Piesa zilei

aprilie 10, 2008

Fiind tot pe fuga, va las sa va bucurati urechile cu o piesa destul de buna:

Five for Fighting – World

Got a package full of Wishes
A Time machine, a Magic Wand
A Globe made out of Gold

No Instructions or Commandments
Laws of Gravity or
Indecisions to uphold

Printed on the box I see
A.C.M.E.’s Build-a-World-to-be
Take a chance – Grab a piece
Help me to believe it

What kind of world do you want?
Think Anything
Let’s start at the start
Build a masterpiece
Be careful what you wish for
History starts now…

Should there be people or peoples
Money, Funny pedestals for Fools who never pay
Raise your Army – Choose your Steeple
Don’t be shy, the satellites can look the other way

Lose the Earthquakes – Keep the Faults
Fill the oceans without the salt
Let every Man own his own Hand

What kind of world do you want
Think Anything
Let’s start at the start
Build a masterpiece
Be careful what you wish for
History starts now…

Sunlight’s on the Bridge
Sunlight’s on the Way
Tomorrow’s Calling

There’s more to this than Love

What Kind of world do you want
What Kind of world do you want

What Kind of world do you want
Think Anything
Let’s start at the start
Build a masterpiece

History Starts Now

Be careful what you wish for
Start Now

Reclame

Recomandare poetica

februarie 27, 2008

pasari

V-am mai tot recomandat, cand am crezut de cuviinta, o piesa muzicala sau vreun poet. Azi, va recomand din ultima categorie, un alt poet, si anume, Attar. Nu stiu cati au auzit de el si, tocmai de aceea vi-l recomand.

Farid od Din Attar s-a nascut in Nishapur si a trait, aproximativ, intre anii 1119-1220 (alte surse mentioneaza altii ani, adica 1136-1230. Cum ar veni, a trait aproape 100 de ani – ceea ce, pentru aceea perioada, inseamna ceva – si a fost ucis de catre invadatorii mongoli. Mormantul acestuia se gaseste in orasul natal.

Attar este unul dintre poetii antici ai Persiei. Munca sa a fost sursa de inspiratie pentru Rumi – alt mare poet – si multi alti poeti ai imperiului Persic. Inainte de a se apuca de scris, Attar a fost si farmacist – daca ii pot spune asa, a facut parfumuri si a practicat si medicina. In cabinetul acestuia, s-a apucat de scris in timp ce consulta pacientii ce ii calcau pragul. Astfel, a ajuns sa scrie 114 poeme, cam cat este numarul sutrelor din cartea sfanta a Coranului. Doar 30, din cele 114 de poeme, au supravietuit trecerii timpului. Daca ar fi sa spicuiesc cateva din operele sale, ar fi „Cartea secretelor”, o colectie de catrene, „Illahinameh” sau „Cartea lui Dumnezeu” si, cea mai cunoscuta opera a sa, Mantiq at-Tayr („Pasarea din cer”) sau, dupa cum i se mai spunea, „Conferinta pasarilor”.

In „Cartea lui Dumnezeu”, Attar, descrie cele sase capcitati si abilitati umane: ego-ul, imaginatia, intelectul, setea de cunoastere, setea de detasare si setea pentru unitate. „Cartea secretelor” este o colectie de mici povestiri legate de stari spirituale.

„Conferinta pasarilor” este povestea pasarii ce trece peste sapte vai pentru a-l intalni pe Simurgh(Dumnezeu). Este un proces prin care fiecare fiinta umana trece. Ceea ce facem si ceea ce devenim, buni sau rai, fericiti sau nu, satisfacuti ori ba, ceea ce ne facem noua insusi.

