Ganduri razlete

Iulie 23, 2007


silence, tacere

Ma pierd in ganduri. Ma pierd cu totul câteodata si uit de tot ce ma inconjoara. De tot ce imi repugna. Incerc sa scap de realitate si ma pierd in lasitate. Linistea ma inconjoara. Una prevestitoare de rele. Pentru ca in orice liniste vuieste sunetul unui sâmbure de furtuna..Oare mâine ce tornada imi va mai lua sufletul? Ce ploi torentiale imi vor biciui gândurile sau ce avalansa de cuvinte imi va aduce un gust amar pe cerul gurii?…

Ordinul Tacerii. Vorbeai de el, deunazi. Ar trebui sa-l incepem. O tacere asemanatoare linistii mele. Mi-e si frica sa ma gândesc la ceea ce ne va astepta când vom deschide gura..

Pana atunci ma pierd in sticla de vin. Uite, un strop sangeriu, se prelinge pe pahar. Incet, ca si speranta de a ma regasi vreodata. Intrebarea este, dupa alt pahar, daca m-am gasit pana acum. Oare stiu cine sunt eu? Se spune ca fiecare om este o versiune al unui cantec. Si cand te gandesti ca multi dintre noi traiesc o viata fara sa-si spuna cantecul si pleaca cu el in mormant… Al meu o fi cu versuri sau doar spasmele melodioase ale corzilor unei chitari? Incerc sa fredonez bucati din mine, sa ma regasesc pe acorduri de instrumente. Ce trist suna harpa, si mai ales, nu se aude….

23 Răspunsuri to “Ganduri razlete”

  1. andrei Says:

    esti penibil,fratioare. baga niste xanax ca trece :))

  2. monoloage Says:

    daca atat ai priceput…nu am ce sa-ti fac…

  3. meccip Says:

    liniste si negru…..perfect
    de cate ori sa iti spun…poti avea totul, nu trebe` sa mori !…depinde de tine. Asa mi a spus aseara o umbra cenusie, dupa ce s a golit sticla si apoi paharu`. si, da harpa nu se aude, cand e trist, lumea nu vrea sa asculte !!

  4. vanda Says:

    tacerea este mereu unul din drumuri…mereu deschis…niciodata in reparatii…nu are gropi si nici nu este aglomerat, nu are urme de pasi si nici copaci pe margine…Poate insemna orice, pentru oricine… este un drum pe care poti sa pornesti oricand si din care te poti opri daca doresti, dar ce minuni intalnesti la fiecare pas…incepi sa vezi cu adevarat culorile din care Dumnezeu a plamadit lumea, incepi sa auzi ceea ce tot El a pus dincolo de cuvinte, sunete si zgomote…poti incepe sa percepi firele de lumina care ne leaga unii de altii si care leaga cerul launtric de pamatul fiintial…in tacere timpul dispare suspendat intre a fi si a nu fi…
    asa devii TACERE si totul in jur…capata SEMNIFICATIA dintai…
    Multumesc pentru prilejul de a ma lasa rostita in tacere …de aceste cuvinte!

  5. FleurDuMal Says:

    cele mai profunde ganduri sunt cele ne-gandite… doar tacute. citind ceea ce ai scris tu, am inchis totul si mi-am tacut, desi o mai facusem. insa acum am tacut… voit! si mi-am spus atat de multe… fie si pentru asta si meriti sa iti multumesc. cu bine. am si eu blog (wow, chiar asa?)insa urasc sa il scriu… il las spre descoperire… sau nu!

  6. siver rain Says:

    Am atatea sa-ti spun dar nu-mi pot aduna iarasi gandurile si ma pierd in ele.

    Nu as fi suparat pe tine niciodata daca ai spune – pana aici!, dar nu te-as ierta daca ai vrea sa fii o fetita zvapaiata care joaca sotron pe sentimente – mi-ai spus atunci.
    Stiu si eu sa ma joc, as fi vrut sa-ti raspund dar… jocul se transformase… ne transformase intr-un sentiment si traiam un sentiment care purta imaginea noastra in el. Tot inseamna prea mult?

    Acum, te “vad” langa mine, dar stim amandoi ca nu esti aici, intind bratele (a cautare, le intindeam amadoi candva) si aerul doare… si noaptea asta cu luna si campia intinsa, batuta de vantul cald… campia cu iarba inalta care ne ascunde trupurile, umbrele, gandurile, cantecul… ne ascunde pe noi de noi insine… si linistea… linistea care ne inconjoara – una prevestitoare de rele, te aud soptind si ne privim, dar ne mai vedem?
    Te pierd in gandurile in cate tu ma pierzi pe mine, in furtunile sufletesti cu tornade si ploi, in cautari si regasiri, in picatura ce se prelinge si nu am apucat sa-ti spun ca stiu cine esti, ca ti-am citit partitura si ti-am ascultat cantecul… ca “ Ordinul Tacerii”, inventat de tine, l-am inceput demult, ca am lasat sufletele, ochii, mainile, melodiile, tot ce ne inconjoara sa vorbeasca pentru noi… ca nu mi-e frica.

    Iti numar tacerile si fredonez o parte din tine… stiu ca o recunosti.

  7. monoloage Says:

    incepem partitura cu cheia sol. adaug aici o nota. mai departe te las pe tine. am uitat sa te intreb: ce tempo alegem? stiu, nu va fi un catec simplu. insa, poate fi unul fara versuri. la ce ne trebuiesc cuvinte cand notele muzicale spun atatea… ca va fi hit sau nu, stiu, nu va pasa deloc, conteaza doar noua sa ne placa. sa-l fredonam cu fiecare bataie a inimii, o ochiului, a fiecarei atingeri, a fiecarei clipe in care ne zbatem in do, in re, in mi sau in orice alta nota. oricat de falsa ar fi pentru unii, pentru noi ar fi o arie celebra. e cantecul nostru. se aude asa de bine pe buzele tale. si nici nu le misti.

  8. blue Says:

    ….mi-ar fii placut sa pot spune ceva….dar ultimele comentarii ma pun in umbra…..sunt minunate….asa ca-n umbra „tacerii” voastre imi voi gasi tacerea mea….


  9. Lao Tzu a spus: cei ce stiu, nu vorbesc. Cei ce vorbesc, nu stiu.

  10. vanda Says:

    Se spune ca era o data un calugar cunoscut peste zari pentru intelepciunea sa si felul mestesugit in care folosea cuvintele pentru a-i invata pe cei din jur caile inteleciunii bineplacute lui Dumnezeu. Si pentru ca faima lui se intindea peste mari si tari, despre el auzi un tanar bogat si doritor de invatatura. Tanarul a vandut mare parte din avutie si a plecat in cautarea calugarului. O data ajuns la manastire merse la staret sa ia binecuvantare pentru a putea intalni pe calugarul intelept care nu vietuia cu ceilalti ci intr-o chilie aflata in munte la o zi de mers de manastire. Staretul ii dadu voie sa mearga la calugar.

    O data ajuns acolo, tanarul incepu sa spuna cat de de departe vine si ce vrea si ce sacrificii a facut pentru a ajunge in fata celui care foloseste cuvintele atat de mestesugit pentru a le deslusi celorlalti caile Domnului. Doar ca vocea tanarului era singura ce se auzea…calugarul nu spuse nimic, doar isi privea invatacelul si atat. Azi asa, maine la fel. Nici o vorba nu parasea buzele calugarului, si curand linistea se instapani peste mica chilie caci nici tanarul nu mai vorbi.

    Doar ca el mocnea si fierbea in sine. Furia lui sporea zi dupa zi, dupa zi, dupa zi…pana cand nu mai rabda si merse la staret plangandu-i-se ca acel calugar il nesocoteste si ca nu il invata nimic, ca nu a scos nici macar o vorba de cand a venit. Tanarul ceru sa plece degraba de unde venise!

    Staretul il ruga sa mai zaboveasca putin pentru a deslusi taina tacerii calugarului. Asa ca il chema pe calugar si il intreba de ce nu a vorbit tanarului asa cum face de obicei.

    Calugarul rosti dupa luni de tacere spre mirarea tanarului:

    – DACA TACEREA MEA NU IL POATE CLADI…CUM O VOR FACE ATUNCI CUVINTELE MELE!

    Tacerea cladeste uneori mai temeinic decat cuvintele. In tacere iti auzi inima si iti versi lacrimile, in tacere il auzi pe celalalt de langa tine, dar mai ales il auzi pe Dumnezeu si ce cei pusi de El sa iti fie pavaza si indemn pe cale!

    Dragii mei va doresc sa nu va temeti niciodata de tacere…fie ca e a voastra, fie ca e a altora…sa va invesmantati in ea si sa va stiti binecuvantati, caci iarba creste tacuta si soarele rasare tacut. Va doresc taceri roditoare de lumina si mai ales oameni care sa va cladeasca in tacere intru bucurie vesnica!

  11. dadatroll Says:

    Ce fain, ca intr-uin vis. Dar nu e vis, nu?

  12. rodica Says:

    ….a trecut atata timp de cand cuvintele nu mai exista intre noi….. nu mai exista decat tacere…..una placuta si eliberatoare, una care ofera cantecului directia pe care trebuia sa o primeasca cu mult timp inainte, inainte de NOI, atunci cand Eu si Tu nu ne minteam ca putem canta acelasi cantec….
    Tacerea……dulce binecuvantare dupa o furtuna cumplita si indelungata, nu avem nevoie de cuvinte pt a sti ca ne-am spus totul si nimic, ca am trait viata ca o partitura in care fiecare si-a ales un cantec, dar, vai, nu ma regasesc nici in versuri si nici in partitura, nici notele nu-mi sunt cunoscute…. stiu ca le-am auzit prea mult timp dar intotdeauna pareau altele si m-am amagit ca recunosc fiecare sunet.
    Simt ca nu mi-am gasit cantecul ………ca nu reusesc sa compun , imi lipsesc notele .dar pe tine te-am descoperit in fiecare sunet al melodiei tale, acum recunosc : fiecare are o melodie diferita. Voi reusi sa-mi comun o melodie doar pt mine una fara cuvinte doar cu sunete si voi adauga cate un cuvant de indata ce-l voi descoperi.
    Am nevoie de tacere pt a ma regasi pe mine in mine si in notele pe care le astept sa sune pe fundal, tacute si abia simtite…

  13. flavia Says:

    stii ce as face in acest moment „biciuita”de impulsul momentului? … as scrie o scrisoare!expediata mie.spulberand printr-o simpla expresie caracterul dual al fiintei,al existentei.starea care succede aceasta scrisoare sa fie ori de infrangere totala ori de dominare unanima.o lucrare in care sa fie introdusa intreagul meu paradox.aceasta existenta sa preceada esenta.
    ai stii ce sa scrii?

  14. dianette Says:

    Uite c-am ajuns si aici… ce-mi semeni uneori… vin..sangeriu…cautarile eu-lui pierdut…
    Asta-mi confirma ca nu sunt (singura) nebuna..;)
    … imi lipsesc cuvintele… intelegi tu.
    Te-ai (re)gasit ?

  15. monoloage Says:

    nu ai fost niciodata singura…sunt mult mai multi nebuni decat crezi…

  16. dianette Says:

    Culmea e ca ma simt mai singura ca niciodata…

  17. monoloage Says:

    toate la timpul lor..lasa stafiile si have fun!

  18. evelina Says:

    sper sa gasesti inspiratia sa-ti compui propriul cantec si cineva sa te asculte atunci cand il vei canta🙂

  19. monoloage Says:

    @evelina vom vedea ce rezerva viitorul..

  20. Liana C Says:

    Aici, citind s-a starnit o tornada cu multa putere si lacrimi … super si melodia.Pana acum n-am mai ascultat-o.

  21. monoloage Says:

    ce pot sa zic…decat ca ma bucur…ca-ti place…


  22. […] sursa foto var dd_offset_from_content = 40; var dd_top_offset_from_content = 0; Categories: De zi cu zi Tags: baia comuna, cuvinte, destinul, ganduri, timpul, transforma, viata noastra Comments (0) Trackbacks (0) Leave a comment Trackback […]

  23. silver rain Says:

    …in limpezime si seninatate aflam si ne aflam…adancimile si tainele lor…si ale noastre…:)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: