Fragili
Martie 26, 2009
Cheltuim energie
Si mijloace
considerabile
Pentru o aparare
Destul de iluzorie.
Fragili
chiar si-n ostilitate
Ne reflectam
in ceilalti
Pana si-n gesturile
Cele mai insignifiante.
Ajungem incapabili
De-a gasi si cele
Mai simple
mecanisme
Care sa ne protejeze
De noi insine.
Decrepitudinea
sociala
Ne izoleaza
in mod eficace.
Anunțuri
Martie 26, 2009 la 11:19 am
O trista realitate. Ca paradox, Fragilitatea devine de neinvins! Pana si fragilitatatea noastra a prins radacini si s-a solidificat in neputinta! :(((
Martie 26, 2009 la 11:24 am
bine te-am gasit snake…si da…e o trista realitate..de care ma lovesc din ce in ce mai mult …
Martie 26, 2009 la 12:14 pm
Fragilitatea vine din nevoia noastra de a ne adapta … omul fiind cea mai adaptabila fiinta de pe pamant …
Fragilitatea ne face neputinciosi … insa face parte din riscul asumat din generatie in generatie ..care s-a luptat sa supravietuim pe acest pamant …
Martie 26, 2009 la 12:33 pm
Corect Redy, insa ma refeream la o altfel de fragilitate…
Martie 26, 2009 la 12:52 pm
@redy
sper sa nu se supere redy, dar nu sunt de acord cu afirmatia: „fragilitatea vine din nevoia noastra de a ne adapta”. adaptarea nu are legatura cu fragilitatea! adaptarea se poate face brusc sau treptat, insa in nici o varianta nu e fragilitate. fragilitatea in ostilitate cum o privesti, redy? este inaltatoare viziune!
dar „Decrepitudinea/sociala/Ne izoleaza/in mod eficace” ? Ai trait vreodata sentimentul asta? m-am saturat de ideea riscului asumat din generatie in generatie. daca citesti istoria, sper sa nu te surprinda ca riscul asta dainuie de pe vremea lui decebal, asa ca…sacrificiul devine inutil atata vreme cat nu-si atinge scopul! ne sacrificam de 2000 de ani ca sa ce?
Martie 26, 2009 la 1:18 pm
@snake nu are de ce sa se supere nimeni…orice discutie e constructiva..si fiecare are dreptul la propriile pareri…
Martie 26, 2009 la 6:43 pm
si ne reintoarcem la acea trestie? doar asa ne putem apara; dar oare putem ?
oricum, suntem ‘izolati’de (catre) decreptidudine !
Martie 27, 2009 la 12:04 am
@snake
ai dreptate … sa pui accentul pe “Decrepitudinea/sociala/Ne izoleaza/in mod eficace”
insa aici e doar vina noastra … e vina dezbinarii acestui popor …care nu tine doar de noi …
„Sa moara capra vecinului ” daca nu noi ne luptam cu semenii nostri in loc sa ne ajutam intre noi pe unde ne vedem … Iar aceasta lupta interioara …nu ne aduge la… „Decrepitudine” ?
Fragilitatea … despre care vorbeam eu … este ceea ce am invatat la istorie … Cum ca otraveam fantanile si ne refugiam in munti … (oare nu ne adaptam sitatiilor ?) cu toate ca nu prea imi vine sa cred ca asa se intampla (nu mai exista un alt exemplu in istorie …din cate stiu eu !)
Concluzia este ca … adaptabilitatea asta , nu ne-a unit si nu ne va unii ramanand cu totii fragili …
Martie 27, 2009 la 12:10 am
apropo … nu ma supar deloc … 🙂
Vreau doar sa fiu inteles pentru ce am vrut sa spun …
Martie 27, 2009 la 1:39 pm
@redy
ma bucur ca nu te-ai suparat, inseamna ca admiti opinii contrare. stii? uneori opiniile astea pot fi si constructive.
poti sa-mi dai vreun exemplu din istoria asta naucitoare a romaniei in care poporul a fost unit? si aici nu astept raspunsul cu unirea principatelor. eu din cate stiu, suntem cel mai dezbinat popor. inclusiv romanii din diaspora afirma asta de zeci de ani. acolo nu exista comunitati inchegate asa cum au alte natii. asta e f.trist. romanul – cum bine spui – traieste pe principiul „sa moara capra vecinului” sau si mai si „sa moara capra vecinului ca-i mai grasa” :(((
situatia economica a distrus ideea de unitate a romanului. el este hartuit de grijile cotidiene, de frica zilei de maine. romanul, de regula, lupta pentru supravietuire. lupta asta milenara i-a pervertit caracterul, identitatea, la inrait pana la schimonosire. exista explicatii psihologice si nu numai.in ansamblu, toti traim intr-un sentiment de decreptitudine, parca ar fi ceva genetic.
Martie 29, 2009 la 4:54 pm
fragilul este casabil, rigid.
cu toate conotatiile pozitive,
fragilul este un joc psihologic
ofensiv deghizat in defensiv,
foarte energofag si la urma urmei
nedrept, pentru ca isi vampirizeaza
mediul, intr-un sistem lose-lose
care, ca in orice joc psihologic,
reproduce status quo-ul dependentei.
Martie 30, 2009 la 10:03 pm
atat de trist…atat de profund.
Martie 31, 2009 la 10:05 am
bine te-am gasit bogdan… si da..ai dreptate…este trist…dar…adevarat..
Martie 31, 2009 la 8:45 pm
E f adevarat , trist dar irevocabil … suntem surzi la nevoia aproapelui … Eram in Madrid zilele trecute si un baiat in fata mea a luat un carton de pe carosabil (o straduta mica) si l-a pus langa o pubela … Lui i-a venit natural …mie nu 😦 !
All the best
Aprilie 2, 2009 la 9:37 am
canva cineva drag mie mi-a spus ca o furtuna puternica doboara copacii, si leagana iarba…asadar fragilitatea este mai de preferat decat rigiditatea…fragilitatea inseamna viata…si inseamna putere adevarata!
…”respira usor…
geometria fragilitatii mele
…abia asteapta
sa isi ia zborul!
Aprilie 2, 2009 la 5:59 pm
parca ea pe acest blog o rubrica de forum… pacat de frumusetea gandurilor , ca doar sunt pe cat de feagile, pe ata de penetrante …. ! dixit! scuze detinatorului acestui blog
Aprilie 4, 2009 la 8:32 am
Fragilitatea apare dintr-un sentiment de autoaparare. Apararea, isi are radacinile in teama de a nu pierde ceva, credinte personale, idei, universuri proprii, cladite cu grija in timp.
Vine cineva, iti calaca iarba teritoriului tau, turtind-o la pamint. Am infiintat un cuvint pentru acest tip de om – este „disman”. Ne vom apara de el. Brusc, daca pierdem batalia, devenim fragili pentru ca ne doare pierdera acelui ceva in care credeam. Daca cistigam batalia vom fi mai puternici. Acest ritual transpus pe multime (de oameni) da fragilitati specifice unei natii. Mentalitati ale unui popor.
Sunt de acord cu idea de mai sus, cum ca, fragilitatea ne ajuta sa ne indoim in fata furtunilor ca sa ne putem revini. Doar ca acest tip de fragilitate-maleabila nu e specifica noua, românilor. Noi avem comportamentul buruienilor, nu al ierbii grase crescuta in smocuri consistente. (ungurii sunt o astfel de natie)…
Deh asta suntem… si transpus la scara mare n-avem scapare. Prea rigizi nicidecum flexibili. De-aia sunt si fragili… mai fragili ca altii.