Fragmente

Mai 26, 2016

Bansky - banksy.co.uk

Photo: Bansky – banksy.co.uk

„Deasupra tuturor, Conducătorul suprem învăluit în cultul personalităţii sale. Exagerarea paroxistică a rolului conducător al partidului unic, absenţa alternativelor politice corective, anihilarea societăţii civile și a dialogului social, atomizarea individului înregimentat în <societatea de masă>, minciuna și incomunicarea <limbii de lemn> a ideologiei cadenţate propagandistic, represiunea fizică și manipularea politică – acestea sunt tonurile sumbre ale tabloului subvieţii din orice colectivitate supusă dictaturii totalitare”
Anton Carpinschi, Doctrine politice contemporane.Tipologii, dinamică, perspective (Iași:Editura Moldova, 1992), 152.
„Sfârșitul lumii comune vine atunci când ea nu mai este văzută decât sub un singur aspect și când nu i se mai permite să se înfăţișeze decât într-o singură perspectivă” Hannah Arendt, Condiţia, 53
Mișcările totalitare sunt posibile oriunde se găsesc mase care, dintr-un motiv sau altul, au căpătat gustul de organizare politică. Masele nu sunt menţinute laolaltă prin conștiinţa unui interes comun, și ele sunt lipsite de acea logică specifică claselor, care se exprimă prin urmărirea unor obiective precise, limitate și accesibile” Hannah Arendt, Originile totalitarismului, traducere de Ion Dur și Mircea Ivănescu (București: Humanitas, 1994), 411.

„Lumea zilelor noastre trece printr-o criză fundamentală ce se manifestă în sfera economiei mondiale, a ecologiei și a politicii globale” Hans Kung, Yes to a Global Ethic, 12.

„Își merită viaţa, libertatea, acela ce numai zilnic și le cucerește ne-ncetat” Goethe
„Astăzi, întrebarea nu mai este: care e sensul politicii? Pentru acei oameni din toate colţurile lumii care se simt ameninţaţi de politică, din rîndul cărora cei mai buni se distanţează conștient de ea, întrebarea mult mai relevantă pe care o adresează și și-o adresează este: mai are încă politica vreun sens?” Hannah Arendt, Făgăduinţa politicii (București: Editura Humanitas, 2010), 195.
„Frica și răul sînt fraţi siamezi” Zygmunt Bauman, Liquid Fear (Cambridge: Polity Press, 2006)
„Cu sentimentul că îi vorbea lui O’Brien și că, de asemeni, el instituia o axiomă importantă, a scris: « Libertatea e libertatea de a spune că doi plus doi egal patru. Dacă acest lucru e recunoscut, toate celelalte decurg de aici »“ The Penguin Complete Novels of George Orwell (Harmondsworth:Penguin, 1983), 790, apud. Rorty, Contingenţă, 272.
„„ambele pasaje pot fi văzute ca spunând că nu contează dacă e adevărat, cu atât mai puţin dacă acest adevăr e «subiectiv» sau «corespunde realităţii externe». Tot ce contează e că, dacă tu îl crezi, îl poţi spune fără să fii lezat. Cu alte cuvinte, ceea ce contează e capacitatea ta de a discuta cu alţi oameni despre ceea ce îţi pare adevărat şi nu ce este de fapt adevărat. Dacă avem grijă de libertate, adevărul poate să aibă grijă singur de el însuşi“” Rorty, Contingenţă, 278.
„Măi, de aicea veţi ieși atât de dezumanizaţi încât vă va fi rușine să vă uitaţi în oglinzi! Voi care nu vreţi să fiţi alături de noi, veţi deveni niște monștri pentru voi, chiar în faţa voastră veţi arăta ca niște monștri, cu metodele pe care le avem“ Ilieșiu, Mureșan, Genocidul, Fragmentul nr.9:Aristide Ionescu.
„Durerea fizică nu are voce“ SCARRY, Elaine, The Body in Pain: The Making and Unmaking of Modern World, Oxford: Oxford University Press, 1985
„Puterea nu e o proprietate, nu e o capacitate; puterea nu e vreodată altceva decât o relaţie” Michel Foucault, Trebuie să apărăm societatea

Anunțuri

Brevis

Ianuarie 14, 2011

Pentru o perioada, cat lucrez la cateva texte, va voi face scurte recomandari din diverse domenii. Sper sa va placa.

1. 45 de fotografii  ce va vor lasa fara rasuflare : link

2. 30  de carti de citit inainte  de a muri: link

3. din istoria unui oras, in fotografii : link

4. iti place o formatie/solist si vrei sa mai asculti ceva asemanator: link

5. filmele primei decade de dupa 2000: link

Si, pentru ca e vineri, va las pentru weekend, in compania unei regine a r&b-ului:

O viata impreuna

Martie 30, 2010

Nu e nici Creanga. Nici Preda sau Sadoveanu. Ori, cel putin eu, nu i-am gasit. Mi-am gasit insa amintirile copilariei petrecute intr-un sat de olteni, pe undeva pe langa Filiasi. Am gasit povestile bunicului meu despre perioada interbelica, in care el, in ochii mei, devenea un supererou, demn de admirat. I-am gasit pe cei alaturi de care mi-am petrecut vacantele. I-am gasit pe oltenii mei dragi, pusi pe sotii si muncitori din zorii zilei pana-n creierii noptilor, pentru o bucata de paine. „O viata impreuna” m-a facut sa devin victima propriilor mele amintiri si trairi.
Nea Costache jongleaza cu amintiri, cu sentimente prafuite in realitatea cotidiana dar profunde si simple pentru aceea perioada, creeandu-ti, prin firul actiunii si al limbajului, o lunga serie de imagini mentale, ce altfel le-ai aduna intr-o viata de om, intr-un mod geometric descriptiv al vietii. Al vietii vazute prin prisma unui androgin compus din Nicolae si Rusanda.
As putea sa va zic mai multe dar, daca v-a atras atentia asupra cartii acest text,  nu ramane atunci decat sa intrati pe blogul lui Nea Costache si s-o comandati.
Ma retrag deocamdata, inca am in cap povestile bunicului.
Multumesc Nea Costache!