Stafia

Iunie 16, 2010


Daca ne-am examina ultimii 20 de ani, am descoperi o reprezentare scenica, monologala, in fata unei sali goale. O reprezentare ce a insemnat o continua provocare pentru noi. Ca persoana. Astfel, de la inceput, am pierdut punctul de pornire al unei dezbateri si cu ceilalti.

Am ajuns sa fim o realitate singulara, pusa in relatie cu inexistenta unui plural minim, o realitate ce ne plaseaza sub semnul incertitudinii, al indoielii, al ezitarii de a mai urca pe scena. Stim ca sala va fi tot goala. Sperantele unei sali pline sau al unui dialog cu un alt actor pe scena  au apus odata cu ultima fasie de afis, rupta de un necunoscut, de la intrare.

Ne trezim pentru a intra intr-un teatru golit de orice sentimente umane. Un teatru pe care-l bantuim prin aparitii efective conform unei tipologii fantomatice furnizate de tragedia greaca. Traim drama fantomei care nu izbuteste sa se faca inteleasa de cei din jur, zbatandu-se neincetat sa evadeze intr-o lume cu forme si dialog.

O lume, insa, disparuta.

7 Răspunsuri to “Stafia”

  1. Zenna Says:

    Ai dreptate în tot ceea ce ai spus.
    Oamenii de azi sunt o umbră a celor care au luptat acum 20 de ani pentru idealul lor…

    PS: Superbă melodia, nu am mai auzit-o până acum.

  2. pisicarosie Says:

    as putea sa spun ca fantoma s-ar zbatea sa evadeze DINTR-O lume cu forme, si nu in ea. tocmai asta e si tragedia ei, ca nu poate parasi forma, ca sa poata tinde catre continut.
    poate ar fi mai usor daca am accepta ca traim intr-o lume imperfecta.

  3. Dragos Says:

    @pisica bine te-am gasit!.. o fantoma..nu traiste intr-o lume cu forme..din ceea ce cunosc….. iar in contextul actual..n-avem nici forme..nici..continut…sunt..de cevasilea timp disparute…
    @zenna cauta si never forgotten sau clearwater..sau tot albumul A Beautiful End

  4. pisicarosie Says:

    si eu asemenea bine te-am gasit! hm… nu m-as grabi sa afirm ca nu mai avem forme, orice lucru din jurul nostru imbraca o forma sau alta, mai mult sau mai putin estetica, de o calitate mai buna sau mai proasta, de o valoare mai mare sau mai mica. dar forme exista, intotdeauna au existat, chiar daca uneori ele mascheaza un NIMIC. forma nu se poate separa de materie, ea neavand o existenta de sine statatoare, deci cata vreme exista materie, va exista si forma.
    oricum, eu vorbeam de „mitul” fantomei ca atare, nu de fantoma in sine, pe care o aminteam doar ca simbol, nu ca o realitate… iar povestea fantomei tocmai asta este, si anume ca in drumul ei spre dincolo, a ramas cumva agatata aici, in lumea asta, ca nu poate parasi lumea asta pt totdeauna, care este o lume a formelor, deci nu ca ar trai in ea…

  5. Dragos Says:

    draga pisica rosie…eu vbeam intr-un mod metaforic…altfel…as fi fost un fel de cavaler inexistent de-al lui calvino…dupa ce si-a lepadat armura…asta legat de forme…in rest am pricipit…ce vroiai matale sa-mi spui…de la inceput..da asa-s eu…le mai intorc pe cate-o fata..doua…

  6. Ancuţa Says:

    imi plac reflectiile tale!!! ai un mod interesant de a privi lumea, un stil metaforic in care ma regasesc,imi place!

  7. pisicarosie Says:

    si foarte bine faci ca le mai intorci🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: