foto

August 16, 2010


Fotografia ta imi provoaca numeroase controverse. Retrasez amintiri, unele pe care chiar le vroiam uitate. Le simteam palpabile si prezente in fiecare tonalitate de culoare ce-ti reflecta fata, pe-atunci zambitoare. Te simteam infinita, desi stiam ca, in realitate, ai fost o ecuatie chimica al carei rezultat a fost doar un scurt experiment de laborator. Aceeasi chimie, acum, se arata a fi o investigatie a memoriei printr-o interventie artisica realizatata intr-un cadru obscur. Te apreciam acum din punctul de vedere al unei bucati de hartie fotografica.

Uitasem ca obiectivul fusese setat, in momentul realizarii fotografiei, pe functia subiectiv.

4 Răspunsuri to “foto”


  1. […] Foto Mon Aug 16, 2010 13:00 pm Fotografia ta imi provoaca numeroase controverse. Retrasez amintiri, unele pe care chiar le vroiam uitate. Le simteam palpabile si prezente in fiecare tonalitate de culoare ce-ti reflecta fata, pe-atunci zambitoare. Te simteam infinita, desi stiam ca, in realitate, ai fost o ecuatie chimica al carei rezultat a fost doar un scurt experiment de laborator. Aceeasi […] […]

  2. lillastjarna Says:

    cele mai bune portrete sunt cele din momentele in care aparatul este setat pe functia subiectiv.

    in acele momente, subiectul fotografiei este de fapt, fotograful.

  3. lillastjarna Says:

    pe hartie apare omul, asa cum il vede fotograful in secunda respectiva.

  4. silver rain Says:

    Am avut demult impresia ca ceva din tine imi este foarte cunoscut, ca te-am vazut sau simtit de multe ori aproape fara sa o stiu. Si am avut o revelatie cand mi-am dat seama ca o parte din tine coboara din niste tablouri foarte dragi sufletului meu – imi spuneai candva.

    Da, stiu tablourile , poarta in ele un fel de atemporalitate…si apare in ele obsesiv o femeie – poate Femeia, imi spui sarutandu-mi privirea – care nu impresioneaza prin senzualitate (pare mai degraba o adolescenta), dar care pur si simplu socheaza prin expresia fetei, prin viata ce strabate dincolo de ochi si, curios, prin starea de libertate pe care ti-o da parul (mereu acelasi).

    Mai mereu suntem tentati sa cuprindem in conturul cuvintelor necuprinsul din noi si mai mereu, iubire fiind, inconstient alegem sa fim doar cuvintele de iubire, traind aceeasi frustrare care ne lasa pe cerul gurii amarul cuvintelor nestiute in care sa ne asezam cu tot ce suntem.

    Atunci si acolo eram…dincolo de chimie…dincolo de ecuatia chimica in al carui rezultat ai cuprins timpul infinit al curgerii noastre prin dor.

    Acum retrasezi amintirile imprimate pe hartia lucioasa.

    Ar fi interesant sa avem amintirile ca fotografii intr-un album si sa putem spune din cand in cand: nu, poza asta nu-mi place! – iti spuneam candva.

    Intr-o expozitie de fotografii sunt unele care iti atrag atentia mai mult decat celelalte si asupra carora starui cu privirea o clipa mai mult. Acum sunt pentru tine doar un contrast pe o bucata de hartie fotografica.

    Infinitul pe care l-ai simtit a ramas acelasi si dupa trecerea ta. Ai pastrat ceva din el?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: