Invizibil

Februarie 9, 2009


Sunt peste tot,

si totusi nicaieri,

sunt azi,

la fel cum am

mai fost si ieri,

Sunt intr-un loc,

Si totusi nu-s,

Sunt jos,

La fel cum am

Mai fost si sus.

………………………………..

Incerc sa ma

Umanizez,

Prin retina mintii

Lumea -n

Forma pura

Incerc

s-o proiectez,

dintr-un unghi

lizibil

descoper, astfel,

starea de a fi

invizibil.


13 Răspunsuri to “Invizibil”

  1. donna Says:

    I will follow …everywhere…but I am little afraid of the dark…But I am sure that you make the dark very exciting…hihi..have a nice day,D.

  2. MeetTheSun Says:

    Tocmai cand m-as fi ascuns sperand sa devin daca nu invizibila macar foarte mica… Aceeasi ca si ieri si nesperat de aceeasi maine.
    I follow me into the dark…

    Have a nice invisible day😉

  3. teiucul Says:

    Invizibil zici? De unde te-ai inspirat? Din nemuritorul mess?

    PS – Aidi bre ca scrii frumos da mi-e rusine sa o dau in poezie ca incep sa plang

  4. Monique Says:

    Invizibil(a)…mi-ar placea si mie…dar de-adevaratelea🙂 …nu doar in ochii unora🙂

  5. manon Says:

    Poate fi (sau este) jocul cu tine insuti:-).
    Si eu (ma) joc deseori acest joc…

  6. monoloage Says:

    sunt curios din cati au vizitat acest post, cati au dat ctrl+a….

  7. MeetTheSun Says:

    Pai cred ca cei mai multi au selectat cu mouse-ul zona aparent vida dintre imagine si video😀
    Eu asa am facut…

    Dar ar fi fost interesant si daca nu s-ar fi descoperit nimic acolo. O pauza de-o clipa, o tacere, un gol. Dar n-ai mai fi fost invizibil…

  8. frenchmaria Says:

    Wow, o incredibila depersonalizare? Uneori… am si eu senzatia ei…

    Daca as rastalmaci idea, uitându-ma din alt unghi, i-as gasi o noua valenta – cica spatiul e plin de spiritele invizibile a „celor trecuti”… la rândul nostru alaturându-ne supei spiritelor astrale când ne-o veni rândul.

    Vesnicia spiritului,
    Cica este… sau nu este?
    E-acolo… dar nu poti pune mâna…
    ciudat de invizibil
    intangibil
    … ca in povestea ta… asta poate fi spiritul nostru.

  9. monoloage Says:

    @meetthesun am primit mesaje de genul: „hai mey, nu ai scris nimic?” „ce vrei sa spui cu spatiul alb?” etc….destul de multe…taman de aceea am intrebat
    @french nu as vorbi de depersonalizare…m-as concentra pe „sunt peste tot, si totusi nicaieri” si „starea de a fi invizibil”….

  10. Ada Says:

    N-am dat ctrl+a, dar am selectat cu mouse-ul😛 Oricum, mi-a placut ideea!

    Si, cum e sa fii invizibil? Sa vezi tot si mai nimic, doar sa observi si sa nu poti interveni… Sau…, cand vrei tu, te materializezi la loc?🙂

    Si subscriu la ce a zis Monique.

  11. Cecile Says:

    traim totusi intr-o lume aparent existenta,vazuta… si totusi invizibila (asta din cauza greutatilor ce ne apasa si sunt multe …nu dau nume ca le stim cu totii…)de ce ne mai facem si noi invizibili?atunci de ce ne-am nascut?de ce traim in aceasta lume?sa fim invizibili?!?neeeeh…doar cand daruiesti ceva cuiva (care are mare nevoie este bine )sa te „faci invizibil” asa ramai smerit si esti multumit sufleteste ca ai facut un lucrul bun prin felul tau de „om invizibil”😀😉

  12. mikaela Says:

    placut surprinsa

  13. mikaela Says:

    ptr mine suna f serios,poate ciudat ptr altii,dar ar fi ca o alta frecventa care patrunde dincolo de perdeaua din launtrul si poate fi auzit,inteles numai prin credinta de acei care recunosc si aud la fel…….in fine


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: