Povesti zen primite in dar (4)

Iunie 16, 2007


Poveste cat trei

 monk, calugar

„Buna dimineata,

 

Inca o poveste din sirul de povesti pe care le-am primit de-a lungul timpului de la invatatorii mei vazuti si nevazuti. Pentru fiecare sunt recunoscatoare pentru ca a adaugat un strop de lumina vietii spre care m-am avantat nu totdeauna avand atitudinea potrivita.

 

Intr-o manastire traiau mai multi calugari, printre care si doi frati. Un frate era intelept, si falnic si la lucru si la rugaciune. Toti ceilalti calugari il respectau si ar fi vrut sa fie asemeni lui in destoinicie si bucuria de a sluji Domnului. Celalalt frate era mai firav din fire si din alcatuire, ii lipsea un ochi, iar mintea era cam ca a unui copil de 4-5 anisori, dar si el era vrednic la treburile manastirii si cuminte in rugaciune.

 

Manastirea aceasta avea un obicei, vechi …din negura vremurilor. cele fara de inceput. Cine dorea sa ramana peste noapte in lacas trebuia sa treaca de o incercare pusa la cale de fratele cel intelept, fie sa raspunda la o intrebare, fie sa dezlege o ghicitoare, fie sa indeplineasca o sarcina.

 

In seara de care este vorba, poposi la manastire un calator, si pentru ca ploaia nu contenise de 2 zile, calatorul nostru era ud si infrigurat peste masura asa ca vazand sfanta manastire batu la poarta.

 

-PRimiti un calator obosit si infrigurat?

-Primim de buna seama, se auzi vocea unui calugar, dar va trebui sa treci de o incercare 

 

Calatorul incuviinta sa treaca de incercare caci nu se mai simtea in stare sa continue drumul. Intamplarea facea insa, ca fratele cel intelept sa fie tintuit la pat de o boala, asa ca celalalt frate zise:

 

-Lasa-ma pe mine sa-l pun pe calator la incercare! Voi fi bland cu el

 

Asa ca fratele cel slab de fire il invita pe calator in camera de boala a calugarului intelept, pentru ca acesta sa ii explice tarasenia si apoi cei doi oponenti se indreptara spre o sala alaturata.

 

Dupa o vreme, pe usa calugarului intelept dadu buzna calatorul, care plecandu-se in fata lui spuse

 

-Nu sunt vrednic sa raman sub acelasi acoperis cu fratele tau, plec in calea mea! si zicand acestea dadu sa plece.

-Opreste-te, zise calugarul cel intelept ridicand-se de pe patul de boala cu mare uimire, spune-mi ce s-a intamplat.

– Pai ce sa se intample? Ne-am asezat amandoi iar eu i-am aratat un deget- adica Dumnezeu Tatal, el in nemarginita lui intelpciune mi-a aratat doua degete -Dumnezeu Tatal si Fiul, Atunci eu incuviintand i-am aratat trei degete- Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh, crezand totodata ca am castigat dreptul de a ramane in manastire peste noapte. Doar ca cinstitul dumitale frate mi-a aratat pumnul spunandu-i astfel nevrednicului de mine ca trei sunt UNA Sfanta si neimpartita TREIME. Eu plec pentru ca asemenea intelepciune de dincolo de cuvinte ma face sa ma simt tare pacatos.

 

Calatorul pleca, lasandu-l pe fratele cel intelept prada unei uimiri nesfarsite, din care nu avu timp sa se dezmeticeasca pentru ca fratele cel firav intra ca o furtuna in camera sa strigand plin de furie:

-Unde e netrebnicul sa ii arat eu ce insemna sa insulti un om. O sa ii trag o mama de bataie sa invete sa se poarte altadata

 

Va dati seama dragii mei ca bietul calugar intelept simti ca isi pierde si bruma de intelepciune si putere a mintii cata ii mai ramasese.

 

-Povesteste ce s-a intamplat, zise el mai mai sa se inece.

 

-Auzi tu frate, el imi arata un deget…adicatalea eu am un ochi. Eu ma supar nitelus, dar pentru ca ne era oaspete ii arat doua degete, adica el slava domnului are doi ochi. Nu se potoleste asa ca imi arata trei degete cu mare obraznicie. Adica eu cu el impreuna avem trei ochi…asa ca i-am aratat pumnul, iar el lasul a zbughit-o pe usa si pe aici ti-e drumul. Unde e ca vreau sa il pedepsesc?

 

Calugarul cel intelept se linisti ca prin farmec si incepu sa rada din toata inima asa cum sper ca faceti si voi acum.

 

Va doresc o zi in care sa va intelegeti unii cu altii si in care sa va bucurati ca TREI sunt UNA chiar si intr-un pumn strans cu manie nestiutoare!”

 

Merci Vanda, pentru povestile primite.

 

5 Răspunsuri to “Povesti zen primite in dar (4)”

  1. rodica Says:

    Cred ca realizam prea tarziu cat de infantili suntem sau ce lucruri lipsite de intelepciune facem uneori….ne lasam condusi de frustrari , este poate cea mai frumoasa poveste si cea mai profunda citita pana in prezent.
    Felicitari, este foarte bine ales subiectul ……….e contemporan.

  2. monoloage Says:

    da..subiectul acesta va fi tot timpul contemporan…si asta datorita naturii umane..

  3. rodica Says:

    daca natura noastra nu ar fi asa , nu am mai avea ce sa comentam . totul ar fi perfect si noi nu am mai avea motive sa ne plangem sau …poate ca am avea……….

  4. monoloage Says:

    am avea..ca face..parte din aceeasi natura umana….perfectiuneanu ne place…chit ca o cautam…

  5. rodica Says:

    sau poate ca termenul de perfectiune nu e corect ales
    poate ca exista doar ca termen si nu-si gaseste sustinere in realitate


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: