O viata impreuna

martie 30, 2010

Nu e nici Creanga. Nici Preda sau Sadoveanu. Ori, cel putin eu, nu i-am gasit. Mi-am gasit insa amintirile copilariei petrecute intr-un sat de olteni, pe undeva pe langa Filiasi. Am gasit povestile bunicului meu despre perioada interbelica, in care el, in ochii mei, devenea un supererou, demn de admirat. I-am gasit pe cei alaturi de care mi-am petrecut vacantele. I-am gasit pe oltenii mei dragi, pusi pe sotii si muncitori din zorii zilei pana-n creierii noptilor, pentru o bucata de paine. „O viata impreuna” m-a facut sa devin victima propriilor mele amintiri si trairi.
Nea Costache jongleaza cu amintiri, cu sentimente prafuite in realitatea cotidiana dar profunde si simple pentru aceea perioada, creeandu-ti, prin firul actiunii si al limbajului, o lunga serie de imagini mentale, ce altfel le-ai aduna intr-o viata de om, intr-un mod geometric descriptiv al vietii. Al vietii vazute prin prisma unui androgin compus din Nicolae si Rusanda.
As putea sa va zic mai multe dar, daca v-a atras atentia asupra cartii acest text,  nu ramane atunci decat sa intrati pe blogul lui Nea Costache si s-o comandati.
Ma retrag deocamdata, inca am in cap povestile bunicului.
Multumesc Nea Costache!

Reclame