Calatorie cu euri

septembrie 13, 2007

cautare

A pleca in cautarea „sinelui“ schimba iremediabil oamenii. Calatoriile si experientele traite alaturi de propriul eu influenteaza comportamentele, modifica asteptarile, sporesc suspiciunile. Cine sunt eu? De obicei, eu particip la aceste schimbari. Asteptarile lungi, incertitudinile cotidiene, nevoia de orice iti impinge eul catre acceptarea unor lucruri pe care altfel poate nu le-ar accepta. Relatia dintre eu si eu e ca intre cel care pleaca si cel care ramine.

Prima obligatie a eului este aceea de a lasa aproape intact pe celalat eu, schimband doar pe ici, pe colo, in puncte esentiale. Sa lase posibilitatea supravietuirii si a celuilat eu. Acestei obligatii apriorice i se alatura una de natura sociala si afectiva: corespondenta intre cei doi eu. Obligatiile sunt insa greu de tinut iar angajamentele greu de pastrat intr-un timp ce se masoara in zile si nopti de singuratate.

Primul care-si incalca angajamentul este, de obicei, eul fizic. Isi abandoneaza pe celalat eu, fie pentru ca n-a gasit ce-a cautat, fie pentru ca si-a construit un alt eu. Unul mai aproape de ceea ce isi doreste eul fizic.

Prinsi intre drumurile la capatul carora te asteapta mai mereu un pat procustian, intre incertitudini si temeri, eul fizic nu-si iroseste timpul in asteptarile si sperantele celuilat eu (unul de natura fragila, de altfel), decat rareori. Foamea de materie fizica, frica de cunosterea de sine si teama de singuratate duc la alegeri deseori pline de subiectivism.

„Sinele” ajunge un roman dostoievskian, dual, fascinant, in care, atitudinea pe care o alegi sa o ai in raport cu cele doua euri conteaza in epica povestii tale. Si totul ar fi simplu daca nu ar pluti, peste toate, spectrul superficialitatii….

……………………………………………………………………………………………………………………………………….