Iata si cateva poeme, ce le-am pastrat in limba engleza:

Why was Adam

‘Why was Adam driven from the garden?’
The pupil asked his master. ‘His heart was hardened
With images, a hundred bonds that clutter the earth
Chained Adam to the cycle of death following birth.
He was blind to this equation, living for something other
Than God and so out of paradise he was driven
With his mortal body’s cover his soul was shriven.
Noblest of God’s creatures, Adam fell with blame,
Like a moth shrivelled by the candle’s flame,
Into history which taught mankind shame.
Since Adam had not given up his heart
To God’s attachment, there was no part
For Adam in paradise where the only friend
Is God; His will is not for Adam to imagine and bend.

The Triumph of the Soul

Joy! Joy! I triumph! Now no more I know

Myself as simply me. I burn with love

Unto myself, and bury me in love.

The centre is within me and its wonder

Lies as a circle everywhere about me.

Joy! Joy! No mortal thought can fathom me.

I am the merchant and the pearl at once.

Lo, Time and Space lie crouching at my feet.

Joy! Joy! When I would reveal in a rapture.

I plunge into myself and all things know.

Intoxicated by the Wine of Love

Intoxicated by the Wine of Love.
From each a mystic silence Love demands.
What do all seek so earnestly? ‘Tis Love.
What do they whisper to each other? Love.
Love is the subject of their inmost thoughts.
In Love no longer ‘thou’ and ‘I’ exist,
For Self has passed away in the Beloved.
Now will I draw aside the veil from Love,
And in the temple of mine inmost soul,
Behold the Friend; Incomparable Love.
He who would know the secret of both worlds,
Will find the secret of them both, is Love.

Looking for your own face

Your face is neither infinite nor ephemeral.
You can never see your own face,
only a reflection, not the face itself.

So you sigh in front of mirrors
and cloud the surface.

It’s better to keep your breath cold.
Hold it, like a diver does in the ocean.
One slight movement, the mirror-image goes.

Don’t be dead or asleep or awake.
Don’t be anything.

What you most want,
what you travel around wishing to find,
lose yourself as lovers lose themselves,
and you’ll be that.

Exercitiu

februarie 19, 2008

 zen

ia o  pensula

si o bucata

de hartie.

inchide ochii

si deseneaza-ti

sufletul.

Povesti zen – Momentul

ianuarie 21, 2008

momentul

Un călător întâlni un tigru. Fugi, urmărit de tigru, până ajunse la o prăpastie. Se agăţă de corzile unei viţe sălbatice şi-şi dădu drumul în prăpastie. Tigrul îl aştepta sus. Omul privi în jos şi văzu că în fundul prăpastiei îl pândea alt tigru. Şi doi şoareci începură să roadă corzile viţei … Atunci, omul văzu, crescută într-o crăpătură a stâncii, o fragă. Ţinându-se de corzi, se întinse şi o culese. O băgă în gură. Ce gust minunat avea !

Pentru voi toti

decembrie 24, 2007

fulg de nea

Nu stau sa va mai urez toate cele de sarbatori, acestea vi le urez oricum, in orice zi. Insa, pana dupa sarbatori va las randurile de mai jos:

If you want to be free,
Get to know your real self.
It has no form, no appearance,
no root, no basis, no abode,
but is lively and buoyant.
It responds with versatile facility,
But its function cannot be located.
Therefore when you look for it
You become further from it,
When you seek it
You turn away from it all the more.

– Linji (d. 867)

Si va multumesc pentru vizite si comentarii si pentru ca imi sunteti alaturi. Sa ne auzim cu bine in noul an!

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

De tinut minte

decembrie 19, 2007

 batran

I stop worrying about anything
I give up activities
I’m full of my life
I no longer go to
The temple evening and morning
If they ask me
“What are you doing in your old age?”
I smile and tell them
“I’m letting my white hair fall free.”

– Muso Soseki (1275-1351)

……………………………………………………………………………………………………………

Povesti zen primite in dar(11)

septembrie 27, 2007

Invata sa fii tacut

tacere

Elevii de la scoala Tendai obisnuiau sa studieze meditatia. Una dintre incercari a fost sa stea timp de sapte zile in tacere. Patru dintre ei, fiind mai apropiati, si-au promis sa se observe pe timpul meditatiei.

In prima zi, nu se auzea decat sunetul naturii. Meditatia parea ca incepuse bine dar, in momentul in care a venit noaptea si una dintre lampile cu ulei incepuse sa sfaraie, unul dintre cei patru prieteni a strigat la unul din servitorii scolii: „Fixeaza lampa!”

Al doilea prieten, surprins de faptul ca l-a auzit vorbind, a reactionat: „Nu trebuia sa scoatem niciun cuvant!”

„Sunteti doi prosti. De ce a-ti deschis gura?”, a intrebat al treilea?

„Si asa, am ramas singurul care nu a vorbit”, a conchis al patrulea elev.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Poveste cu sita

 mare

Se spune ca era odata un mare calugar ZEN care plecase din manastirea sa pentru a-si raspandi invatatura cat mai departe si la cat mai multi oameni. Era pe drumurile Japoniei de ceva vreme si in fiecare zi cauta discipoli de dimineata si pana seara. Pentru a putea deveni discipol orice candidat trebuia sa treaca o proba. Proba nu era nici grea nici usoara, era una aparent imposibila, de aceea dupa atatea luni de la parasirea manastirii el nu gasise nici macar un suflet care sa se dovedeasca in stare sa treaca proba.

 

Intr-o zi ajunse calugarul la un sat de la malul marii (nu ca ar fi greu ca in Japonia sa gasesti un sat la malul marii…). Satenii stiau de venirea calugarului, si il asteptau cu nerabdare. Calugarul intra in sat si ii invita pe toti cei care doreau sa ii devina discipoli sa il insoteasca pana la malul marii pentru a afla care este proba pe care trebuie sa o treaca.

 

Venira tineri si mai in varsta, ba chiar si vreo doi batranei dornici sa invete cu calugarul cel vestit. Calugarul le multumi pentru ca au venit si apoi zise:

 

-Vedeti sita aceasta, precis ca aveti si voi pe la casele voastre asa ceva. Ei bine, pana maine la apusul soarelui va trebui sa umpleti o sita cu apa daca vreti sa deveniti discipolii mei si sa ma insotiti prin lume. Va astept maine la apus! Si zicand acestea calugarul ii lasa cu mintile muncite de ganduri…si cu inimile indoite.

 

Satenii se dusera degraba pe la casele lor si cautara cate o sita. Unii incercara sa astupa gaurile sitei cu boabe de orez, sau cu boabe de mustar, altii incercara sa le astupe cu ceara, sau cu bete, pietricele sau chiar cu aschii de os, dar deindata ce puneau apa in site…apa inlatura orice obstacol si se scurgea nestingherita pe pamant. Multi au aflat atunci  gustul disperarii…

 

La apusul soarelui se adunara cu totii pe malul marii, iar calugarul vazu in ochii lor, infrangerea si simti in inimile lor tristetea…Intreba totusi:

 

-Ei, dragii mei ati reusit sa umpleti o sita cu apa?

 

Nu se auzi nici o vorba pret de cateva minute, doar niste oftaturi adanci! Cand calugarul era gata-gata sa plece spre un alt sat, auzi un glas timid de femeie!

 

-Imi dati si mie voie sa incerc?

 

Satenii mai ca nu se prapadira de ras! Era o fetiscana abia trecuta de copilarie ce putea ea sa stie?

 

Calugarul ii dadu fetei o sita fara vreun alt cuvant. Fata lua sita, se apropie de mare si cu un gest simplu, dar larg, o arunca in apa cat putu de departe.

 

Rasul muri pe buzele satenilor lasand locul unor murmure de uimire, admiratie si mai ales, invidie. Fata reusise sa umple sita cu apa! Calugarul avea in sfarsit un discipol demn sa il urmeze!

 

E atat de simplu totul, atunci cand nu iti lasi mintea prinsa in capcana gandirii duale…Solutiile la problemele cele mai grele sunt totdeauna cele mai simple si mai la indemana!

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..