Logica:
daca radea amar inseamna ca si-a dat seama ce a creat si asta este exclus, pentru ca numai un nebun putea crea omul si atunci rasul creatorului nu putea fi decat nebunesc; in nici un caz amar:D
ce inteleg eu?
Dumnezeu a pacatuit creand omul si pacat mai mare ca al lui nu exista, iar rasul lui amar este o forma de regret, ceea ce ne face sa credem ca aparitia omului a fost o eroare, o intamplare nefericita…
la “riscul de a fi” sunt cateva randuri scrise de mine ce au o oarecare tangenta cu tema de aici.
eu una ma simt ca intr-un joc nereusit al creatorului, abandonat chiar, in cazul in care accept existenta Lui:D
si multe ar mai fi de spus aici…:)
Rad Dragos. Si fac ceva pe ele pacate. Le spala ploile.. primaverile din noi.. Imprimaverim, Dragos. Da-le dracu’ pacate. Nimeni nu e fara ele. Dumnezeu e unul singur si bea vin cu noi la masa.. poate bea si vodka. Respect!
@gabi are un raspuns: Creatorul isi regreta momentul crearii
@carmin nu e vorba de faptul ca Dumnezeu a pacatuit. Doar ca nu stia ce monstru a creat. A aflat mai tarziu.
@dianette imprimaverim de mult timp incoace. Efectele nu se vad, insa
@cristia poate, deocamdata, a cazut la pace…poate…
o sa-mi permit o mica gluma:)
Daca omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu(si nu se face referire aici la asemanarea fizica), si daca El nu stia ce a creat, nu cumva nu se cunostea pe Sine, nu cumva se supraestima si daca a creat un om pacatos, asta nu inseamna ca si el la randul lui a pacatuit creandu-l?
ca si-a dat seama mai tarziu, asta e alta papica de peste:)) si nu ne mai poate ajuta cu nimic:P
omul,
imagine perversa
citita pe retina
unui fulger globular;
omul,
gandire parsiva
in universul descompus;
omul,
o creatura
lipsita de simturi omenesti,
condusa de instinctele primare
si nostalgia grotelor natale.
martie 11, 2008 at 2:54 pm
Logica:
daca radea amar inseamna ca si-a dat seama ce a creat si asta este exclus, pentru ca numai un nebun putea crea omul si atunci rasul creatorului nu putea fi decat nebunesc; in nici un caz amar:D
martie 11, 2008 at 3:30 pm
aici nu are nicio legatura logica…
martie 11, 2008 at 6:46 pm
Zig Ziglar : “Cel mai important lucru este ca vei constata ca fara Dumnezeu totul este permis, dar ca prin Dumnezeu totul este posibil.”
martie 11, 2008 at 9:08 pm
Toată filozofia e fără răspuns. Faţă de ea, sfinţenia este o ştiinţă exactă.
martie 12, 2008 at 7:25 am
n-am facut decat sa accentuez ideea desprinsa din ceea ce ai scris tu (sau pe care am inteles-o eu), dar sub o alta forma…:)
martie 12, 2008 at 8:18 am
ce inteleg eu?
Dumnezeu a pacatuit creand omul si pacat mai mare ca al lui nu exista, iar rasul lui amar este o forma de regret, ceea ce ne face sa credem ca aparitia omului a fost o eroare, o intamplare nefericita…
la “riscul de a fi” sunt cateva randuri scrise de mine ce au o oarecare tangenta cu tema de aici.
eu una ma simt ca intr-un joc nereusit al creatorului, abandonat chiar, in cazul in care accept existenta Lui:D
si multe ar mai fi de spus aici…:)
martie 12, 2008 at 12:10 pm
Rad Dragos. Si fac ceva pe ele pacate. Le spala ploile.. primaverile din noi.. Imprimaverim, Dragos. Da-le dracu’ pacate. Nimeni nu e fara ele. Dumnezeu e unul singur si bea vin cu noi la masa.. poate bea si vodka. Respect!
martie 12, 2008 at 1:46 pm
martie 13, 2008 at 11:18 am
@gabi are un raspuns: Creatorul isi regreta momentul crearii
@carmin nu e vorba de faptul ca Dumnezeu a pacatuit. Doar ca nu stia ce monstru a creat. A aflat mai tarziu.
@dianette imprimaverim de mult timp incoace. Efectele nu se vad, insa
@cristia poate, deocamdata, a cazut la pace…poate…
martie 13, 2008 at 11:41 am
o sa-mi permit o mica gluma:)
Daca omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu(si nu se face referire aici la asemanarea fizica), si daca El nu stia ce a creat, nu cumva nu se cunostea pe Sine, nu cumva se supraestima si daca a creat un om pacatos, asta nu inseamna ca si el la randul lui a pacatuit creandu-l?
ca si-a dat seama mai tarziu, asta e alta papica de peste:)) si nu ne mai poate ajuta cu nimic:P
martie 14, 2008 at 8:29 am
omul,
imagine perversa
citita pe retina
unui fulger globular;
omul,
gandire parsiva
in universul descompus;
omul,
o creatura
lipsita de simturi omenesti,
condusa de instinctele primare
si nostalgia grotelor natale.
martie 17, 2008 at 2:05 pm
puternic finalul, concluzia…
“si asta/i deajuns”