Atlas

Octombrie 14, 2007


atlas

Viaţa noastra e deformată de patologia constiintei exasperante. Una prin care ne revarsam frustrarile fara sa putem ajunge la un consens cu noi insine. Datorita ei, libertatea de exprimare isi pierde din volum, reusind sa alimentam astfel cacofonia celorlalti vizavi de ceea ce suntem. Ne dispersam criteriile ajungand , de foarte multe ori sa functionam ca entitati ale negatiei. In special a negatiei de sine. Una venita pe fondul urii de sine a intregului tu.

Incercam sa ne ignoram, totusi, constiinta cu o seama de argumente volatile. Iar corpul intra in fibrilatie simtind rascrucea majora la care se afla. Oricata repulsie am resimti fata de continutul constiintei, nu avem curajul de a ne retrage din joc. Primeaza sentimentul ca am pierde miza ce ne mascheaza adevarata entitate a noastra. Incercarile de rebilitare, cumva, nu au crezare in ochii constiintei, ce ne sopteste, exasperant, ca am esua lamentabil, daca ne-am retrage de la masa de joc.

Ajungem astfel sa purtam o sarcina toxica, ce ne ingreuneaza pasii, ducandu-ne obositi pe un drum plin de principii aberante.

Iar eu ma simt ca un Atlas ce tine o planeta plina de pacate pe umeri. Si, cu cat se adauga un locuitor pe aceasta planeta, cu atat ma inconvoi mai mult. Cel mai greu imi este cand sunt bantuit de teama unui meteorit. Nu stiu daca imi va mai rezista spatele in acel moment.

………………………………………………………………………………………………………………………………………….

10 Răspunsuri to “Atlas”

  1. Cristia Says:

    Magistral, Dragos… Desi crezuta a fi glasul divinitatii in noi, aceasta constiinta hiper-activa este doar o mutilata si compromisa forma posterioara adevaratei noastre entitati, entitate emanata de un dincolo al lui Dumnezeu. Oricum, alte explicatii ar fi inutile, scrierea ta e graitoare intru totul…

  2. scenarista Says:

    faina poza, dragose. tine-o tot asa. moa

  3. dadatroll Says:

    Am crezut ca e atlas geografic, cand colo e un ghei cu o minge in spate.

  4. slod Says:

    viata constienta-i aievea deformata…doar astfel insa cea dosnica poate sa-si continue salasuirea pura inlauntru-ni.
    cat despre meteorit, pari a-l implora…asa ca, lovite-ar odat’! e o amagire sa crezi ca singuratatea-i un viciu.

  5. monoloage Says:

    @ cristia mc
    @scenarista o sa incerc
    @dadatroll asta e, data viitoare o sa incerc sa pun o reteta😀
    @slod nu implor nimic, las lucrurile sa se intample. si n-am spus nimic de singuratate

  6. mezeinelli Says:

    libertatea de a ramane tacut.

  7. gabitzubitzu Says:

    Dragos…fa cativa pasi stanga, dreapta si vei simti Planeta ca pe un fulg. Iar meteoritii fac parte din peisaj…Cu cat mai tare te sperii, cu atat ei te vor tinti…

  8. rasarit Says:

    interesant. aflu ca esti dragos. o sa retin blogul.

  9. scenarista Says:

    incearca puiule incearca


  10. […] înceată, plumburiu, ascunsă. şapte verbe- vine, se veştejeşte, cad, te cuprinde, se aşterne, ne apasă, nu ne mai […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: