Do you love me?

Do You Love Me?

A lover asked his beloved,
Do you love yourself more
than you love me?

The beloved replied,
I have died to myself
and I live for you.

I’ve disappeared from myself
and my attributes.
I am present only for you.

I have forgotten all my learning,
but from knowing you
I have become a scholar.

I have lost all my strength,
but from your power
I am able.

If I love myself
I love you.
If I love you
I love myself.

Rumi

O idee foarte buna…

Despre ce e vorba? Cititi acest post. Cei ce vor sa faca un gest caritabil, le recomand aceasta metoda de a-si face publicitate, desi, sunt tottusi de parere ca un gest caritabil isi pierde din valoare atunci cand e facut, de fapt, pentru alte motive. Insa, traim in Romania si, decat sa nu ajunga nimic la cei ce au cu adevarat nevoie de bani, oricat ar fi suma, mai bine asa. Bravo Cabral!.

Epidermuzica

muzica trupului

ei

lasa note inalte,

pe portativul

sufletului,

iar eu ii fredonez

bolero-ul

pe coapse.

………………………………..

bagheta dirijorului

gratios,

dirijeaza

armonia

epidermelor

in noapte.

……………………

cortina se lasa

peste notele

inalte

zavorate

sub sanul drept.

PHOTO BY NARCIS VIRGILIU.

Collective Soul

Azi va las sa va delectati alaturi de Collective Soul. Am facut o mica selectie. Sper sa va placa.

Piesa de luni

Lifehouse – You & Me

what day is it
and in what month
this clock never seemed so alive
I can’t keep up
and I can’t back down
I’ve been losing so much time

cause it’s you and me and all of the people
with nothing to do
nothing to lose
and it’s you and me and all of the people
and I don’t know why
I can’t keep my eyes off of you

all of the things that I want to say
just aren’t coming out right
I’m tripping inwards
you got my head spinning
I don’t know where to go from here

cause it’s you and me and all of the people
with nothing to do
nothing to prove
and it’s you and me and all of the people
and I don’t know why
I can’t keep my eyes off of you

there’s something about you now
I can’t quite figure out
everything she does is beautiful
everything she does is right

you and me and all of the people
with nothing to do
nothing to lose
and it’s you and me and all of the people
and I don’t know why
I can’t keep my eyes off of you

you and me and all of the people
with nothing to do
nothing to prove
and it’s you and me and all of the people
and I don’t know why
I can’t keep my eyes off of you

what day is it
and in what month
this clock never seemed so alive

Segment temporal

ipostazieri multiple

si dedublari

intr-un segment temporal.

separi fragmente

din tine

si din spatiu

printr-un raport conflictual.

te-ncearca compesatii

ale unei vieti

incomplete

pe-un drum plin de banal

te chinui s-aduci

la suprafata constiintei

fiinta prinsa

intr-un segment temporal.

Piesa zilei

Fiind tot pe fuga, va las sa va bucurati urechile cu o piesa destul de buna:

Five for Fighting – World

Got a package full of Wishes
A Time machine, a Magic Wand
A Globe made out of Gold

No Instructions or Commandments
Laws of Gravity or
Indecisions to uphold

Printed on the box I see
A.C.M.E.’s Build-a-World-to-be
Take a chance – Grab a piece
Help me to believe it

What kind of world do you want?
Think Anything
Let’s start at the start
Build a masterpiece
Be careful what you wish for
History starts now…

Should there be people or peoples
Money, Funny pedestals for Fools who never pay
Raise your Army – Choose your Steeple
Don’t be shy, the satellites can look the other way

Lose the Earthquakes – Keep the Faults
Fill the oceans without the salt
Let every Man own his own Hand

What kind of world do you want
Think Anything
Let’s start at the start
Build a masterpiece
Be careful what you wish for
History starts now…

Sunlight’s on the Bridge
Sunlight’s on the Way
Tomorrow’s Calling

There’s more to this than Love

What Kind of world do you want
What Kind of world do you want

What Kind of world do you want
Think Anything
Let’s start at the start
Build a masterpiece

History Starts Now

Be careful what you wish for
Start Now

De-ale lui Cosbuc

Sunt prins pana peste cap in munca si, pana voi avea ceva timp liber, va las pe “mana” versurilor lui Cosbuc. L-am recitit de curand si, poezia de mai jos, mi-a rasarit, din nou, sub ochi:

Lupta vieţii

Copiii nu-nţeleg ce vor:
A plânge-i cuminţia lor.

Dar lucrul cel mai laş în lume
E un bărbat tânguitor.

Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.

O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.

Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.

E tragedie nălţătoare
Când, biruiţi, oştenii mor,

Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.

Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.

Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.

Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.

De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.

Narcisisme

“Este unul dintre reprezentantii de seamã ai noii generatii de artisti fotografi din România. Imaginile produse de Narcis Virgiliu vorbesc cu o fortã aflatã dincolo de cuvinte despre un univers fantastic, în care principalul element de comunicare e trupul femeii.

