Nimic nu-mi apartine
martie 18, 2008
Sunt un strain
prin lume ,
in exil
fata de trup.
nimic nu-mi
apartine,
dar
zboru-mi este
sfant.
chiar de
ma prabusesc,
pentru
a saruta pe Geea,
sunt tras
iar, de un fir,
sa zbor
strain prin lume.
imi place
in exil,
nimic
nu-mi apartine.
martie 18, 2008 la 12:09 pm
Uneori imi sunt straina mie.. Ramanem niste straini..
Mai poti zbura? E minunat sa poti face asta..
Nimic nu ne apartine.. si cat de des uitam..
Posesivi, ne punem amprenta pe tot ce atingem.. avem iluzia ca ne apartine.. ramanem cu iluzia, amara ce-i drept.. si cu zborul.. ce-i ce mai stim zbura..
martie 18, 2008 la 12:10 pm
cei*
martie 18, 2008 la 8:20 pm
Dragos, jos palaria! Extraordinara poezia ta..
martie 19, 2008 la 2:08 pm
@dianette ..toti mai putem zbura…acum depindede altitudine
@cristia ce pot sa zic…merci..
martie 20, 2008 la 2:15 pm
Nici mie…chiar daca simt totul in mine.
Azi am avut mai mult timp si te-am citit din urma; m-au incercat emotii diferite trecand de la o pagina la alta, descoperindu-te si pierzandu-te, in acelasi timp, printre randurile scrise de tine si citite de mine.
Te voi citi atat timp cat vei mai scrie aici.
Eu am felul meu de a intelege randurile si golurile pline dintre ele, asa ca te voi citi in tacere…
Sa nu pleci prea curand.
martie 20, 2008 la 2:49 pm
@carmin merci … prea curand nu..dar la un moment dat…s-ar putea…
martie 20, 2008 la 2:59 pm
da… si asta pentru ca nimic nu dureaza o vesnicie:)