Bogdan-Serai – despre ruinele unei natii

August 19, 2015


S-a vorbit si inca se vorbeste, in ultima perioada, de viitoarea moschee din Bucuresti si posibilele/teoreticele ramificatii socialolaicopolitice care includ acest stabiliment, pe mai toate canalele informatice. Insa nu voi intra in dezbatere pe tema de mai sus. Dintre toate punctele abordate pe acest subiect, va voi retine atentia prin prisma istorica a unui material de acum 110 ani.
Tocmai de aceea, in randurile de mai jos, gasite in publicatia „Literatură şi artă română : Idei, simţire, formă” numarul 09, din 1905, din arhiva Bibliotecii Digitale a Bucureştilor, http://www.digibuc.ro , Maria Bengescu ne va povesti despre biserica moldoveneasca Bogdan-Serai.

BOGDAN -SERAI
Ruinele unei biserici Moldovenesti in Constantinopole

bogdanserairuine

Numeroase sunt, In Constantinopole, palaturile si ruinele care pastreaza pana in ziua de astazi, urme din istoria noastra ; asa sunt de pilda, ruinele castelului cu cele sapte turnuri, (Jedi-Cule), unde au fost gatuiti Constantin Brancoveanu cu familia sa, manastirea sfantului mormant, vechia casa a Cantacuzenilor, palatul Ipsilantilor, unde si-a asezat resedinta de vara Ambasada franceza ; Vlah-Serai, palatul gospodarilor Munteniei (Valahia) care a devenit un metoh al pesterei celei mari din Peloponez. Intre acestea, mai este o ruina, mult mai putin cunoscuta, Bogdan-Serai care merita un studiu deosebit, din intreitul punct de vedere al istoriei, al artei, si al dreptului.
Fostul palat al Domnitorilor Moldoveni unde acestia trageau ori de cate ori mergeau la Constantinopole, gazdui in mod oficial tot personalul reprezentantilor lor in capitala Imperiului otoman (1) adica pe solii domnesti adeseori beyzadelele, care sedeau acolo pentru credinta, ca sa se afle in chip de zalog (ostatici) si impreuna cu ele, fiii de boieri trimisi cu ei etc.
Acest palat, care acum a disparut, era situat in valea ce se intinde intre al cincilea si al saselea deal; din el nu mai ramane in zilele noastre decat ruinele unei bisericute (2) cu o nava unica, a carei absida oligonala incanta privirea artistului prin eleganta dimensiunilor sale bine potrivite. Cu douazeci si sease de ani mai inainte, aceasta biserica mai pastra o multime de picturi, zugravite in fresca ; un invatat grec, D. Paspati, care le descria in anul 1877, deplange, in urmatoarele cuvinte, starea de derapanare in care se afla aceasta cladire.
«Mare pecat, zice el, ca ctitorii (fundatorii) acestei biserici, Moldovena, fost atat de nepasatori fata, cu aceasta casa de rugaciune, si nu s’au «ingrijit mai mult de ea, lasand-o sa ajunga a fi un depozit de gunoaie».
De la 1877 incoace, cate stricaciuni au mai atins acest monument! Frescurile au disparut cu totul ; pietrele singure ar sti sa ne povesteasca despre o istorie, care a fost a noastra ; pietrele singure ar putea cineva sa le Intrebe despre trecutul lor, in umbra gradinei cu pomi roditori, care a acoperit In iarba’i deasa, gunoaele de care vorbeste Paspati In fata unei privelisti din cele mai frumoase din lume ; acolo domneste o singuratate absoluta, un bivolar cu bivolii sunt singurii oaspeti al acelei biserici, pe lespezile careia domnitorii Moldoveni s-au inchinat, si poate adeseaori au pregatit destinele tarii lor.
La ce epoca fost-a cladit acest edificiu? Care fost-a gandul ce ‘i a dat nastere? Care este arta care i-a infiintat?
Aici ne isbim la Paspati de o contrazicere stranie. Dupa ce atribueste Moldovenilor intemeierea acestei biserici, mai la vale el emite parerea ca ea ar fi singura ramasita (si pentru aceasta foarte pretioasa) din acele paraclisuri care sunt adesea mentionate In descrierea vechilor locuinte ale patricianilor byzantini. Ruina care ne ocupa ce este ea in realitate ? Un supravietuitor, unic in felul lui, al unei cladiri din vechiul Bizant grecesc, sau un martor mai recent al concesiunilor acordate de Poarta Otomana suzerana, Moldovei supuse, si a dreptului acestel din urma de face o biserica pe locul harlizit el de Sultan ? Putem sa explicam aceste pareri contradictorii ale lul Paspati, impacandu-le prin presupunerea urmatoare : Domnitorul moldovean, care incheia tractatul de supunere, a putut foarte lesne cladi o capela, un paraclis nou, pe locul unei alte bisericute mai vechi care se afla de sigur in casele, despre care ne vorbeste pe larg un autor aproape contimporan, Capelanul ambasadei imparatesti germane Gerlach. In jurnalul sau care’l tinu zi cu zi In cursul unei lungi sederi in Constantinopole, de la 1572 la 1578, Gerlach vorbeste de niste case, apartinand unul grec bogat, numit Raid; acest patrician pribegit in Rusia, muri acolo, iar fiul si mostenitorul lui, vandu casele parintesti lul Mihail Cantacuzino, poreclit iveitan-oglu, care la randul lui le darui domnitorului Moldovei, pentru a-i servi de resedinta lui si agentilor sai(3) (und seinen Redicten), aceasta cam pe la anul 1512, data probabila a incheerii tractatului de supunere incheiat intre Moldova si Turci.
De alta parte, un confrate In stiinte istorice al lul Paspati, G. Byzantios, spune ca palatul zis Bogdan-Serai a fost «intemeiat de logofatul Taut, solul lul Bogdan sau al lui Petru Rares, care fu trimis pentru a supune ambele Moldove lul Soliman sultanul Turcilor, pe cand acesta se afla In lagarul sau, Inaintea Budei, capitala Ungariel, In anul 1516».
Autorul grec confunda datele adevarate. Dar, putem noi oare sa’l invinuim pentru aceasta, cand in zilele noastre d-nu A. Xenopolu, cu toata eruditiunea sa, n’a isbutit Inca a hotari o data certa a supunerii Moldovei catre Turcia(4).
De altminterea Byzantios urmenza o traditiune demna de tot respectul, vorbind de solia Taut la Tarigrad, solie mentinuta si de vechiul cronitar Grigore Ureche(5) de Ion Neculcea (6). O ipoteza care are Infatisarea adevarului este ca, au exisiat mai multi membri din familia Tautilor (7) care au fost imbracati cu demnitatea de Logofat astfel ca unul din ei ar fi putut foarte lesne fi solul lui Bogdan-Voda sau al lui Petru Rares.
Atat trimiterea unui Taut ca sol la Tarigrad cat si supunerea Moldovei Turcilor, sunt niste fapte, care nu se pot tagadui, cu toate ca pana in ziua de astazi nici un istoric nu le-a precizat data in mod hotarator. Aceasta nesiguranta speram ca va dispare in ziua cand arhivele imperiului otoman, vor fi destul de bine clasate pentru ca sa poata fi studiate ; nu este mai putin adevarat ca aceasta nesiguranta care invalueste de la inceput, unele date atat de importante pentru istoria noastra, este foarte jignitoare, mai ales in ce priveste pe Bogdan- Serai. Tractatul (8), sau mai bine zis Hatiseriful primitiv, prin care se incheia supunerea Moldovei in schimbul unor privilegii bine hotarate, Infiinta intre altele, dreptul, pentru Moldova, de a cumpara si tine o casa la Constantinopole, pentru sederea solilor, unde vor putea face si o biserica.
Era admis pana acum ca, tractatul (din 1511 sau 1513), cuprinzand dreptul de a cladi o biserica sau un paraclis, ne fusese pastrat, cu clauzele sale impartite in articole, de Neculae Costin.
Insa d. N. Iorga (9) a demonstrat intr’un mod peremtoriu, ca din gresala s’a atribuit lui N. Costin textul care contine acel tractat, si ca lucrarea aceea este in mod invederat cu mult posterioara vechiului cronicar din secolul al XVIII-lea. Insa aceasta nu slabeste catusi de putin temeinicia in credinta existentei unui document diplomatic primitiv, a carui realitate se confirma prin traditiune, prin observatiunea clauzelor de catre ambele porti contractante, prin consimtimantul permanent al Portei otomane. Astfel ca, in lipsa unui text scris sau tiparit, trebue sa recurgem la marturia petrelor : ele se rostesc, in aceasta imprejurare, cu o deosebita elocinta ; ele restabilesc textul vechiului hatiserif, caruia nimeni nu’i poate da de urma ; ele dovedesc consecintele efective care au decurs din privilegiile dobandite de Domnii Moldoveni ; ele marturisesc ca dreptul de a cladi o biserica, era tocmai unul din acele privilegii ; ele ne spun si ceva mai tainic indemnandu-ne a cauta daca nu cumva stilul moldo-byzantin a trecut peste hotarile tarii, acest stil (10), care se nascu in Moldova in secolul al XIV-lea, si-a urmat desfsurarea aproape fara, de intrerupere, pana in veacul al XVIII-lea. In arhitectura bisericeasca proportiunile acestui stil se arata modeste ; totusi el a dat atat pe pamantul Moldovei cat si pe acel al Bucovinei numeroase roade gustoase, cum sunt de pilda bisericile din Suceava, S-tu Niculae si S-tu Ioan Botezatorul, manastirile Putna, Suceavita, Dragomirna, din Bucovina, episcopia din Roman, Trei Erarhi din Iasi cate altele.
Caracterul obstesc al acestor cladiri si care le deosibeste de celelalte biserici byzantine din rasaritul crestin si chiar din Valachia este ca ele n’au decat o singura nava, ceea ce le da, o armonie eleganta in proportiuni, si o infatisare inalta care le fac sa fie recunoscute la Intaia privire. Din cauza dimensiunilor restranse ale acestor biserici absidele laturalnice sunt mai in totdeauna suprimate cu totul, sau reduse la cea mai simpla expresiune ; pe cand cele doua camarute care in bisericile grecesti, isi au locul intr’o parte si intr’alta a altarului, ele sunt inlocuite prin doua nise scobite In zid, menite a pastra obiectele care servesc slujbei bisericesti si odajdiile preotilor.

Biserica sau paraclisul din Bogdan -Serai are si ea o singura nava, si are doua nise in dreapta si in stanga altarului. Daca ar apropia cineva, In trasaturile sale generale, planul ei cu acela al S-tului Ioan din Piatra (11), cladit in 1497 de Stefan cel Mare, daca l-ar alipi, cu acela al bisericei din satul Balinesti, intemeiata, de unul din Logofetil Tauti, cu acela al bisericei albe din Baia (Suceava) si cu planurile multor altor biserici din Bucovina, s’ar gasi intre ele multe si mari asemanari. Biserica ruinata din Bogdan-Serai n’a fost catusi de putin studiata pana acum, nici chiar reprodusa prin fotografii. Am facut observatiunile mele de mai sus in fata unor vederi fotografice scoase de mine, si care, sunt niste documente foarte Indestulatoare pentru a stabili in mod evident o inrudire Intre bisericile noastre din Moldova si Bucovina si acea din Bogdan-Serai.
N’am putut, pana acum, sa ma intemeiez decat pe niste presumtiuni care izvorasc din comparatiunea monumentelor intre ele ; pe langa aceste presumtiuni insa, mai gasesc si altele, de ordin intelectual, care vin In ajutorul tezei mele. Intr’adevar daca in Moldova si in Bucovina exista numeroase cladiri care se pot aproape intru tot asemana cu acea din Bogdan-Serai, pe cand aceasta este singura de felul ei aflatoare din Constantinopole, se naste urmatoarea intrebare : ar fi oare admisibil ca Turcii, care arata pentru pietrele vechi un respect atat de mare, in cat le lasa sa se dispice singure din trupul zidariei, cu rizicul de a strivi, In caderea lor, pe trecatori, ar fi oare admisibil ca ei sa fi daramat, distrus toate paraclisurile care aveau un caracter identic cu cel din Bogdan-Serai?

La Constantinopole, putine cladiri au fost nimicite. Bisericile crestine s-au schimbat in geamii; zidurile cele vechi cu intreita lor incinta, sunt locuite atat de morti cat si de vii, pentru ce oare Turcii, s’ar fi napustit numai si numai pe acele paraclisuri care, dupa cum se stie, erau atat de obisinuite In casele patricianilor byzantinl? Nu este deci mai firesc sa ne gandim ca daca, pe pamantul nostru in Moldova, se gasesc monumente numeroase care intr’atat se aseamana cu cel din Bogdan-Serai, acesta a fost cladit sau de vreun domnitor Moldovean sau de vreun sol al lui ? Traditiunea ne vorbeste despre un oarecare Taut ; cunoastem(12) data preciza a incetarii din viata a doi Logofeti(13) din acest neam ilustru ; unul in 1501, celalt in 1511, acest din urma ar fi adus sultanului Baiazet supunerea Moldovei; dar daca admitem ca aceasta supunerea a avut loc cu un an sau doi mai in urma, oare nu ne este ingaduita ipoteza ca un al 3-lea Taut, Indeplinind aceeasi dregatorie de Logofat a fost solul lul Bogdan-Voda catre sultanul Selim (1512-1520), a carui domnie tocmai concorda cu data mai preciza, a tractatulul primitiv. Aceasta data (1513) este chiar aratata Intr’o lucrare aproape oficiala, a unui diplomat Turcesc, Gabriel Noradanghian Efendi(14), a carui autoritate nu poate fi pusa la indoiala.
Nu-mi apartine mie ca sa ating si chestiunea de drept ; Insa reiese dintr’o notita oficiala adresata lul C. Negri, agentul Principatelor Unite In Constantinopole ca in acele dintai zile ale renasterii noastre, Romania avea oarecare drepturi de invocat, drepturi consfintite de istorie, asupra posesiunii vechiului palat al domnitorilor Moldoveni Bogdan-Serai, al carui loc fusese vandut in parcele, de administratia bunurilor VaKuf. Intre alta nazuinte premergatoare dobandirii acelei autonomii relative, care ne-a condus la neatarnarea intreaga de care ne bucuram astazi noi cercam, drept dezdaunare un alt teren, pe care trebuia sa se ridice un palat, pentru gazduirea Agentiei Principatelor-Unite. Codrescu afirma ca negocieri, in aceasta privinta, erau pe cale de a fi incepute. Intr’un cuvant, ori incotro ne am intoarce, ruinele din Bogdan-Serai ating istoria noastra. Ambitiunea mea ar fi multumita, daca prin aceasta, modesta lucrare as fi deschis calea unor cercetari mai amanuntite, data as fi atras asupra acestui subiect bagarea de seama, a acelor care, in iubirea lor de neam, se incearca a ridica un colt al valului ce apasa Inca pe comorile ascunse ale trecutului nostru. In acest ordin de idei, parerea mea este ca ruinele din Bogdan-Serai, merita de a fi studiate, si, daca este cu putinta, pastrate.

Maria Bengescu”

1) Letopisetul luI Nicolae Costin, Edit. M. Kogalniceanu pag. 35.
2) Dr. Nordtman, Esquisse topographique de Constantinople 1892. Le couvant de Qt. Jean Baptiste ne peat etre mieux place qu’a l’cndroit appele aujourd’hui Bogdan-Serai, entre lea quartiers de Lialat et de Tektom-Serai.
3) Veil Journal de Gerlach.
4) A. Xenopol. Istoria Romanilor (editiuni si corectiuni, p. 297. 1) am admis ca supunerea Moldovei a avut loc In timpul lui Selim intre 1512 1520. Dar In acest caz n’ar fi Logofatul Taut care ar fi putut sa negocieze contractul de vreme ce el a murit In anul 1511 (editiunea franceza).
5) Letopisetul, edit. M. Kogalniceanu. Domnii Tarii Moldovei si viata lor de Gr. Ureche vornic mare In Moldova p. 179.
6) Letopis : M. Kog. p. 182. Tom II.
7) 1. Inscriptiuni mortuare din Biserica din satul culese de episcopul Melchisedee. 2. Ureche p. 184. letopis M. Rog. Tom I.
8) Gabriel Efendi Noradunghian fixeaza acest tractat In anul 1518.
9) N. Iorga. Istoria literaturei Romane In secolul XV111-lea Vol. 11 p. 81.
10) Romstorffer. Lehman and Wentzel, 1896 Wien. Die Moldauische Byzantinische Baukunst.
11) Veal Culegerca de fotografii ale lui Alpar.
12) Mormintele din Biserica din Balinesti, 1-ul Marele Logofat loan Taut, moare in 1504.
13) Grig. Ureche, edit. M. Kogalniceanu, Leopisetile tom. 1. p. 184.
14) Gabriel Effendi Noradunghian, recceuii d’actes internationaux de l’empire ottoman Paris 1897. Mal vezi si Xenopol, citat mai sus, pag. IX care si el pune Inceheierea acestui tractat Intre 1512-1520, deci In timpul domniei lui Selim.

4 Răspunsuri to “Bogdan-Serai – despre ruinele unei natii”


  1. cît de binevenit este acest articol bine-păstrat!
    și revenirea ta, la fel🙂

  2. Dragos Says:

    multumesc Ana!

  3. momovimar Says:

    Wow! Foarte interesant! iti multumesc, Dragos.

  4. Dragos Says:

    Bine te-am gasit si aici si multam. Pe digibuc.ro gasesti multe lucruri interesante😉


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: