Calatorie cu euri

Septembrie 13, 2007


cautare

A pleca in cautarea „sinelui“ schimba iremediabil oamenii. Calatoriile si experientele traite alaturi de propriul eu influenteaza comportamentele, modifica asteptarile, sporesc suspiciunile. Cine sunt eu? De obicei, eu particip la aceste schimbari. Asteptarile lungi, incertitudinile cotidiene, nevoia de orice iti impinge eul catre acceptarea unor lucruri pe care altfel poate nu le-ar accepta. Relatia dintre eu si eu e ca intre cel care pleaca si cel care ramine.

Prima obligatie a eului este aceea de a lasa aproape intact pe celalat eu, schimband doar pe ici, pe colo, in puncte esentiale. Sa lase posibilitatea supravietuirii si a celuilat eu. Acestei obligatii apriorice i se alatura una de natura sociala si afectiva: corespondenta intre cei doi eu. Obligatiile sunt insa greu de tinut iar angajamentele greu de pastrat intr-un timp ce se masoara in zile si nopti de singuratate.

Primul care-si incalca angajamentul este, de obicei, eul fizic. Isi abandoneaza pe celalat eu, fie pentru ca n-a gasit ce-a cautat, fie pentru ca si-a construit un alt eu. Unul mai aproape de ceea ce isi doreste eul fizic.

Prinsi intre drumurile la capatul carora te asteapta mai mereu un pat procustian, intre incertitudini si temeri, eul fizic nu-si iroseste timpul in asteptarile si sperantele celuilat eu (unul de natura fragila, de altfel), decat rareori. Foamea de materie fizica, frica de cunosterea de sine si teama de singuratate duc la alegeri deseori pline de subiectivism.

„Sinele” ajunge un roman dostoievskian, dual, fascinant, in care, atitudinea pe care o alegi sa o ai in raport cu cele doua euri conteaza in epica povestii tale. Si totul ar fi simplu daca nu ar pluti, peste toate, spectrul superficialitatii….

……………………………………………………………………………………………………………………………………….

 

10 Răspunsuri to “Calatorie cu euri”

  1. maria Says:

    Calda intr-un singur anotimp. Rece in celelalte. Matura la trup, copila la suflet. Ratacesc pe taramuri carora nu apartin. Iubesc , sfarsindu-ma de iubire Caut adevarul, caut uitarea, caut linistea, caut varful de unde sa ma arunc de prea multa iubire….

  2. vanda Says:

    daca ar fi doar doua Eu-ri …am fi si noi oamenii completi precum simbolul tao YIN SI YANG, trupul si-ar lua de mana mintea si ar trai impreuna pana la adanci batranete intr-o simbioza completa si menita sa ii completeze pe cei doi. inca mai caut astfel de oameni care sa nu fie o adunatura de cioburi care nici macar de oglinzi nu sunt, asa cum ma simt eu sau cum se simte Eu-l asta sabotor, de cele mai multe ori. Daca am fi facuti din cioburi de oglinda am oglindi complet tot ce s-ar apropia de noi…tot ar fi bine🙂 dar suntem cioburi de sticla ce deformeaza realitatea spargand-o…incercand sa o aducem mai aproape de conditia noastra de ciob…era sa spun „eu asta cred…” care eu?
    cine din mine crede asta? cat la suta din ceea ce sunt cu adevarat este acest Eu pe care il ascult atat de mult si ale carui porunci le ascult cu sfintenie si le mai si pun in aplicare? Eu-l asta se comporta ca un terorist luand controlul asupra esentei mele si condamnand-o la o viata de cioburi visand la intregul ce a fost o data inainte…inainte de a ne naste…
    eu…eu…eu…eu…eu…eu…cu eu tinde la infinit…
    ce pacaleala!
    nimeni nu este eu-l sau pentru ca eu-l este nimic…iar noi fiecare in parte suntem TOTUL!

    iata ce eu- genial am…cand eu-l striga….sinele sopteste…ACASA…ACASA…ACASA…

  3. gabitzubitzu Says:

    Daca ma lasi sa te plictisesc putin voi spune asa:
    Literar vorbind, ai dreptate!
    Comportamentul este produsul constientului si a fortelor instinctive.
    Eul satisface nevoile sinelui intr-un mod acceptabil, iar supraeul iti indica ce ar trebui sau ce nu ar trebui sa faci. Acesta din urma are exigente atat de pretentioase, incat sunt imposibil de realizat. Aceste 3 structuri sunt intr-un conflict permanent. Eul este partea de echilibru intre sine, supraeu si realitate. Eul elaboreaza mecanisme de aparare care-i permit sa se protejeze impotriva presiunilor create de sine si supraeu. Unul dintre mecanismele de aparare este SUBLIMAREA. Ea deplaseaza energiile instinctuale catre un scop elevat (arta, stiinta, etc), fara sentimente de vinovatie, actioneaza pozitiv.
    La cat mai multe scrieri! Si scuze…de pisalogeala😉

  4. silver rain Says:

    …o calatorie in care adanci intelesuri devin cele neintelese cand in oglinda apei vezi atingerea vantului ce bate pe munte.

  5. radugo Says:

    Am şi eu o chestie despre euri, bine, nu aşa de serioasă şi de profundă ca a ta:
    http://radugonciar.blogspot.com/2007/05/contemplaie-pe-calea-ferat-scrnet-pe.html
    (scuze că îmi fac reclamă).
    Despre oamenii îndrăgostiţi, spunea un filozof renascentist (hmm… Pico della Mirandola, oare? sau Marsilio Ficino?…. uite că nu mai ştiu) că are două inimi (pe cea a sa proprie şi pe cea a persoanei iubite) şi, cu toate astea, nici un „eu”, nici o identitate proprie (întrucât se abandonează pe sine persoanei iubite). Tu ce zici de paradoxul ăsta? Cum îl vezi în sistemul tău?

  6. radugo Says:

    Am făcut un dezacord gramatical. Îmi cer scuze: spunea un filozof… despre omul (singular) îndrăgostit că are etc.

    PS. Voiam de mai de multă vreme să-ţi spun, blogul tău e foarte aspectuos. Nu ştiu unde găseşti toate pozele astea. Sau le faci chiar tu?

  7. monoloage Says:

    radu poti sa-ti faci cata reclama vrei..nu e niciun bai…..deci pe radu il gasiti in blogroll..merita citit…fotografiile..nu imi apartin…un simplu click pe ele si se vor vedea autorii…voi rapunde mai in detaliu maine…

  8. colturi Says:

    and i would walk 500 miles, se mai poate linkul cu norii odata? sa am unde petrece cele multe mile🙂

  9. capatullumii Says:

    Putem oare sa ne construim noi singuri un allt eu decat cele existente, atatea cate or fi in noi lasate de mama natura…? Eu cred ca acest lucru nu ar fi chiar atat de bun, pentru ca este posibil sa scoatem din noi adevarati monstri, daca e sa fie creat dintr-o dorinta a eului fizic…
    Da, ele trebuie sa ramana intacte, sa sara unul in apararea celuilalt fara a-l modifica sau schimba pe celalalt, dar parerea mea este ca totusi, in comportamentul si manifestarile noastre ar fi ideal sa gasim o cale de mijloc, de a reusi sa le imbinam intr-un mod armonios si nu sa renuntam la unul din ele in favoarea celuilalt.
    Melodia este superba, Proclaimers, daca imi amintesc eu bine, desi nu stiu decat vreo 2-3 melodii cu ei, printre care si asta.🙂

  10. monoloage Says:

    @capatul lumii
    1.Putem….
    2. acum depinde care eu este mai puternic in fiecare din noi
    3. cine gaseste calea de mijloc e cel mai fericit..


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: