Motto:

El se jura ca nu furaSi l-am prins cu rata-n gura. Si cu ou-n buzunar, Hai la Sfatul Popular

 

La pictor - sursa: www.Dragusanul.ro

La pictor – sursa: http://www.Dragusanul.ro

 

 Nu e om sa nu se jure, cel putin o singura data in viata.  Nu conteaza motivele ( nu aici), doar faptul ca vei ajunge sa juri pe ceva/cineva la un moment dat din viata. Felul in care o vei face va depinde de tine si de cunostintele necesare(sic!) – oricum, in anumite situatii, le vei dobandi si instant.  Cum se jura acum, mai toti stim. Si, cel putin, o categorie aparte a populatiei este categorisita ca “mereustrambjuratoare”. Insa, cum se jurau romanii pe la sfarsitul secolului 19 si inceput de secol 20, cumva, sursele originare ale frazelor rostite astazi, nu stim prea multe.

Mai jos, va ofer un fragment din istoria juramintelor romanilor, gasit in revista Izvorasul, din 1939.

 

“Despre juramant

 

In numarul din 21 Mai 1928 al “Albinei” harnicul folklorist, Par. Ec. D. Furtuna, da o serie de juraminte hazlii si niste povesti in legatura cu acestea. Cum insa poporul pe langa partea vesela mai are si o parte destul de serioasa atunci cand e vorba ca e napastuit, si I se pune in joc cinstea, gospodaria sa, insasi viata pentru totdeauna si atunci se intelege ca in semenea imprejurari, omul recurge la prima instant de verificare a adevarului: juramantul, pentru a incredinta pecelalalt de nevinovatia sa. Si romanii nostril, in cea mai mare parte dintre ei, tin mult la cuvantul de cinste pe care-l slobod in chestiuni de acestea.

Incat e deajuns ca un mosneag sa spuna: zau sau pre legea mea, ca sa scurtam vorba si sa ne aratam convinsi.

Sant juraminte mai des intrebuintate, fie ca persoana spune ceva in gluma, fie ca spune serios, precum este depilda: zauc’ei, pe care unii din obisnuinta il pronunta aproape inconstient. Sant insa juraminte care ies din gura cuiva, poate, odata sau niciodata in viata, cum ar fi: Sa-mi ieie Dumnezeu mainile si picioarele si sa ma poarte copiii de mana, intrebuintat, numai in caz de napastepe nedrept, cand omul e inchingiuit si nu mai gaseste o alta iesire si o alta portita de exprimare a nevinovatiei sale.

In mod obisnuit, poporul condamna juramantul si-s bucurosi oamenii sa n’ajunga aici.

Pe de alta parte insa aproba juramantul in cazuri de primejdie, caci el este singur puternic sa confirme curatenia in cauza.

Sa nu te juri insa pe nedrept ca e mare pacat si nenorocirea vine, nu peste capul acelui caruia tu voesti a-I arunca vina, ci asupra capului tau. Dumnezeu – dupa cum m’a incredintat matusa Natalia a lui Ionica Schipu – nu incalzeste pe omul care jura stramb, adica nu prea tine cu el, si daca chiar castiga de pe urma unei asemenea juramant nu prea are mare polzie (1) din acel lucru castigat.

Cele mai obisnuit juraminte intrebuintate prin partile mele sunt:

 

Pe crucea mea.

Zauc’ei.

Sa chiorasc.

Sa crap.

Sa-mi sara ochii in patruzeci de gropi.

 

Toate intrebuintate mai mult de copii, tineret si in chestiuni de nu prea mare insemnatate.

Cei mai varstnici al caror cuvant cantareste mai mult in fata lumii, pe langa juramintelearatate mai sus, se folosesc si de acestea:

 

Sa n’ajung sa vad ziua de maine.

Sa n’ajung sa ma urnesc de pe locul ista, daca nu spun drept.

Pre legea mea.

Sa mor daca nu e asa.

Sa ma bata Dumnezeu.

Sa-mi sara ochii.

Asa sa traiesc.

Asa sa am a trai cu dreptu cum spun drept.

Ma rog cred-ma.

 

In tinutul Sorocii (2) un mucalit de om se jura si astfel.

 

Sa ma faca gramofon.

Sa ma fac drapae. (3)

Sa ma vir in borduhul dracului.

Sa ma fac tractor.

Pe credinta lui Dumnezeu (4).

 

Cand e vorba insa, Doamne fereste, de napaste, sau de o alta pricina mai mare, atunci si juramintele capata o nuanta mai infricosatoare, mai groasnica, mai precisa vorba ceia: ori ori, ori ori!

In asemenea imprejurari nu ii este totuna Romanului ori cu capul de piatra ori cu piatra de cap. Aici deacum merge pe viata si pe moarte.

La intamplari ca acestea vine alta serie de juraminte.

 

Sa-mi saci mainile si picioarele.

Sa n’am parte de picioare si ochi.

Sa-mi ieie Dumnezeu mainile si picioarele si s ‘ajung sa ma poarte copiii de maini.

Sa deiei Dumnezeu sa n-am parte de femeie si de copii, daca nu-I asa cum-ti spun.

