Fluturele

Iunie 6, 2007


butterfly

te-am prins cu un bold

doar sa-ti admir aripile

prea tarziu dandu-mi seama

ca, de fapt, te omorasem

de la prima intepatura.

4 Răspunsuri to “Fluturele”

  1. Ladybird Says:

    veninosuleeeee!!!:-)

    fluture multicolor
    urme de polen
    între sâni…

  2. Lilium Says:

    „efemeride”. da, am stat mult şi m-am gândit: aici se încadrează poemele tale. Spuneam în urmă cu ceva zile că încă nu mi-am conturat o părere, dar acum am una…
    practic, la tine, funcţionează autodicteul … mâna scrie şi inima ţi se umple de sânge în momentul în care ai văzut că ai reuşit să alături câteva şiruri, câteva idei, de impact, de impresie, de faţadă. Efemeridele reprezintă o categorie de poezie lăsată „atârnată” într-un cui. Poţi la un moment dat să-ţi revendici acest tablou, să mai dai peste el cu ceva culori, să-i mai schimbi rama, dar nu-l poţi trece la o altă secţiune. Încă nu ştiu dacă să-mi pară rău că te opreşti exact atunci când pare că poezia prinde formă sau să mă bucur că te străduieşti, dar în nici un caz nu o să vin cu deja clasicile ” superrrrrrrrrrrbbbbbbbbb”, „ţine-o tot aşa!!!!!!!!!!”, ” să nu te laşi de scris!!!”, etc. Nu, am săţi zic că:
    – primul lucru pe care îl vreau eu de la poezie e să-mi spună ceva, mie, cititorul
    -al doilea lucru: să găsesc în poezia aia pe care o citesc cât mai puţine clişee, cât mai puţine cuvinte aruncate anapoda.
    Mai vreau să fie poezie, să „cânte” ceva, să nu fie o poză care să rezume poezia lângă ea, pentru că eu, cititorul, vreau poezie şi nu poze!
    Aş mai vrea multe.

    Dar, în cazul poeziei de mai sus aş vrea să nu te rezumi doar la faptul că tu, inocentul, dornicul, iubitorul de frumos, ai căzut în păcatul iubirii şi inconştient ai omorât un fluture. Măcar să te văd că plângi, să înţeleg de ce, să simt cum, să mă doară, să trăiesc, să-mi pară şi mie rău… pt. că eu, cititorul, sunt dat dracului! Şi-ţi cer ţie, scriitorul să-mi dai astea toate …

  3. monoloage Says:

    Ma bucur ca ai pus astfel problema Lilium. E parerea ta. Insa, atunci cand scriu inima nu mi se umple de sange si nici nu scriu de fatada. Scriu scurt, pentru ca asa imi place. Sa pun o idee in cat mai putine cuvinte. Poate, pentru tine pare lasata in coada de peste. Pentru altii nu. Parerile sunt si vor ramane impartite. Eu stiu atat: scriu cum imi place. Nu sunt inocent, nu tot timpul sunt dornic de frumos, nu-mi place sa ma vada lumea ca plang – nu ca ar fi o rusine, dar nu imi place – , nu sunt … decat eu.
    Spuneai ca ” Şi-ţi cer ţie, scriitorul să-mi dai astea toate …”..nu cred ca cineva i-a impus cum sa scrie lui Nichita Stanescu (departe de mine gandul de a ma compara – revin sunt doar eu). A scris cum l-a duc capul, sufletul, mana. Apoi fiecare a priceput/trait/etichetat in felul lui ceea ce a scris.
    Asocierea cu anumite imagini a celor scrise de mine ia-o ca pe un defect/”defect” personal: lucrez cu imaginile si mi-a placut sa fac acest lucru. Din nou: e ceea ce imi place. Unora poate sa le placa, altora nu. E alegerea lor. E liberul arbitru.
    Nu incerc sa demonstrez ca sunt mare poet/scriitor/blogger etc ci, pur si simplu, sa-mi astern cateva idei puse intr-o anumita forma efemerida sau nu. Daca aceste idei vor place cuiva ma bucur. Daca nu, nu am ce face. Eu cel putin nu ma voi schimba. Voi baga la cap orice critica – le iau ca pe un lucru constructiv – si daca intr-o buna zi, mana, capul sufletul impreuna sau separat imi vor dicat sa scriu mai mult, o voi face.
    Daca nu, nu.
    Iti multumesc pentru ceea ce ai scris si te astept cu mare placere pe blog.

  4. DeMaio Says:

    wow..
    băi nene, scrie. am spus de o mie de ori şi am s-o mai spun…a scrie îi permite autorului să exorcizeze ceva. fie măscărici, fie demoni. nimeni nu are voie să judece asta. dacă produsul său este considerat prost, foarte bine. se va perfecţiona. dacă nu, foarte rău, asta înseamnă că cineva va aprecia acele rânduri, iar a fi apreciat este primul pas către distrugere, în cele mai multe din cazuri.
    totuşi, scrie. eu nu am de gând să mă mai opresc.
    în fond, uneori, literele nu sunt altceva decât ţipătul întrerupt al durerii.

    PS – Să-mi bag picioarele, ce-am scris…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: