unan
mai 15, 2008
Cum a trecut vremea….S-a facut un an de monoloage. Mai bune, mai rele. Am reintalnit si cunoscut multi oameni in aceasta perioada. De la fiecare am avut cate ceva de invatat, de la fiecare am luat cate o picatura de monolog pe care am pus-o – mai mult sau mai putin – printre randurile asternute aici. Totul a pornit de aici, primul meu post.
Va multumesc tuturor celor care a-ti trecut pe-aici si v-ati lasat cate-o amprenta. Nu stiu cat vor mai tine monoloagele, insa, orice ar fi, sa ne-auzim cu bine! Toate cele bune dragi monotoni!
Pentru voi toti:
mai 15, 2008 at 9:55 pm
Oamenii obisnuiti care descopera COMORI au o reactie cel putin ciudata: le ingroapa si trec mai departe. Cotidianul vietii lor nu va avea de suferit. Vor putea trai linistiti, mai mult vor deveni si mai obisnuiti.
Da, recunosc, sunt pur si simplu un om obisnuit, dar un om care a avut norocul ca LUMINA, ce la un moment dat i-a deschis INIMA, sa-l ajute sa VADA comoara si mai mult decat atat sa auda si CANTECUL.
AICI, dincolo de cuvinte, in spatiul tainic dintre taceri unde linistea curge egal ca o ploaie cuminte de vara si lumina se aduna in ea insasi, AICI, in aceasta liniste in care ne trezim fredonand franturi uitate din noi insine, AICI am gasit si comoara si tot aici am auzit si cantecul…si BUCURIA oglindirii in luciul apei, tot aici am aflat-o…si culoarea REGASIRII, din curcubeul rasarit chiar in inima ploilor, tot aici m-a imbracat…
Minunata si limpede ‘picatura de monolog’ impartita cu noi, picatura care ne-a regasit intr-un spatiu de o magica monotonie, un spatiu in care dorul de ACASA ne va aduce cateodata aproape pasii pierduti undeva pe plajele anotimpurilor inventate si care cu blandete ne va aseza si inimile si gandurile si privirile la masa unde ceaiul verde al prieteniei ne va astepta si dincolo de monotonia acestor MONOLOAGE…
Imi place sa cred ca e chiar asa cum spune Vanda – Prietenia lor facea GODO-ul sa cante si cu el Lumea intreaga si toata creatia!
mai 16, 2008 at 12:07 pm
Un an frumos, nu-i asa? Monoloagele tale, trec la categoria blogurilor calauzitoare pentru mine, fiindca am avut norocul sa le gasesc si sa le gust frumusetea atunci cand eram la inceputul blogului meu.. Sa auzim de bine, D. !
mai 19, 2008 at 12:47 pm
Numai bine, Dragos.. Speram sa te citim si la anul..
mai 20, 2008 at 4:36 pm
Unde pleci ?
mai 21, 2008 at 6:23 pm
nicaieri….nu am chef de nimic..de scris…cel putin nu in momentele astea…
februarie 14, 2009 at 4:15 pm
Nu stiu cat vor mai tine monoloagele…
Sa tina cat mai mult pentru ca sint… sint… sint… misto!
februarie 16, 2009 at 10:30 am
asterix..merci…in mai …ne betivim…la doi ani..
mai 15, 2009 at 11:59 am
Si a mai trecut un an de Monoloage,draga D….la fel de plin cu de toate,sper..La cat mai multi…stii tu..
mai 15, 2009 at 9:23 pm
am vazut-
hăt departe
demult
lumea zeilor
o fetită de-un cot
se-nchina
iar si iar
unei flori
Bochou Yamamura