Traieste-ti clipa! Caci clipa-i viata ta !

Ianuarie 13, 2010


Viata se grabeste, rapida caravana.
Opreste-te si-ncearca sa-ti faci intensa clipa.
Nu ma-ntrista si astazi, faptura diafana,
Mai toarna-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa…

Bea vin! In el gasi-vei Viata-fara-moarte.
Pierduta tinerete din nou ti-o va reda,
Divinul timp al rozei si-al inimii curate!
Traieste-ti clipa data! Caci clipa-i viata ta!

Grabite ca si apa si repezi ca un vânt
Ce-alearga prin pustiuri, fug zilele-mi putine.
Si totusi doua zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri si ziua care-o sa vina mâine.

Nu depasi prezentul cu gândul! Stii tu oare
Macar daca-ai sa termini cuvântul început?
Mâini poate deja fi-vom asemeni celor care
De saptezeci de veacuri în neant au disparut.

În parfumatul prier, când – beata de iubire
Tu îmi întinzi paharul, eu uit ziua de mâine.
De m-as gândi atuncea la rai si mântuire,
N-as pretui, iubito, mai mult decât un câine.

Se-ntoarce anotimpul suav al tineretii.
Mi-e dor de vinu-acesta în care înfloresc
Surâsurile toate. Chiar aspru-l pretuiesc.
Nu ma certat. E aspru, caci, are gustul vietii.

Nu caut nici minciuna nici adevar viclean.
Dar vesnic s-în cetatea de vin trandafiriu.
Mi-e parul alb, prieteni. Am saptezeci de ani.
Vreau sa ma bucur astazi. Mâini – poate-i prea târziu.

Culege din viata tot ce-i surâs si floare.
Serbeaza orice clipa! la cupa cea mai mare!
Alah nu tine seama de vicii sau virtuti. :
Nu numara matanii, nici ochii ce-i saruti.

Priveste-n jur durerea cu mii si mii de fete.
Cei dragi sunt morti. Esti singur cu palida tristete
Ridica însa fruntea! Culege tot ce-atingi!
Trecutul e-un cadavru. Nu este timp sa-l plângi.

Cât de sarac e-acela ce nu poate sa spuna:
„Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii!”
Cum poate el sa simta în zori uimirea firii
Si noaptea vraja sfânta a clarului de luna?

Nimic nu mai m-atrage. Da-mi vin! Ia asta seara
Cea mai frumoasa roza din lume-i gura ta.
Da-mi vin! Sa straluceasca aprins la fel ca ea!
Cainta mea sa fie ca bucla ta, usoara…

Noi nu vom sti vreodata ce ne asteapta mâne.
Tu bucura-te astazi! Atâta Iti ramâne.
Ia cupa si te-aseaza sub luna de clestar,
Caci mâine poate luna te va cata-n zadar.

Ce rusinos e timpul celui gândind amar
Ca-n lume afli zilnic în loc de îngeri, râme.
Ci tu în cânt de harta bea vin dintr-un clestar,
Caci poate mâini clestarul o piatra-o sa-l sfarâme.

Fa-ti rost de vin si-o fata cu chip de heruvim,
– daca heruvi exista. De Rai grija sa n-ai,
caci în afara dragei si-a cupei – ce alt Rai
mai dulce-i, – daca este ceva ce Rai numim.

Pe drumul spre iubire cadea-vom în curând
Nepasator destinul ne va calca-n picioare.
Ridica-te copila – o, cupa vrajitoare!
Da-mi buzele aprinse cât înca nu-s pamânt!

Nadejdi nesabuite mi-au risipit, iubito,
În vânt multi ani din viata. Dar timpul ce-mi ramâne
Din plin de-acum trai-l-voi. Vreau prin intensul mâne
S-ajung din urma viata pe care n-am trait-o.

Vreau doar o cupa plina, o pâine de jumate
Si-o carte de poeme. Si daca sunt cu tine,
Chiar stând într-o ruina, – mai fericit ca mine
Nici un sultan nu este cu-o suta de palate.

În zori într-o taverna s-a auzit un glas:
„O, voi nebuni de viata! Voi, tineri veseli! Vinul
Turnati-l iar în cupe, înainte ca destinul
Cu lacrime sa umple paharu-acestui ceas!”

Nu mai cârti, nu geme – durerea mea! Tacere!
Iti voi gasi balsamul ce vindeca si minte!
Vreau sa-mi revad iubita, cât inima o cere.
Vreau sa traiesc! Caci mortii nu-si mai aduc aminte.

Nu-ti rasadi în suflet copacul întristarii,
Ci rasfoieste zilnic a desfatarii carte.
Bea vin si poarta-ti pasii pe caile-ncântarii,
Caci masurat ti-e drumul de la surâs la moarte.

Sfârsit e Ramazanul! O, inimi vestejite!
Se-ntoarce bucuria! Vor vinde iar surâsuri
Cei care poarta vinul – negutatori de visuri.
Redati-ma vietii, chemari ale iubitei!

În loc s-o fad sa cânte cu fiece zvâcnire,
Tu inima ti-ai pus-o în lanturi de mâhnire…
Iar mintea ta si chipul ti le-ai îndoliat.
– Ma tot uimesc într-una: „Ce ignorant ciudat!”

Priveste! Trandafirul se leagana în vânt.
Ce patimas îi cânta de sus privighetoarea!
Bea! Ca sa uiti ca vântul va scutura azi floarea
Si va lua cu dânsul fermecatorul cânt…

Ce-i întelept? Sa-ti bucuri camarile fiintei
Având în mâna o cupa. Ce-a fost si ce-i de fata
Sa nu te mai framânte. Fa-ti dintr-o clipa-o viata
Si sufletul sloboade-l din temnitele mintii.

Nimic n-au sa te-nvete savantii. Dar alintul
Suav al unor gene o sa te instruiasca
Ce este fericirea. Preschimba-n vin argintul,
Caci tarna e grabita ca sa te gazduiasca.

S-au desfacut în juru-mi, aprinsi iar trandafirii.
Desfa-ti si tu simtirea în bucuria firii.
C-un înger blond alaturi, ia cupa si-o desarta,
Caci îngerul cel negru al mortii-asteapta-n poarta.

de Omar Khayyam



6 Răspunsuri to “Traieste-ti clipa! Caci clipa-i viata ta !”

  1. silver rain Says:

    Dă-mi cupa şi ulciorul! Să bem, fermecătoare
    Făptură plămădită din rouă şi eter!
    Câte minuni ca tine zeflemitorul cer
    De mii de ori schimbat-a în cupe şi ulcioare?

    Aceste ornamente pe cupa delicată
    Un băutor le-nscrise cu mâna-nfrigurată.
    De dragul căror gene le-a vrut aşa de fine?
    Şi-o să le sfarme, poate, îndurerat – de cine?

    Olarul stă în faţa roţii. Cântă.
    El modelează şolduri şi ulcioare.
    El cranii mândre de sultani frământă
    Şi ofilite mâini de cerşetoare.

    S-aspiri aici la tihnă – ce tristă nebunie!
    Nebun şi cel ce crede în pacea viitoare.
    Curând te vei întoarce sub chip de iasomie
    Pe care un netrebnic o va călca-n picioare.

    Ascultă! Macii roşii îşi trag rubinul pur
    Din sângele fierbinte al unui împărat.
    lar vioreaua-şi scoate culoarea de azur
    Din ochi adânci de fată care-a iubit curat.

    Olarule, ai grijă! Tu chinui sfântul lut
    Din care-n ziua-ntâia fu modelat Adam.
    Pe roata ta văd mâna cea fină-a lui Bahram
    Şi inima lui Kosru. la seama, ce-ai făcut?

    De mii şi mii de veacuri se-nvârt în spaţii aştrii,
    De mii şi mii de veacuri zori şi-asfinţituri sunt.
    Să calci uşor, căci, poate, fărâma de pământ
    Pe care-o sfarmi – alt’dată era doi ochi albaştri.

    Priveam uimit olarul cum harnic modela.
    Deodată auzit-am bucata de argilă:
    Rugându-l pe şoptite: „Frământă blând, ai milă!
    Un om la fel ca tine am fost şi eu cândva”.

    Cel ce creat-a stele şi-ntreaga vastă lume,
    Când a creat durerea s-a depăşit pe sine.
    Voi, buze ca rubinul şi voi, pleoape fine,
    Câte sunteţi acolo sub ţărna fără nume?

    Treci vesel prin viaţă! Sub cer, rătăcitoare,
    Vor trece pururi inimi. Şi sufletu-o să cheme
    La despărţire trupul. lar craniul care geme
    De patimi, o să-l calce olarii în picioare.

    Hain, am spart paharul de-o lespede aseară.
    Dar mi-am întors privirea cu groază şi ruşine.
    Şi-am auzit din ţăndări mustrarea lui amară:
    ” Am fost asemeni ţie, vei fi şi tu ca mine”.

    Când am să trec prin moarte, mi-oi desfrunzi atomii
    Precum de vânt şi ploaie se scutură toamna pomii.
    Şi am să ies din lume voios printr-o spărtură
    Pe care-o s-o astupe zidarul cu-a mea zgură.

    O mie de ulcioare, acasă la olar,
    Vorbeau în şoaptă. Unul strigatu-mi-a: „Omar,
    Evocă pe olarii şi pe cumpărătorii
    Ce-am fost de mult sub aştrii, de aur, rotitorii”.

    Artistică e cupa. Noi toţi am admirat-o
    Şi-am pus pe dulcea-i frunte săruturi mii şi mii
    Dar timpu’, – acest zănatec olar, ce-a modelat-o,
    Tot el o să se-amuze, spărgând-o într-o zi.

    Acest vas fu odată un biet îndrăgostit
    Gemând de nepăsarea unei femei frumoase.
    lar toarta era braţul ce mângâia mâhnit
    Suavul gât cu-atingeri uşoare, de mătase.

    Tu cauţi fericirea? Dar drumul e închis,
    Împrejmuit cu moarte. A lui Djemşid ţărână
    E pulberea ce joacă în faţa ta-n lumină.
    Căci un miraj e lumea. Viaţa e un vis.

    Fii vesel, căci tristeţea o să dureze pururi!
    Mereu aceleaşi stele s-or învârti-n azururi.
    Din cărămizi făcute din trupul tău, n-ai teamă
    Se vor zidi palate pentru neghiobi de seamă.

    Tu îţi evoci strămoşii? Sunt ţărnă în ţărână.
    Gândeşti la al lor merit? Priveşte cum surâd.
    Să bem! Şi, fără teamă, să ascultăm din vid
    Tăcerea fără nume pe univers stăpână.

    De mult timp tinereţea s-a scuturat ca merii.
    O, clar april al vieţii, de-a pururea pierdut!
    Te-ai stins pe nesimţite. Te-ai destrămat tăcut
    Cum se destramă zilnic blândeţea primăverii.

    „Eu sunt minunea lumii”, spunea ieri trandafirul.
    ”Cine-ar avea curajul să-mi facă vreo durere?”
    Cânta privighetoarea şi repeta zefirul:
    ”O zi de fericire, un an de lacrimi cere.”

    Mă întristează pururi a Roţii învârtire
    Şi răzvrătit sunt zilnic pe ticăloasa-mi fire.
    Nu am însă puterea să mă despart de lume
    Şi nici să-mi duc viaţa fără sâ-mi pese-anume.

    Din veac se-nvârte Roata, fără ca ea să ţie
    De calculul tău seama. La ce tot numeri stele?
    Gândeşte mai degrabă că vei dormi sub ele.
    Somn fără vise. Câinii cadavru-o să-ţi sfâşie.

    Khayyām, Cereasca Roată-ascunde-al tău destin
    Şi-a-nchis orice discuţii. Şi totuşi, tu ştii bine:
    Paharnicul ei toarnă sub chip de stropi de vin
    În cupa veşniciei mii alţi Khayyāmi ca tine.

    O, Roată a tăriei! Dezleagă-mă de tine!
    Căci tu te-amuzi să dărui nectaru-acestei vieţi
    La proşti. Dar a mea minte nu-ncape şi nu ţine
    Mai multe ca a celor pe care îi răsfeţi.

    Pe răi îi fericeşte nedreapta lumii Roată.
    Oglinda ei cea strâmbă mă doare. Ochiu-mi plânge
    Pe-obrajii supţi asemeni cu-o cupă răsturnată.
    lar inima mi-e plină – ca un ulcior, – de sânge.

    S-alerge după moartea-mi, Eternei Roţi îi place
    Şi împotriva noastră, iubito, uneltesc.
    Aşează-te pe iarbă. Dă-mi chipul îngeresc,
    „Căci mâini îngerul morţii în iarbă ne-o preface.”

    Omar Khayyam – Prefacerea eternă


  2. […] Omar Khayyam ianuarie 17, 2010 at 11:49 pm […]

  3. amyobedlam Says:

    Ai naibii perşii ăştia, nu aveau net, nu-şi făceau bloguri, nu aveau celulare să asculte manele la ele pe străzi, dar pun pariu ca erau mai fericiţi.

  4. Dragos Says:

    si l-ai castiga linistit….

  5. Serena Says:

    nu stiu de ce…m-am indragostit de vorbele acestui om..si-mi pare rau ca atunci cand inca era in viata nu am reusit sa-l descopar…dar cel mai tare ma bucur ca odata cu acest blog..l-am descoperit…

    Definiţia strigătului

    Ţi-aş spune ceva,
    despre noi,
    despre zăpada de-afară,
    despre dragostea mea.
    Ţi-aş spune ceva,
    orice,
    numai să nu crească iarba tăcerii între noi.
    Ţi-aş spune ceva,
    ce-ai ştiut,
    sau ce ştiu,
    dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi
    şi s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu.

  6. Serena Says:

    Completare : „Definitia strigatului”….de Octavian Paler…el este cel de ale carui cuvinte m-am indragostit


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: