Monoloage de pianist

iulie 18, 2007

 

pianist

1. „Tot orasul.Nu ii vedeam sfarsitul.Sfarsitul…Vrei te rog, sa imi arati unde se sfarseste?Era totul foarte bine pe pasarela aia. Si eram cel mai bun in haina mea.Faceam o figura frumoasa.Si coboram.Garantat.Nu era asta problema.Nu ceea ce am vazut m-a oprit, Max.Era ceea ce n-am vazut.Intelegi? Ce nu am vazut.In orasul acela intins era totul, cu exceptia unui sfarsit.Nu avea sfarsit.Ceea ce nu am vazut a fost momentul cand totul s-a sfarsit.Sfarsitul lumii.De exemplu, pianul…Clapele incep.Clapele se termina.Stii ca sunt 88,nimeni nu te poate contrazice.Nu sunt infinite.Tu esti infinit.Si, pe clapele acelea, muzica pe care o canti este infinita.Imi place asta.Cu asta pot sa traiesc.Ma urci pe pasarela aia si imi desfasori in fata o claviatura cu milioane si milioane de clape ce nu se sfarsesc niciodata.Si asta e adevarul Max, ca nu se sfarsesc niciodata!Claviatura este infinita,si daca este infinita nu exista muzica pe care sa o poti canta.Si stai pe scaunul pe care nu trebuie.Asta este pianul lui Dumnezeu!

 

Isuse, ai vazut strazile? Doar strazile.Erau cu miile!!Cum sa te descurci? Cum alegi doar una? O femeie, o casa,o bucata de pamant care sa fie a ta,un peisaj pe care sa-l privesti,un mod de a muri? Si toata lumea ai apasandu-te…Nici macar nu stii cand se va termina.Vreau sa zic, nu te sperie niciodata gandul la asta? M-am nascut pe vasul asta si lumea a trecut pe langa mine,chiar si doua mii de oameni odata…Si am avut dorinte!! Dar nu mai multe decat au incaput intre prora si pupa.Iti cantai fericirea, dar nu pe un pian infinit.Am invatat sa traiesc asa.

Uscat? Uscatul e o corabie mult prea mare pentru mine.E o femeie prea frumoasa,o calatorie prea lunga,un parfum prea puternic.E o muzica pe care eu nu stiu sa o cant.N-as putea cobori niciodata de pe vasul asta. In cel mai bun caz,as putea sa-mi iau viata..Pana la urma,eu nu exist pentru nimeni.Cu exceptia ta, Max! Esti singurul care stie ca sunt aici.Esti in minoritate si ai face bine sa te obisnuiesti.

Iarta-ma, prietene dar eu nu cobor!”

pianist

 

2. ” Hei, Max! Imagineaza-ti, la Portile Raiului un tip care se uita pe o lista incercand sa-mi gaseasca numele, nereusind.Cum spuneai ca te cheama? O Mie Noua Sute…Niemann, Nightingale, Ninestock…Nittledeen? Vedeti, domnule, eu m-am nascut pe un vapor.Poftim? M-am nascut, am crescut si am murit pe un vapor.Probabil ca nu sunt inregistrat aici.. Epava? Sase tone si jumatate de dinamita.Boom!!! Acum te simti mai bine? Da, cu axceptia faptului ca am pierdut un brat.Un brat? Da, in explozie.Pai, puteti gasi unul acolo…Care ziceati ca va lipseste? Stangul, domnule..Regret nespus, se pare ca nu avem decat doua drepte. Doua brate drepte? Ma tem ca da.V-ar deranja foarte tare?!? Daca vreau? Daca ati lua un brat drept in loc de unul stang? Daca ne gandim, decat nimic…Sunt intru totul de acord!

Nu e de ras, Max!!Ce chestie…Sa petreci o eternitate cu doua brate drepte? Vreau sa zic, cum iti mai faci cruce? Hei, Max! Imagineaza-ti ce muzica poti canta cu doua brate drepte. Sper sa gasesc un pian…”

 

Sursa monoloagelor este filmul „The legend of 1900”.