Sa deie Dumnezeu sa n’aiba cine-mi tine lumanarea la cap.

Sa deie Dumnezeu sa n ‘am parte din ce mi-e mai drag.

Sa deie Dumnezeu sa nu stiu de sufletul meu.

 

Juraminte, care dupa cum se vede prezinta maxim de seriozitate si de invocare a pedepsei dela bela care imparte dreptate tuturor deopotriva si dupa merit.

Mare pacat insa pentru Acela care se incumeta sa jure stramb. Si cand incearca sa arunce vorba la intamplari cu juraminte false, auzi un car de povestiri, din care se vede totdeauna cei care au avut indrasneala sa jure stramb in fata lui Dumnezeu, au fost pedepsitit sub diferite forme dupa cum in cateva articole la rand a arata si parintele Furtuna in revista foaie Albina.

Mi s ‘au adus la cunostinta multe intamplari de acestea, dar ma marginesc a da publicitatii numai cateva.

 

 

Pavel a lui Patras din Nesfoia_Hotin a luat 1000 lei dela Toadere a lui Pavel Ion Naluc, dar inapoi n’a vrut sa I le mai deie. A fost dat de pagubas in judecata, insa acolo a jurat stramb, ca n’a primit nici un ban.

Ce credeti ca i s’a intamplat? Ná ajuns dela targ acasa si i-a perit un barbacut de samanta pe care negustorii ii dadeau 800 lei.

 

***

Tot in Nesfoaia, Marghioala a lui Tanasa a Rusului tinea de doi ani dela ma-sa o jumatae de hectar.

Al treilea an, a samanat din nou pe acelas loc. Data in judecata a luat de martor pe Nicuta a lui Mihailu, care a jurat stramb ca ea tine pamantul nu de doi, ci de doisprezece ani. In aceiasi zi,lui Nicuta I sá nadusit vaca in pripon.

 

 

Tot stramb a jurat si Anton Moscaliuc, pentru un om care facuse copil unei servitoare.

Si drept pedeapsa Dumnezeiasca i-au pierit doi cai frumosi cum nu se mai aflau pereche in sat.

 

Si daca ar mai fi nevoie de noui dovezi in sustinerea acestor zise, as adduce sutele. Cred insa ca e de prisos.

Un lucru e clar: Dumnezeu pedepste pe cel ce jura stramb.

 

Al. Bardier

Hotin

 

Izvoraşul  Revistă muzicală populară, 18, nr. 10, octombrie 1939- pag 313

 

  1. Poezie
  2. La Tarigrad
  3. Drapae –matura de nuiele
  4. Acestea sunt communicate de o femeie din Tarigrad – Soroca. Nu-I dau numele dupa dorinta ei, de a nu o cunoaste lumea “

 

PS: Ce juraminte mai speciale stiti?

 

 

 

 

Anunțuri

Momentul – video

Iulie 14, 2016

Dali romanului

Noiembrie 20, 2014

Intr-o Romanie suprarealista din multe puncte de vedere, doar Salvador Dali imi putea fi sursa de inspiratie pentru a pune un accent grafic pe evenimentele din ultima perioada.
Am pornit avand in fata „Copil geopolitic privind naşterea omului” (1943).
Copil geopolitic privind naşterea omului

Si mi-a iesit asta: „Omul politic privind iesirea din pepeni a romanului” (2014).

Varianta 1.
Omul politic privind iesirea din pepeni a romanului

Varianta 2.
Omul politic privind iesirea din pepeni a romanului 2

Comentariile le las pe seama voastra.
O zi cat mai buna va doresc!

Almost Like the Blues

August 19, 2014

O noua poezie, plina de accente intunecate, spusa pe acorduri muzicale, marca Leonard Cohen: Almost like the Blues. Este una dintre cele noua „poezii-cantate”, cu aceeasi densitate tonala marca Cohen, de pe cel mai recent albumul al artistului, Popular Problems, ce este preconizat sa apara pe data de 23 septembrie.

Popular Problems

Fara prea multe cuvinte, va las pe „mana” timbrului vocal trademark Leonard Cohen:

I saw some people starving
There was murder, there was rape
Their villages were burning
They were trying to escape

I couldn’t meet their glances
I was staring at my shoes
It was acid, it was tragic
It was almost like the blues
It was almost like the blues

I have to die a little
between each murderous plot
and when I’m finished thinking
I have to die a lot

There’s torture, and there’s killing
and there’s all my bad reviews
The war, the children missing, lord
It’s almost like the blues
It’s almost like the blues

Though I let my heart get frozen
to keep away the rot
my father says I’m chosen
my mother says I’m not

I listened to their story
of the gypsies and the Jews
It was good, it wasn’t boring
It was almost like the blues
It was almost like the blues

There is no G-d in heaven
There is no hell below
So says the great professor
of all there is to know

But I’ve had the invitation
that a sinner can’t refuse
It’s almost like salvation
It’s almost like the blues
It’s almost like the blues

Mai multe detalii despre album, gasiti aici.

Enjoy the Sauce…

August 4, 2014

.. Giuseppe Santa Sauce;)
Sauces may be used for savory dishes or desserts. But the sauce can be added in music too. To change the taste. „Time to get ready, forget everything that you know”. The meaningful lyrics and memorable songs make this album to be a proper sauce to make your day tastier.

Enjoy!

Om-o-grafie

Iunie 16, 2014

Cinemagraph Pandora by Costurero-Real
Image source: costurero-real.deviantart.com

suntem sisifii
Semnelor
de Intrebare,
prinsi
in mreaja
sentimentelor
de Exclamare.

suntem dezbinati
prin Punct,
nesiguri
pe Punctele de Suspensie
ale liniei vietii,
cautand un Punct
si-o Virgula
acolo unde sunt
doar Ghilimele.

am uitat
de Cratima
culturala,
intr-o lume
in care
Apostroful
nu este folosit
ca o Linie de Dialog,
ci doar ca
Doua Puncte
impuse.

nu stim sa punem
o Linie de Pauza
si ajungem
sa ne cramponam
intr-o Virgula.
singurul
Semn grafic
ce reprezinta
continuitatea.

de altfel,
n-am invatat
niciodata
cum
sa apreciem
Semnele.

HAPPINESS (1998)

MORPHINE – The Night

#movie  #poem #happines #music #poetry #monologues

Easter is coming.

Aprilie 17, 2014

Game of Thrones

Povestile sunt (A)vital(e)

Aprilie 15, 2014

L-am intalnit ”fredonand” telecomanda televizorului. Si m-a atras inca de la primele acorduri auzite pe Mezzo, dintr-o inregistrare de la festivalul de jazz din Nice.

Din acel moment, a devenit Avital pentru playlistul meu zilnic.  Descris de LA Times ca “a pioneer in combining jazz with myriad world music elements”,  contrabassitul de origine israeliana, Omer Avital, caci despre el este vorba, transmite, prin intermediul  compozitiilor sale, asa cum declara in interviul acordat celor de Qobuz, povesti, sentimente sau stari cu fiecare nota.

Trei atribute, strans legate unul de celalalt, cu variatiuni tematice limitate doar de imaginatia celui care il asculta.

Interviu – Qobuz (9.06 min)

 

omeravitalnewsong

Iar cel mai recent album, “New Song”, lansat  in martie, anul acesta, este vibrant, plin de ritm si culoare, perfect pentru a ramane, dupa ce treci de Hafla, New Song, Sabah El-Kheir, New middle East, Ballad for a friend, doar ca sa enumar cateva din cele 11 bijuterii muzicale, cu mult mai mult decat o stare de bine.  Tocmai de aceea vi-l si recomand.

As scrie mai multe, dar mai bine va las sa experimentati pe propriile urechi si sa va creati singuri povestile.

Hafla (5.55 min)

Sabah El-Kheir (5.50 min)

New Song (4.41min)

 

Alte info:

Omer Avital website

Interviu TabletMag

 

 

Deoarce „Jazz music creates so many phenomenal figures” si „I wanted to make somebody feel like Coltrane made me feel, listening to it” iar „The heart of a music is its rhythm. The heart of rhythm section music is the rhythm” va invit la un CONCERT:

Citatele ii apartin lui Wynton Marsalis si sunt luate de pe Brainyquote .
Site si biografie Wynton Marsalis.

Muschiul

Noiembrie 8, 2013

broken mind by Kutsche

Cand vorbim de muschi, primul gand se va duce, binenteles, catre acel organ al corpului format dintr-un tesut fibros si carnos care, datorita proprietatilor lui fundamentale, contractibilitatea si elasticitatea, pune în miscare diferite organe si parti ale corpului. Si asta, pentru ca in ziua de azi, muschiul a devenit un vector de imagine. Ne antrenam mult prea mult pentru „a da bine” in societate, ca imagine, iar, in mare parte, “vocile” noastre nu mai sunt produsul unui antrenament profesionist al creierului, ci doar o expresie corporala.

Uitam ca, de fapt, avem cel mai mult nevoie de antrenament cerebral, de educatie. Un creier este un muschi care, daca nu este utilizat, se atrofiaza. Avem nevoie, se pare, de mai multe sali de forta decat locase de invatamant ce sunt, prin excelenta, o sala de antrenament intelectual. Metodele de antrenament sunt diverse in orice locas: carti, documente, atestate, povesti, fisiere audio , foto si/sau video. Toate aceste aparate mentin si calesc muschiul. Cel mai important muschi, de altfel, al corpului uman. Complex, ingenios, nedescifrabil si folosit doar la o foarte mica parte din posibilitatile sale. De vina ar fi tot lipsa unui sistem serios de antrenament. Nu s-a gasit inca formula pentru a se reusi folosirea 100% a creierului uman insa, toate indiciile duc la faptul ca, printr-un antrenament mental creativ, pe cat mai diverse teme sau situatii, este posibila atingerea unor praguri mai mult decat satisfacatoare in procentajul uzantei cerebrale..
Vom ajunge, astfel, sa facem din cultura o sursa de oferire a unor libertati, intr-o vreme in care lumea pare sa manifeste un interes general pentru mai toate sporturile, cu exceptia celui care conteaza.