Vernisaj
septembrie 22, 2009
suntem proiecte plastice
ale propriilor litere,
care, adaugate,
prin tehnici mixte
de coloristica si penel,
realizate in spatiul intim
al propriului atelier,
devin spatiu expozitional,
provocand trecatorul
mental, sufletesc
si vizual.
definim concepte de arta umana
prin complexitatea
unui cuvant realizat in mulaj
tributarii emotiilor ce emana
zilnic, la propriul vernisaj.
Monoloage 
septembrie 24, 2009 la 12:52 pm
te joci plastic cu cuvintele lasate in mulaj, definind provocator un concept de arta extras din atelierul intim, invitindu-ne, spre meditatie, la propiul vernisaj. sa fie, oare, o provocare ?
septembrie 24, 2009 la 1:10 pm
uitasem: ai ales intimplator pentru tehnici mixte de coloristica si penel, un maestru al fotografiei, pe S. P. ?
septembrie 24, 2009 la 4:03 pm
@i este o provocare….ca si in imagine..poti fi vizitator al propriului vernisaj
si nu, nu l-am ales intamplator….nimic nu e intamplator aici…
septembrie 24, 2009 la 4:05 pm
am banuit; incitanta provocare. sa mai asteptam si altele de ce nu ?
septembrie 24, 2009 la 4:15 pm
totul e sa-mi vina inspiratie…daca o am..vor veni si altele..
septembrie 25, 2009 la 7:17 pm
Bre, stf! Asta ca sa sparg in milioane de cioburi, atmosfera ce domneste aci. Te pandesc de fo cateva saptamani bune sa scrii, Ti-a iesit ghini rau, imi placu!
Hai sa traiesti!
septembrie 26, 2009 la 9:25 am
coloristica propriului atelier
prin propriul vernisaj, în mulaj.
septembrie 28, 2009 la 12:12 pm
@teiucul mc bre…mc…si matalutza la fel!
@ana mai ales in mulaj..
octombrie 3, 2009 la 10:05 pm
‘Orice oglindă trebuie să se spargă atunci cînd actorul îşi priveşte chipul în ea: această oglindire sfărîmată e portretul lui din adînc’
‘(Mihai Măniuţiu)
[am gasit fraza, cautind altceva si mi-a amintit de aceasta…. imagine’….]
octombrie 4, 2009 la 8:46 pm
Atelierul e atat de abstract incat existenta noastra concreta trece printr-un mare pericol. Insa el fara noi, nu exista 😉
Fainuta rau poezia.