Inainte de a pleca…

iulie 26, 2007

Cateodata, trebuie sa-mi dai drumul la mana. Nu mai ma tine strans. Stiu, e greu sa faci gestul dar, nu e mai bine sa vezi ca, nemaitinandu-mi mana, a meritat acest gest?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Stiu, nu ne cunoastem. Identitatile noastre  s-au gasit si s-au identificat intr-un spatiu virtual. Ne-am avut si ne avem doar acolo, din diverse n motive. Pana in acest moment, nu am inteles niciodata cat de greu e  sa-ti  para rau ca pierzi ceva ce nu ai  avut niciodata.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Glumele mele. Surasul tau. Ochii tai zambind. Fata ta plina de poezia verii. Am dat un print screen memoriei mele cu imaginile acestea. Vreau sa te tin minte asa, decat atunci cand ai plans.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Ti-am spus, de pe peronul garii, din ochi, „La revedere”. Inainte te stransesem o clipa in brate si te sarutasem o secunda. Durase doua zile sa ma hotarasc sa plec. Nu ai zis nimic. Ai inteles si tu ca,  un adevarat „la revedere”, nu se poate spune in cuvinte si nici nu se explica.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….