Florile copilariei

Octombrie 16, 2007


copil

Scoaterea copilului din tine e un ritual in singuratate si nu respecta reguli straine. Incepi prin a-ti aminti si te intrebi daca mai stii cum erai odata si daca ai mai putea sa te comporti asa cum o faceai atunci, fara sa-ti pese de ceea ce ar spune cei de langa tine.

Simti, ca tu si copilul din tine, sunteti legati, din momentul in care iti indrepti gandurile spre desenele pline de culoare si, in care, prin cerul aruncat pe hartie din doua pensule de acuarela, te pierzi in idefinibila senzualitate a rememorarii. Te simti mangaiat de o adiere, de o boare si iti miroase a flori si a cer albastru. Copilul din tine iti aduce cu sine o intelegere mai profunda a naturii umane si a felului în care este aranjata lumea. În acest sens, este plauzibil sa acceptam ca a vorbi despre maturitate – comportament care atat de adesea implica uitarea „iresponsabilitatii” copilului din ei – este o parte integranta a unei vieti examinate, din care lipseste acea scanteie prin care se te bucuri si sa gasesti acel mod placut de petrecere a timpului. Maturitatea pe care ne-o dorim atunci cand nu suntem constienti de beneficiile copilariei nu mai este chiar atat de excitanta in momentul in care ajungi sa fi un „matur”. Subiectele asa-zisei maturitati se refera la lucruri inerent interesante, cum sunt sexul, banii si puterea, la care se adauga felul de a te purta in societate pentru a nu fi blamat. Toate acestea atribute au ajuns sa fie universal valorizate. Se uita o functia catartica ce consta in eliberarea sentimentelor negative. In acest fel, scoatere copilului din tine este o cale terapeutica pe care o recomand zilnic. Incepe prin a te gandi la o gradina in care nu trebuie decat sa plantezi florile copilariei. O gradina in care a te vei regasi pe tine, plin de senzatii de familiaritate, ca si cum ai intra in casa unui prieten mai boem.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

PS: acesta e un fel de a-i raspunde lui Radu, vizavi de leapsa cu „Jocurile Copilariei”.

7 Răspunsuri to “Florile copilariei”

  1. silver rain Says:

    culorile sunt toate ale noastre pentru ca noi insine suntem, unii pentru altii, toate culorile…pentru ca in noi, un copil inca viseaza, si visul lui ne rasare in ochi curcubeul copilariei…daca vom reusi sa privim viata prin curcubeul din ochii copilului pe care-l purtam in suflet, ochii nostri nu-si vor pierde stralucirea…daca vom lasa inocenta sa ne deschida din cand in cand usile vietii vom gasi poate dincolo de ele clipele magice pe langa care trecem cu atata maturitate…fiecare zi e altfel si copilul care am fost candva descopera cu inocenta magia fiecarei clipe…toate sunt pentru ca noi suntem dar dincolo de toate care sunt vedem doar ce suntem pregatiti sa vedem si traim doar ce avem curajul sa traim…si copilul care suntem pastreaza in ochii nostri raiul fiecarei clipe…
    multumesc dragos pentru aceasta clipa inefabila in care cu gingasie m-ai ajutat sa plantez o noua floare.

  2. lamya777 Says:

    copilaria nu se pierde complet, eu nu am pierdut-o si nici nu vreau…este singura chestie care ma mai face sa zambesc…zametul unui copil asa cum mi s-a zis mai demult…copilaria se arata atunci cand cineva, cineva drag are grija de tine, te face sa te simti copil…problema este din exterior, societatea de obliga sa uiti de copilul de tine, depinde doar de tine daca te opui si reusesti sau nu…
    stau la birou si in dreapta mea este un pervaz foarte lat, iar pe geam se vede tot Bucurestiul…citind si postul asta…mi-am amintit cu drag de zilele de vara din copilarie in care stateam pe pervazul camerei mele, intr-un oras de provincie, citind Ciresarii…iar soarele apunea rosiatic…multumesc si eu…

  3. monoloage Says:

    @silver nu ai pentru ce ..eu iti multumesc pt cuvintele tale
    @lamya ce bine ar fi sa nu se piarda complet..esti printre acei fericiti….am vazut insa destui care habar nu mai au de copilarie…si par a fi pierdut-o total… si nu ai pentru ce sa-mi multumesti…
    PS: bine te-am gasit..si te mai astept.

  4. pantacruel Says:

    domnule ‘monoloage’,

    pentru ca faceti parte din blogrolul lui ‘panta’
    avem deosebita placerea sa va invitam la o telenovela pe
    http://www.pantacruel.blogspot.com

  5. gabitzubitzu Says:

    @Monoloage…O daaaaaaa…cat de frumos si adevarat grait-ai !
    Este chiar cheia de la cushca adultului egocentric!
    Frumos!
    Acolo, in copilarie, adultul din noi isi pleaca cuviincios privirea pentru a intelege cum si de ce toate trebuie sa aiba un rost !

  6. gabitzubitzu Says:

    scuza alaturarea nepotrivita de silabe…😀 eram distrasa…lol.

  7. dianette Says:

    Abia azi am avut timp sa citesc florile… tocmai ma mustram pentru niste copilarii ce s-ar putea sa ma blameze… am scos copilul din mine.. si tu stii ca asta mi se intampla rareori… chiar incepusem sa ma intreb cum am putut… acum zambesc.. nu vreau maturitate.. e atata nevoie sa redevenim copii uneori… sa radem din tot sufletul si sa plangem la fel, fara sa ne pese de cine ne vede… sa ne jucam fara frica „judecatii”… e nevoie de inocenta… de puritatea gandirii.. o libertate neangradita a gesturilor..
    multumesc.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: