In fiecare zi
Noiembrie 19, 2007
In fiecare zi,
distanta dintre mine si soare,
se schimba,
apropiind sau departand,
lucrurile-mi familiare.
In fiecare zi,
casa imi devine o adresa necunoscuta,
isi schimba forma
si chiar si usa
zilnic, ea mi-o muta.
In fiecare zi,
viata se-arata ca o limba straina
greselile de pronuntie
ajung sa fie
singura noastra vina.
In fiecare zi,
soarele-si arunca ale sale raze
de noi depinde
sa nu ne incurcam
in fraze.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Anunțuri
Noiembrie 19, 2007 la 10:43 pm
Frumos poem!
Atunci cand esti in contact cu Esenta ta, stii ca poti fi acceptat, exact asa cum esti. Nu exista nimic la tine, sau la oricine altcineva, care are nevoie de a fi perfectionat sau corijat.
Un purtator de lumina nu neaga intrunericul. El il imbratiseaza. Intunericul lui. Intunericul fiecaruia. El are curajul de a trece prin temerile lui, chiar si atunci cand acestea par coplesitoare. Atunci cand in tine, sau in oricine altcineva, nu exista nimic la care sa te temi sa privesti, intunericul nu mai are putere asupra ta. Atunci poti sa pasesti dincolo de intuneric si sa fie lumina.
Noiembrie 19, 2007 la 11:24 pm
in fiecare dimineata
cand ochii orbi cauta soarele in ceata
sangerand lumina se taie
in cioburile albastre
ale ferestrelor de gheata
si in fiecare dimineata
cand ma caut pe intuneric in ranita lumina
pe aripi deschise un inger
imi intoarce senin
rasaritul soarelui in inima
Noiembrie 20, 2007 la 2:54 am
soarele…isi arunca banul de aur in fiecare zi in mana intinsa albastru a unui cer care ne stie pe toti pe nume. Iata-l incalzind deopotriva, bogati si saraci, sanatosi si bolnavi. El face asta, noi…..nu indraznim pentru ca nu care cumva sa ne considere cei din jur ca fiind lipsiti de discernamant.