Dansul

Esti o fantoma cu buze aprinse, ochi mari si parul ravasit, ratacita intr-o multime de copaci fara frunze. Si dansezi! Dansezi intr-un fel nemaivazut vreodata de o fiinta umana. Un dans de neinteles, escamotand realitatea, un dans…ca un ritual magic. Ma chemi din corpul tau posedat de toti si in acelasi timp de nimeni, si-mi spui, cu voce blanda, sa ma intorc, caci dansul acela dezaxat, ma va epuiza. Ma tintuiesti cu privirea incercand sa-mi umpli golurile cu lacrimile tale.

Dansezi si canti. Fara cuvinte. Iar eu raman uluit, incercand sa ma gasesc prin lipsa cuvintelor si-n plinatatea sunetelor. Te pierd, ramanand atras de magnetismul animal si al halucinatiei pe care prezenţa ta a provocat-o. In plin realism organic imi lipsesc 21 de grame.

Morales humanis

cufundati in obsesia

radacinilor

uitam adesea

sa vorbim

despre frunze.

ne ratacim in ideile

fixe ale originilor

uitand adesea

sa punem

aer nou

pe buze.

………………………………….

ne raspindim

prin judecati definitive

caracteristice

unui polemic stil

uitand adesea

sa celebram morala

fii mare,

dar totusi si umil.