– Photo-Magazine -

“Narcis Virgiliu, il simbolismo erotico . Narcis Virgiliu è un fotografo rumeno. Il suo stile descrive un simbolismo in comunione con la bellezza femminile, creando scene originali piene di significato. Narcis ha la capacità di mescolare la realtà sobria con un mondo non realistico.”

– LiberaEva -

“Specializing in fine art photography, his distinctive style walks on the borderline between a classical approach and a surrealistic vision of the subject. “

– Imagesystem -

Si mai pot continua, pentru ca despre Narcis Virgiliu – unul dintre bunii mei prieteni – s-a tot scris si cred ca se va mai scrie. Senzualitatea si sexualitatea pe care o pune in imaginile pe care le creeaza ma lasa de multe ori fara cuvinte. Si, pentru a nu mai vorbi in cuvinte, care de multe ori sunt de prisos in momentul in care fotografiile au ceva de spus, va las sa va delectati cu o mica parte din operele lui Narcis:

Lady and the bird

The pearl inside

The Chastity

V-Martini

This machine is moving the world

Voi trece in revista si alte imagini, nu doar cele care sunt imbibate de sexualitate si va voi arata si cateva exemple de imagini concept:

Coffee gossip

Fishy love

Unfold, unlock..

..in the begining

Pentru a vedea mai multe imagini marca Narcis Virgiliu va recomand site-ul acestuia – www.narcisvirgiliu.ro – si acest link.

Vizionare placuta!

Psihologia si etica barfei

Aurora LIICEANU
Psihologia şi etica bîrfei

“Discreţia nu este partea cea mai bună
a unei biografii “
Lytton Strachey, cf. Emrys Westacott

Există multe argumente susţinute de morala colectivă, după care bîrfa trebuie condamnată, amendată social şi descurajată educaţional. Dar există, dincolo de pierderea de timp, caracterul trivial, adesea răutăcios al bîrfei, şi un beneficiu alimentat de chiar toleranţa şi imposibilitatea criminalizării ei: bîrfa aduce cu sine o înţelegere mai profundă a naturii umane şi a felului în care este aranjată lumea. În acest sens, este plauzibil să acceptăm că a vorbi despre oameni – comportament care atît de adesea implică bîrfa – este o parte integrantă a “vieţii examinate”. Expresia îi aparţine unui etician al bîrfei, Emrys Westacott.

Cum puritatea morală este imposibilă, tot aşa şi bîrfa este posibilă, pentru că nouă, fiind fiinţe sociale, ne place tare mult să gîndim, să apreciem şi să vorbim despre oameni şi despre noi înşine. Dacă oamenii se ocupă cu vorbitul despre ei, despre alţii şi despre idei, primele două ocupaţii sînt favoritele noastre. Cel mai comun argument al celor care declară că resimt un dezgust instinctiv faţă de bîrfă este faptul că bîrfa este indezirabilă şi nepermisă pentru simplul motiv că problemele private ale altora nu sînt treaba noastră. Nu ne privesc pe noi. Acest argument se referă la faptul că bîrfa violează dreptul individual la viaţa privată. Dar dificultatea intervine – deşi acest drept este apărat de lege – cînd trebuie să stabilim ce constituie o violare a acestui drept. Datorită acestui lucru, bîrfa nu este un tabu. Nici un argument nu este destul de clar exprimat şi de puternic pentru a-i conferi bîrfei statutul de tabu şi a o exclude cu străşnicie din cetatea noastră. Din perspectivă psihologică, un individ care participă la o bîrfă, în cursul unei conversaţii, în doi sau mai mulţi, se bucură şi găseşte plăcut acest mod de petrecere a timpului. Plăcerea poate avea un grad de răutate, chiar de satisfacţie faţă de nefericirea, ghinionul, eşecul sau defectele altcuiva.

Mai mult decît atît, cînd bîrfim, cînd aflăm ceva care întinează reputaţia cuiva, cînd aflăm că acesta “nu este uşă de biserică”, trăim o senzaţie de putere atît faţă de cel bîrfit, cît şi faţă de cei care nu sînt în cunoştinţă de cele ce se discută. Satisfacţia de a deţine o informaţie este în sine gratificantă şi ea este cu atît mai mare, cu cît numărul celor cărora le livrăm informaţia, pe care în acel moment numai noi o ştim, este mai mare. În acel moment noi trăim statutul de “ales”.

Bîrfitul este chiar excitant pentru că subiectele de bîrfă se referă la lucruri inerent interesante, cum sînt sexul, banii şi puterea, toate acestea fiind universal valorizate. Dar, în multe cazuri, intensitatea excitaţiei, care acompaniază bîrfa, rezidă în ceea ce numim lucruri secrete. Acelaşi etician al bîrfei, mai sus menţionat, compară bîrfa cu voyeurism-ul. A şti ceva care se presupune că este necunoscut şi a vorbi despre lucruri care se sustrag ochiului public, despre care nu se vorbeşte este, în mod ciudat, excitant. Strania excitaţie “s-ar evapora” dacă nu ar exista ingredientul numit secret, care stîrneşte reflex curiozitatea noastră.

Henry Fielding spunea că “amorul şi scandalul sînt cei mai buni îndulcitori ai ceaiului”. Iar noi ne putem aminti de curiozitatea de a afla cu cine era Miţa în cuşetă şi de felul în care ne-am dezumflat cînd am aflat că Miţa este cu fratele ei. Replica “nu mai ai nici un haz” este tot ce poate fi psihologic mai uman.

Poate cel mai interesant mecanism psihologic al bîrfei este catharsis-ul. Funcţia catartică a bîrfei se exprimă prin eliberarea unor sentimente/trăiri negative, ca furia, ura, frustrarea, dezamăgirea, invidia, dezgustul, resentimentele. În acest fel, bîrfa este terapeutică. Funcţia catartică, la unele comunităţi, este foarte ferm delimitată de orice nu este bîrfă. În Africa, aflăm că există populaţii în care bîrfa răutăcioasă este pedepsită prin tăierea buzelor sau chiar moarte, dacă ea are loc în afara unor timpi ceremoniali în cursul cărora exprimarea publică a emoţiilor negative este permisă.

Bîrfa este interesantă. Şi este interesantă pentru că chiar modul ei de realizare – conversaţia – reprezintă un aspect plăcut al vieţii de relaţie, o petrecere plăcută a timpului liber şi chiar “neliber”. Bîrfa, prin superficialitate şi trivial, este recreativă. Cînd vorbim despre firea oamenilor, despre comportamentul lor, defectele, plăcerile, iubirile, insatisfacţiile lor, noi devenim brusc interesaţi şi atenţi. Se ştie că vorbitul, trăncăneala, discuţiile ne ocupă cea mai mare parte a timpului, iar oamenii – prieteni sau semeni – au atît de multe părţi necunoscute, sînt imperfect ştiuţi şi cunoscuţi, nici complet previzibili, dar nici complet imprevizibili, plini de surprize, misterioşi, într-o măsură atît pentru alţii, cît şi pentru ei înşişi.

Bîrfa aduce cu sine cunoaştere umană şi măreşte expertiza socială. Natura umană este, în fond, cel mai fascinant lucru pentru oameni. Prin bîrfă, ne lărgim criteriile percepţiei, ne construim comparaţiile sociale şi realitatea care ne înconjoară. Altfel, de ce am declara, adesea, cu satisfacţia cunoaşterii “mare-i grădina lui Dumnezeu!”, înţelegînd că grădina nu are flori, ci oameni.

O lume fără secrete nu este posibilă, dar nici de dorit. În psihologie, pentru a ilustra percepţia de sine şi cea a altora despre noi, folosim fereastra lui Johari, cu patru căsuţe, ca o matrice, dată de două variabile: noi şi alţii. Una dintre căsuţe se referă la faptul că există informaţii despre noi pe care doar noi le ştim, inaccesibile pentru alţii. Este lumea secretelor de sine, a secretelor personale, un geam închis altora. Dar există şi un geam închis nouă, pentru că alţii ştiu, gîndesc, văd lucruri despre noi, inaccesibile nouă înşine. O lume ideală fără secrete, în care relaţiile, intenţiile, motivele, aspiraţiile, acţiunile, gîndurile noastre, ale tuturora sînt “deschise” tuturor – ca nişte ferestre deschise – nu este posibilă, dar nici de dorit.

În lumea noastră, secretele, mai ales ale celor care deţin putere, bani, faimă, atrag instinctiv curiozitatea celorlalţi şi tind să ajungă, graţie interesului nostru, bun public. Bîrfa funcţionează ca un instrument în relaţia noastră cu cei care domină prin putere, indiferent de tipul de putere. Desecretizarea exprimă un aspect al democraţiei. Nepotismul, banii cîştigaţi netransparent – dubios, altfel de ce ar fi secret? -, conflictele de interese, beneficiile ţinute secret etc. exclud pe unii oameni, necesitînd control asupra naturii umane şi anularea unor graniţe invizibile.

Desigur că importante sînt relaţia între cel care bîrfeşte şi cel bîrfit, gradul de intimitate şi loialitate, consecinţele celor dezvăluite, dar şi relaţia între cel care bîrfeşte şi auditoriul său.

Interesul recent pentru studiul bîrfei porneşte de la recunoaşterea caracterului ei ambivalent: bîrfa este negativă, dar are şi efecte benefice, iar adesea judecata morală este mult prea complexă. Oricum, balanţa pare să se încline în favoarea bîrfei, atît la nivel social, cît şi la cel individual. Judecînd lucid şi luînd în consideraţie natura umană, ar trebui poate să fim mai puţin dispuşi s-o punem la zid şi mai dispuşi să nu ne culpabilizăm cînd bîrfim. Şi, mai ales, să nu fim ipocriţi.

Material preluat din Dilema Veche, nr.121 – 19 mai 2006.