Carpe diem…

Octombrie 7, 2007


Sunt filme care-ti intra sub piele si nu mai ies niciodata. Iti pot schimba viata, modul de pereceptie asupra multor lucruri.
„Cercul Poetilor Disparuti” este unul dintre acestea.

Nu este un film despre poezie. Este despre cum sa privesti lumea, cu ce ochi sa o privesti, cum sa gandesti si cum sa simti. Vi-l recomand cu mare caldura.

8 Răspunsuri to “Carpe diem…”

  1. vanda Says:

    Pentru un miracol merita sa astepti o viata intreaga, astfel insati viata ta devine MIRACOL!
    O viata e doar o clipa traita cand cu ochii inchisi, cand cu ochii deschisi, cand cu inima, cand cu mintea…
    Gaseste o voce si canta cu ea, gaseste o lumina si lumineaza cu ea, gasteste o cale si umple-o de pasi…gaseste-te pe tine si bucura-te.
    gaseste perfectiunea in imperfectiunea ta, gaseste-L pe Dumnezeu in oasele tale, in zborul tau in cuvantul tau, in promisiunea in care ii imbratisezi pe cei dragi…pentru totdeauna
    opreste clipa si imbrac-o
    e HAINA TA DE GALA!
    TRUPUL TAU DE LUMINA!

  2. silver rain Says:

    „Pot sa-mi iau locul
    Langa tine, pe stea ?”

    iti aduc in dar o clipa de bucurie culeasa din lumina diminetii.
    am ales sa-mi traiesc aceasta clipa, daruind-o… mii de raze sa-ti lumineze calea…

  3. radugo Says:

    Într-adevăr, un film bunicel, care nu e numai despre poezie, dar care îţi atrage atenţia că poezia contribuie la păstrarea echilibrului cosmic şi la păstrarea sănătăţii interioare a individului. Omul are mai mare nevoie de un suflet echilibrat decât de un buget echilibrat. Părerea mea!

  4. monoloage Says:

    @radu poti da cateva recomandari legat de filme?..pls…

  5. radugo Says:

    Cred că exagerezi că mă iei pe mine drept reper în domeniul ăsta…
    Dar, uite, îţi spun ce îmi place:
    – orice de Gus Van Sant (mai ales Elephant, Mala Noche şi Last Days)
    – orice de Jim Jarmusch (în special Mystery Train şi Coffee & Cigarettes, ultimul e un film făcut din scurt-metraje, apar în el Roberto Benigni, Iggy Pop, cei de la White Stripes şi alţii)
    – Velvet Goldmine (despre glam-rock-ul anilor 80)
    – Four Rooms (Rodriguez + Tarantino)
    – Wag the Dog (despre manipulare)
    – The Dreamers (al lui Bertolucci)
    – The Dreamers (e prea fain filmul ca să îl pomenesc numai o dată)
    – orice de Bertolucci (nu numai The Dreamers, dar şi La luna, The Last Emperor, despre ultimul împărat al Chinei şi scandalosul Ultimo tango a Parigi, cu Marlon Brando)
    – The Party (cu Peter Sellers, e o comedie mai veche)
    – Psycho (al lui Hitchcock)
    – Equus (cu un adolescent obsedat de cai)
    – Midnight Cowboy
    – Before Night Falls (cu Johnny Depp în două roluri episodice, poate cele mai interesante din cariera lui)
    – Arizona Dream (tot cu Johnny Depp)
    – Trainspotting (cu Ewan McGregor)
    – filmele lui Gregg Araki (în special The Doom Generation şi Mysterious Skin, sunt oleacă cam dure)
    – The Last Temptation of Christ (după Kazantzakis, socotit scandalos când a apărut, totuşi un film foarte bun)
    – The Name of the Rose (după romanul lui Umberto Eco)
    – orice cu Daniel Day-Lewis (în special My Left Foot şi In the Name of the Father)
    – filmele în care joacă Jonathan Rhys-Meyers (mai ales Titus, după piesa Titus Andronicus a lui Shakespeare sau Bend It Like Beckham)
    – Red Violin (povestea unei viori, în mai multe epoci)
    – Queer as Folk (varianta UK, serial cu gay)
    – Total Eclipse (despre legătura amoroasă dintre Rimbaud şi Verlaine)
    – Ken Park (o comedie absurdă cu unele secvenţe la limita pornografiei)

    Dintre filmele în alte limbi decât engleza:
    – orice de Kim Ki-duk (de ex., 3-Iron sau Spring Summer Autumn Winter & Spring)
    – mai multe de Wong Kar-Wai (d. ex. Happy Together, Chungking Express şi Fallen Angels)
    – filmele lui Herzog cu Kinski (d.ex. Aguirre der Zorn Gottes, Woyzeck şi Nosferatu: Phantom der Nacht, cu Isabelle Adjani)
    – mai multe de François Ozon (d.ex. Les amants criminels sau scurt-metrajele grupate în Scenes de lit)
    – Napola (nemţesc, despre o şcoală a tinerilor nazişti)
    – Good Bye Lenin (nemţesc)
    – mai multe de Bergman (Det Sjunde Inseglet – A şaptea pecete, Persona, Jungfrukällan – Izvorul Fecioarei)
    – O fantasma (un film portughez, secvenţe cam şocante)
    – 101 Reykjavik (e chiar islandez filmul, dar joacă şi Victoria Abril)
    – filmele lui Almodóvar (mai ales La mala educación, Todo sobre mi madre şi Carne trémula)
    – filmele lui Buñuel (de ex. Le charme discret de la bourgeoisie sau La voie lactée, sunt mai vechi, îmi place umorul lor absurd)
    – Cidade de Deus (brazilian, un soi de Gangs of New York)
    – trilogia lui Iñárritu (21 Grams, Amorres perros şi Babel)
    – Y tu mamá también (un prieten l-a găsit prea imoral şi prea hedonist)
    – Plata quemada (mexican, cu o relaţie ciudată între doi tipi)
    – filmele lui Pasolini (Il Decameron mi s-a părut cel mai amuzant)
    – Morte a Venezia (clasicul lui Visconti)
    – La dolce vita şi Satyricon de Fellini
    – filmele lui Truffaut (în special Les quatre cents coups şi Fahrenheit 451)
    – Farinelli (despre un cântăreţ din perioada castraţilor)
    – Le Roi danse (despre epoca lui Ludovic al XVI-lea şi cum dădea spectacole publice Regele Franţei, spectacole în care vedeta era chiar el)
    – Grande ecole (un film cu unul din preferaţii mei, maghrebianul Salim Kechiouche)
    – The Hero şi House of Flying Daggers, două filme cu arte marţiale ale lui Zhang Yimou
    – filmele lui Kurosawa, dar mai ales Yume (Dreams), un film din 8 mici povestiri
    – La Reine Margot (cu Isabelle Adjani şi Vincent Perez, film de epocă, muzică de Bregovic)
    – filmele lui Tarkovski, mai ales Andrei Rublev
    – de Milos Forman: Lásky jedné plavovlásky (Dragostea unei blonde) şi Amadeus
    – F. est un salaud (un film elveţian, povestea a doi tipi, cam tragică)
    Astea ar fi nişte filme care mi-au plăcut, într-o ordine destul de aleatorie.

    Să-mi zici şi tu vreo două!

  6. marian Says:

    salut, am dat de randurile tale via un citat din sf.Ioan Scararul. aici gasesti cateva observatii despre 432 si despre alte filme – doar o parte din ‘les films de ma vie’.(plus muzici, ganduri etc.) marian

  7. elena Says:

    Plata Quemada este argentinian, nu mexican

  8. mONICA Says:

    Hei , eu as spune ca este un film ce iti reaminteste ca pentru a trai cu adevarat trebuie sa iti asculti vocea interioara.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: