Pac sau Pac-Pac?

august 27, 2013

Proiectul
Fiecare ducem de-a lungul vietii cate un bagaj de reguli, fara de care stim ca nu am avea cum sa supravietuim.
Unele norme sunt diferite, construite dupa chipul si infatisarea modelata in timp de catre individ, conform actiunilor corozive ale experientelor incercate, altele sunt comune, potrivite unei constiinte ce apartine mai multor indivizi, alaturi de care intersectezi puncte de acelasi interes.
Daca am lua toate bagajele si le-am goli continutul, incercand a gasi o imagine cat mai potrivita punctului comun avut de catre toti turistii acestei lumi, cred ca acesta s-ar transforma intr-o singura regula. O regula formata din trei cuvinte. Priveste. Asculta. Cunoaste. Sau, mai simplu: PAC.
Orice imagine face cat o mie de cuvinte. O zicala care se potriveste de minune cu primul cuvant: Priveste. Vei reusi, astfel, sa iti faci o idee asupra ansamblului ce ti se asterne in fata ochilor. Pentru a aprofunda aceea idee, tot ce trebuie sa faci apoi este sa asculti. Percepand sunetele emise de mediul inconjurator vei ajunge sa incepi sa cunosti. Se va intampla acest lucru, pentru ca vei incepe sa iti pui intrebari si sa gasesti raspunsuri. In timp, prin exercitiu, vei afla ca fiecare actiune in sine a PAC-ului, capata noi sensuri, iar a „privi“, a “asculta” si a “cunoaste” nu au mereu aceeasi semnificatie.
Multi ajungem sa ne pierdem in mijlocul exercitiului, absorbiti de peisaj sau de propriile egouri, ajungand a nu mai vedea imaginea de ansamblu ci doar cea din propria oglinda. Orice conluzie trasa, in astfel de conditii, neverificand intreaga regula, duce la actiuni cu efect regretabil. PAC-ul, ca regula, se transforma in onomatopee si va sugera rapiditatea, caracterul brusc si neasteptat al unei miscari, actiuni. Efectul acestora se compara, in cea mai mare parte, cu cel al unui balon in mana unui copil.
Astepti in orice moment sa se sparga. Sa faca PAC!
………………………………………………………………………………………….

Doar aprofundarea unei probleme/situatii poate duce la o decizie inteleapta. Restul e PAC-PAC!


Pe vremea cand sambata se mergea la scoala iar sprinturile copiilor la sfarsitul orelor spre casa, pentru a prinde cele 5 minute de desene animate din emisiunea lui Tudor Vornicu, l-ar fi facut pe Usain Bolt sa planga in pumni de ciuda si sa-l faca sa-si ceara direct pensionarea, pe vremea caramelelor cu gustul raiului de care iti vorbeau bunicii si unde trebuia sa dovedesti ca meriti sa intri prin puterea maxilarelor si rabdare, se intampla ca, intr-o luni de dimineata galesa cu ganduri de pierzanie si temperaturi ridicate ca sangele ce le curgea prin vene, sa fie control al lungimii parului baietilor din clasa a V-a F.
Daca cineva ar fi verificat gandurilor acestora, ca-n acel filml cu Mel Gibson, la ora 9.15, iar acel personaj ar fi fost chiar “tovarasa” profesoara de matematica, ce o apucase, dintr-un impuls total necunoscut acestor minti tinere, desi majoritatea fetelor din clasa aratau la aceea binecuvantata ora de parca iesisera din mana lui Ioan Botezatorul, ar fi aflat ca tragerea pe roata a lui Horea,Closca si a lui Crisan -eveniment despre care toata clasa invatase cu o ora inainte- ar fi fost doar un sejur de 5 stele, cu all inclusive, fata de ceea ce i-ar fi pregatit “haimanalele fara pic de minte in creier”. Numai schemele si aparatele de tortura care le inventau in acel moment ar fi fost o dovada, mai mult decat indubitabila, a existentei materiei cenusii .
Discursul dojenitor crestea in metafore si epitete demne de inalta si laudabila crestere de care dadusem dovada si ni se preconiza un viitor conform educatiei primite. Principalii vinovati pentru implementarea campaniei de ajutorare si strangere a fondului necesar de a pune pe picioare excelenta idee de a racori toate fetele care se plangeau de caldura dar care nu au vrut sa chiuleasca pentru a merge la strand, ramasesera in picioare. Toti ceilalti priveau detasati, cu gandul la pletele ce inca le mai aveau. (Ca sa fiu sincer, erau singurii tunsi corespunzator :D)
Cei trei muschetari, in numar de patru, printre care se numara si subsemnatul, ramasesera in picioare, parand a se cai pentru baia de “sange” creata In pauza dintre istorie si matematica. Ca fapt divers, 4 “elefanti” umpluti cu apa intr-un ritm bazat pe o formula matematica, aparanet fara noima, dar tinandu-se cont ca aveam un timp de 10 minute, aveau sa faca istorie.
– Uitati cate 10 lei de caciula. Pana la sfarsitul orei sa-mi veniti tunsi!
E tot ce am auzit si tot ceea ce conta. Am luat banii, iesind mai ploati decat toate fetele la un loc, si-am pornit pe urma sirului de apa, ce curgea linistit, pe scarile scolii.
Nu stiu cum ne-am trezit langa frizerie. Stateam toti la o masa, avand cate un CICO de jumatate de litru in fata, la vreo suta de metri de aceasta.
– Nu stiu ce vreti voi sa facem, spuse unul, dar eu nu am chef sa ma tund. Ce poate sa ne faca?
Intrebare care a pus pe jar mintile tinere incercand sa gaseasca solutii. Orice solutie, oricat de radicala, numai pletele trebuiau sa supravietuiasca. Nu va tin prea mult in detalii, dar, dupa o discutie scurta, de vreo ora, timp in care am mai ras si cate-o prajitura, ne-am hotarat, ca niste oameni maturi si responsabili ce eram sa pornim o revolutie. Nimeni nu ne-ar fi stat in cale. Si, pe deasupra va fi o revolutie sponsorizata.
Astfel, marii revolutionari ai clasei a V-a F, au incheiat sedinta de partid, decretand stare de urgenta nationala si proclamarea retragerii in cinematograful alaturat, pentru a se documenta asupra problemelor importante ce le aveau de rezolvat. Nu pot sa va explic starea de beatitudine ce ne cuprinsese, ce vise s-au facut in ziua aceea si cat de mult ne-am distrat pe banii profesoarei pana la sfarsitul timpului cand ar fi trebuit sa plecam de la scoala.
Am asteptat ultimul fluier si am zbughit-o in clasa pentru a ne lua ghiozdanele si ce mai aveam ramas, pentru a ne prezenta cu onoarea de revolutionar nepatata in fata parintilor. Drumul spre casa, printre toti ceilalti elevi, nu am facut decat sa imprastiem discursuri subversive, in care ne ceream drepturile de purta parul asa cum vrem noi si ceream razbunare pentru nedreptatea care ni se facuse.
Pana a ne baga in pat, datorita urletelor parintilor de pe la geamuri, in care ni se indicau modalitati de miscare spre casa cat mai rapide, la care se mai adaugau epitete mandre de cei mai mari razboinici – golan, haimana, pierde-vara etc. – zarurile fusesera aruncate. Ne retrasesem mandri in palatele noastre revolutionare stiind cat am crescut in ochii tuturor celor ce ne ascultasera. Nici nu stiau ce revolutie se pregatea a izbucni in scoala. Am adormit cu gandul la reconstructia intregului sistem de invatamant, la readucerea valorilor corecte si a justitiei care imparte dreptatea legata la ochi, nu chioara, si, binenteles,la felul in care voi fi privit de fetele din scoala.
…………………………………………………………………………………………………………………
M-am trezit cu zambetul pe buze. Visul fusese, cel putin, la inaltimea asteptarilor revolutionare. In vis, profesoare fusese tunsa cheala si lasata sa traiasca. Eram un revolutionar cu suflet mare!

Nici nu stiu cand am trecut peste micul-dejun pregatit de o mama revolutionara si m-am trezit in clasa, alaturi de bravii mei generali si armata noastra. Asteptam cu totii, frematand,inceputul orei de matematica.
Ce s-a intamplat in pauza dintre ore, nu va pot spune, pentru ca nu stiu. Eram prea ocupat a gandi cum voi infrunta dictatorul. Linistea care se lasase in clasa, in momentul intrarii acestuia, deghizat in profesoara de matematica, m-a facut sa ma trezesc, in picioare, din nou, alaturi de camarazii revolutionari.
– Observ ca aveti aceeasi lungime a pletelor. Ce s-a intamplat?, ne-a tunat si fulgerat profesoara.

Revolutia pierdea teren si numai musca survola locul bataliei istorice. Toate marile spirite care ne stateau alaturi acum 5 minute, in briza vantului, cu ochii darji si pumnul ridicat, se retrasesera strategic sub banci sau facand pe niznaii. In acelasi timp, toate motivele ce ne trecusera prin cap a le invoca la momentul potrivit, toate discursurile din lume, fusesera uitate.
– Am pierdut banii, a gasit imediat unul dintre generali o solutie. Ne-a fost rusine sa mai venim apoi, tovarasa profesoara!

Nu era cea mai buna solutie si nici nu era o fapta mandra de revolutionar, insa, la iesirea din scoala, cu alti cate 10 lei in mana, nu ne-a mai pasat. Ce insemnau, pana la urma 20 de lei, pentru noi, revolutionarii, care, acum, puteau sa-si faca de cap si sa puna stapanire pe un teritoriu cat mai verde si plin de libertati?! Parcul, aflat la cativa zeci de metri de scoala, fusese deja ocupat. Mingea unor pusti se tavalea sub picioarele noastre, iar strigatele acesteia de durere nu se puteau face auzite din cauza harmalaiei gurilor celor 14 pici de-a 4-a si-a celor 4 generali.
Pe la zece, cand ar fi trebuit sa ajungem tunsi, iarasi, in fata „Marii Adunari Nationale” organizata de tovarasa profesoara, inscriam un gol superb, mandru de laudat cu el in orice cadru respectabil al adunarilor marilor revolutionari. Pe la 11, cand tovarasa pusese serviciile secrete in actiune, sunandu-ne parintii, inca ne delectam cu trabucuri fine facute din guma tigareta, cumparate cu 2 lei, de la o tiganca din parc. Visurile noastre de revolutionari au continuat pe nori imaginari in sala cinematografului din zona, unde fratii nostri chinezi ne aratau ce inseamna sa te lupti cu o femeie. “Sora 13” ar fi trebuit sa ne dea de gandit la intoarcerea spre scoala. Dar cati revolutionari au fost atenti la micile detalii, mai ales daca cuprindeau numere presupuse a fi ghinioniste?! Revolutionarii nu sunt superstitiosi!
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Pentru a nu-I face de ras pe cei 4 bravi revolutionari, din respect pentru acestia si familiile lor, voi trage cortina peste batalia avuta in cadrul scolii. Izvoarele istorice descriu razboiul ca pe un macel, revolutionarii fiind prinsi la inghesuiala, tradati de toti cei care trebuiau sa le fie alaturi si neputand face fata numarului prea mare de acoliti ai Dictatorului.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Din toata aceasta istorisire revolutionara, mi-a ramas in cap, pe langa semnele de pe piele si pedepsele avute, o chestie: ”Revolutiile tin atata timp cat vor cei mari!”.

Dar ne-am distrat atat de bine!!

Daca doriti sa revedeti…

ianuarie 15, 2013

1. Intalnirea

2. Opera

Blues soul cu Gary Clark jr

decembrie 9, 2012

Fara nicio introducere biografica sau orice alt amanunt, voi lasa muzica sa vorbeasca de la sine.

Asadar, Doamnelor si domnilor, dragi vizitatori, GARY CLARK JR!!

If you love me like you say

Dont owe you a thing

Daca v-a placut:

Official Gary Clark Jr – garyclarkjr.com

Gary Clark Jr | Free Music, Tour Dates, Photos, Videos

Gary Clark Jr | Facebook

Interviu in The Root

etc..

S-a nascut in Georgia in 1916, iar peste 8 ani incepea sa invete tainele instrumentului care il va transforma intr-unul dintre cei mai admirati  si apreciati jazz-isti.

Nu va voi mai spune multe, internetul fiind plin de informatii despre Harry. Doar ii voi cita pe cei de la jazztime.com: „In his prime, a period that lasted far longer for him than it did for most trumpeters, Harry James was the living definition of a celebrity virtuoso, a modern-day Paganini or Liszt. He could swing with great flamboyance and heat, he could play the blues with sincerity, and he could endow ballads with “schmaltzy” romanticism.” [ http://jazztimes.com/articles/20552-trumpet-blues-the-life-of-harry-james-peter-j-levinson ] si va voi lasa in compania a doua opere semnate Haryy James:

Concert pentru trompeta

It’s Been A Long, Long Time

Enjoy!!

Turneul Vioara lui George Enescu la sate, initiat de Radio România Cultural si Accendo a început cu succes pe 22 octombrie prin concerte sustinute în comuna George Enescu (satul Arborea) si Baluseni, doua localitati rurale din judetul Botosani. Turneul a început chiar în comuna în care s-a nascut Enescu si care astazi îi poarta numele si continua în alte sapte sate din tara. Concertul final va avea loc de Ziua radioului, 1 noiembrie, la Sala Radio.

Oltea Serban-Pârâu, redactor sef Radio România Cultural, unul dintre initiatorii turneului afirma : “Între menirile sale care ramân valabile si în zilele noastre, Radioul public are o misiune culturala pe care încearca sa nu o neglijeze nicio clipa. Iar prin proiecte de acest tip reuseste sa depaseasca niste idei preconcepute conform carora cultura ar fi ceva rezervat doar celor alesi. Cultura trebuie sa fie accesibila oricui. Dupa aceea, fiecare va hotarî daca stie sau nu la ce îi foloseste aceasta atât de putin cunoscuta dimensiune a existentei.”

Programul concertelor a cuprins piese de larga popularitate din literatura pentru vioara si pian: compozitori precum Camille Saint-Saëns, Jules Massenet, Dmitri Shostakovich, Fritz Kreisler, Pablo de Sarasate s.a. vor putea fi ascultati în cadrul recitalurilor.

Turneul s-a  încheiat cu un recital extraordinar sustinut la Sala Radio din capitala, pe data de 1 noiembrie, de Ziua Radioului.

O scurta poveste video a ceea ce a insemnat Vioara lui George Enescu la sate:

Cum a fost recitalul de la Sala Radio, nu va pot spune decat: SENZATIONAL!

Programul a cuprins:

Frank Kreisler – Leibesleid, Liebesfreud, Tambourin Chinos, Caprice Viennois

Pablo Sarasate – Zapateado

Edward Elgar – Salut d’amour

Pablo Sarasate – Zigeunerweissen

Cesar Franck – Sonata in la major pentru vioara si pian

 

 

Vecinii de care veti auzi

octombrie 17, 2012

Deocamdata nu sar de 50 mii de vizualizari. Deocamdata…

Female Robbery

Baby Come Home

…si mai sunt. Se pregateste si-un album.

Mai multe informatii despre The Neighbourhood gasiti si pe site-ul lor http://thenbhd.com  sau pe https://www.facebook.com/TheNeighbourhood. Enjoy!

 

Pe repeat

octombrie 12, 2012

Patrick Sweany-Them Shoes

Versuri :

My mind is filled with ghosts
They’re more than most of all my loves gone wrongMy mind should be the way
Most people say that I should just move onMy mind is focused on
Things past and gone when I have no controlI can’t forget there used to be
I used to see but now no more

Think I’m living in a past life…

In a past life, too,
it’s a kind of thing that
Catches up to you
I guess I just believe that
It’s the thing to do
So here’s a little feedback
You gotta wear those shoes

No one said it would be easy
Sometimes it is hard to do
It isn’t like the TV
You see the cold hard truth
And the things you see in movies
Just don’t come true
So here’s a little feedback
You gotta wear your shoes

I will live a half-life
It’ll have to do
Now you can have a love life
You have loved me, too
You can see me in the evening
When the weather’s cool
But here’s a little feedback
You gotta wear the shoes

Fac orice

iunie 19, 2012

Nu ii stiu autorul, dar versurile sunt geniale. Clip pe youtube nu am gasit, asa ca m-am gandit sa ii fac unul.

Iata-l:

Monday rock blues

februarie 28, 2011