.

So you sigh in front of mirrors
and cloud the surface.

It’s better to keep your breath cold.
Hold it, like a diver does in the ocean.
One slight movement, the mirror-image goes.

Don’t be dead or asleep or awake.
Don’t be anything.

What you most want,
what you travel around wishing to find,
lose yourself as lovers lose themselves,
and you’ll be that.

Dalta

Te-asteptam

infrigurat

Cu-o dalta-n

mana

Trecatorii

ma priveau

Mirati

Nestiind

Ce sa imi spuna

Intr-un tarziu

Ai aparut

Dar nu aveam

Ce te-asteptai

Sa am

In mana.

*

Cu-o dalta-n

Mana

Inca

Mai astept.

Eurovision cu…. cantec

Cum imi place sa trag cu urechea aproape la orice fel de muzica, m-am uitat si pe la neaosul nostru concurs de preselectie pentru Eurovision. Nu stau sa comentez multe, trec direct la subiect, adaugand poate ca suedezii – parca asa erau – de la Biondo, cu piesa “Shine”, mi-au placut foarte mult. De gustibus. Pe langa, mi-a mai sarit in ochi si melodia castigatorului Megastar, Catalin Josan, “Run away”. Fredonandu-ma pe diverse site-uri, am dat si de Despina Vandi. Unii spun ca nu e plagiat, altii da. Urechea mea, aia surda, zice ca este. Voi ce parere aveti?

Catalin Josan

Despina Vandi

Si bonus, favoritii mei:

PS: Stiu, ca nu este un post in stilul monoloagelor de pana acum, dar mai diversific din cand in cand.

Exercitiu

 

ia o  pensula

si o bucata

de hartie.

inchide ochii

si deseneaza-ti

sufletul.

Esad Bayram

Am dat de el din greseala si i-am citit poeziile cu rasuflarea taiata. Nu stiu multe despre el, doar ca s-a nascut in Ohrid, Macedonia, in 1934. A lucrat ca invatator, profesor, director de scoala si coordonator al trustului de presa NIP “Nova Makedonia”. Este un autor bilingv, deoarece se exprima atat in macedoneana cat si in limba turca. Si se exprima foarte bine, dupa parerea mea. Este laureat al multor premii, printre care si Pana de aur(1986). Dar, cum vorba lunga saracia omului, sa va exemplific cateva poezii din volumul ce mi-a cazut in maini, DIVAN, aparut la editura Orient-Occident in 1995:

PROMETEU

Prin frecarea

Unui vers de alt vers

Dobandesc focul.

OMUL

Ieri. Astazi.Maine.

Omu-i la mijloc:

Totdeauna

Intre ceea ce-a fost

Si ceea ce

Inca nu e!

POMUL VIETII

Pe lumea aceasta

Nici nu exista

Gheonoaie mai mare

Ca inima!

X X X

Dis-de-dimineata, femeia

Se trezeste-n oglinda!

NOAPTE SENINA

Ca o creanga

Cerul s-a aplecat

De greutatea stelelor.

PAS

Pas cu pas,

Obsesia bunastarii

Devine pasare dezaripata

Si zboara

In universul fara de suflet.

VALTOARE

Singuratatea-n

Valtoare

O caut-

Ca s-o

Inec.

UITAREA DE SINE

Pentru a deveni

Altul,

Pe mine ma uit!

GLAS

Din pricina glasului

Omului,

Nu se aude

Respiratia cerului.

PARADOXURI

1.

O pasare

Mai mare

Decat colivia.

2.

O lebada care

Dispare in propria-i albeata.

3.

Fulgi mari de zapada

Care puzderie cad

Peste cimitir in Butel,

Vaduva

Prefacand-o-n

Mireasa.

4.

La zdup trandafirii-

Pe campie, spinii.

5.

(Dupa Dupain)

O piele de iepure-ntoarsa:

Pe dinauntru, parul-

Pe dinafara, sufletul.

6.

(Dupa Holderlin)

Doar un lucru eu cer:

Totul

Senzatii

 

patrunzi

in straniul paradis

cautand

un chip anume

privesti

un suflet inchis

cautand

sa-i dai un nume.

atingi

multe oglinzi strambe

pasesti

pe drumuri pline esenta

te miri

ca ingerii fac tumbe

te-ntrebi

ce e real si ce e aparenta.

surprinzi

la suprafata constiintei semne

si-ncerci

sa te refugiezi in vis

separi

secundele ce nu sunt demne

si fugi

din straniul paradis.

Egoism

 

Da-mi lumina

ochilor tai

sa vad

pe unde calc

noaptea.

Plimbare liniara

 

M-am plimbat descult

prin palmele tale

trecandu-ti peste

linia vietii…

si chiar m-am

odihnit pe una din

cutele ce-ti taiau

acea linie.

am lovit pietrele

cu piciorul,

intr-un joc copilaresc,

in drumul meu

pe linia-ti norocului

si stiu ca ti-am

dat dureri

pe linia capului.

acum ma plimb

hai-hui

pe amprente.

Zbor

 

Intre nasterea

si moartea mea

voi putea spune

ca am zburat

ca un fulg.

re..

Pentru ca am mult de lucru si timpul nu imi mai permite, deocamdata, sa ma ocup si cu scrisul – atunci cand am inspiratie , va recomand o lucrare mai veche, de la inceputurile blogului: Lumanarea. In acele momente, nu adaugam si muzica. O adaug acum. Enjoy!