Dilema zilei

Iunie 24, 2010

Citesc in Dilema Veche de azi, la rubrica „Cu ochii-n 3,14” ceva ce spun mai de mult tuturor apropiatilor: „La Editura Herald s-a tradus un volum de articole semnate de Rene Guenon, din 1978, care incepe cu un text, <Impotriva popularizarii>, ce ar trebui citit de mai multa lume si care, desi e despre cu totul altceva, pune un diagnostic corect, general si actual: <Prostia unui mare numar, si chiar a majoritatii oamenilor, mai ales in vremea noastra…. pe masura ce se generalizeaza si se accentueaza decaderea intelectuala… este, poate, lucrul cel mai greu de suportat in aceasta lume>. Mai sunt vreo doua lucruri, dar, daca te gandesti putin, tot de-acolo vin „. Textul este semnat S.S.

Inca nu stiu daca sa zambesc cu satisfactie ori sa ma apuc sa plang, din cauza faptului ca imi mai da cineva dreptate…

Povesti muritoare

Iunie 22, 2010

A fost odata ca niciodata. Ca de nu ar fi, nu s-ar povesti. Cam asa incepeau povestile copilariei noastre. Povesti, in care, putini mai credem. Aspectele emotiei launtrice la descoperirea unei lumi, in care ne imaginam personaje de poveste inteligente, pline de compasiune si curajoase, au inceput sa se perimeze sau chiar au disparut cu totul. Multi nu mai credem ca zmeul sau vrajitoarea o sa moara. Din contra. Mai ales, cand vad zmei si vrajitoare ce o duc bine-merci, zilnic, in jurul lor.

Personajele bune au ajuns, astfel, cele vazute cu ochi rai in situatia de fata. Ceea ce, intr-o perspectiva psihanalitica, ar fi creat, in alte vremuri, virtuti terapeutice, ajutandu-ne sa ne confruntam temerile copilariei, in ziua de azi, povestile noastre pline de foarta multa sexualitate si conotatii falice, duc la angoase, frustrari si conflicte interioare cu sinele.

Mai multe detalii despre cum au ajuns povestile nemuritoare sa fie muritoare le gasiti la Dina Goldstein.

Pentru cei care mai spera sau mai cred, le recomand urmatoarea piesa:

Stafia

Iunie 16, 2010

Daca ne-am examina ultimii 20 de ani, am descoperi o reprezentare scenica, monologala, in fata unei sali goale. O reprezentare ce a insemnat o continua provocare pentru noi. Ca persoana. Astfel, de la inceput, am pierdut punctul de pornire al unei dezbateri si cu ceilalti.

Am ajuns sa fim o realitate singulara, pusa in relatie cu inexistenta unui plural minim, o realitate ce ne plaseaza sub semnul incertitudinii, al indoielii, al ezitarii de a mai urca pe scena. Stim ca sala va fi tot goala. Sperantele unei sali pline sau al unui dialog cu un alt actor pe scena  au apus odata cu ultima fasie de afis, rupta de un necunoscut, de la intrare.

Ne trezim pentru a intra intr-un teatru golit de orice sentimente umane. Un teatru pe care-l bantuim prin aparitii efective conform unei tipologii fantomatice furnizate de tragedia greaca. Traim drama fantomei care nu izbuteste sa se faca inteleasa de cei din jur, zbatandu-se neincetat sa evadeze intr-o lume cu forme si dialog.

O lume, insa, disparuta.

Momente

Iunie 14, 2010

Viata nu se masoara in numarul respiratiilor, ci in momente care ne iau respiratia.

Parcare

Iunie 10, 2010

Parchez

in sufletu-ti

gol,

Dand peste

ochii-ti calzi

-plini de maci –

Si chiar,

zgariindu-ti

obrajii.

Ca sa

ma ierti

Si sa

Taci,

Te-am sarutat.

Maine ,

O sa

Trag de volan

Domol

Sau nu..

Caci  vreau

Sa taci.

1. Lumea suferă foarte mult, dar nu din cauza violenţei oamenilor rai, ci  din cauza tăcerii oamenilor buni.

2. Nu fi apropiat numai de cineva care te face fericit, fii apropiat de cineva care nu este fericit fara tine.

3.  Nu te grabi, bucura-te de viata. Altfel, vei pierde nu doar peisajul cand te grabesti dar si ideea tintei anterioare si motivul.

4. Păsările care trăiesc pe  un lac vor zbura mai departe atunci când acesta va seca . Insa o floare de lotus va creste si va muri odata cu lacul. Descopera-ti la timp păsările din viata.

5. Nu va pot spune daca lucrurile vor fi mai bune daca ne vom schimba, insa va pot spune ca, daca vrem sa fie mai bine, trebuie sa facem o schimbare.