Proiectul

august 1, 2013

Trase cu sete aerul in plamani si inchise ochii, lasand caldura soarelui diminetii sa-I resfete cu razele fata. Zambetul care I se largise pe fata descria totala satisfactie de care era cuprins. Urma sa fie o zi memorabila!
Deschise ochii si mangaie cu privirea toata zona din fata casei. Se indrepta inspre statia de autobuz, cu pasi mici si apasati, privindu-I atent pe cei doi copii ai vecinilor ce asteptau si ei transportul catre scoala, si-si rase in sine, gandindu-se la uimirea ce le va provoca-o putin mai tarziu.
Urca in autobuz si-si ocupa locul favorit: al patrulea rand din spatele soferului, scaunul de la fereastra – castigat cu greu in fata unuia dintr-o clasa superioara (una din victoriile de care era mandru)-, ignorand complet jocul si tipetele celorlalti copii. Nici chiar prietenul cel mai bun nu reusi sa il scoata din starea de concentrare care il cuprinsese.

Nu si-a dat seama cand trecusera cele doua ore din programul scolar. Nu reusise sa fie atent la nimic, primise deja mustrare de la un profesor si era aproape sa fie dat afara de celalalt pentru ca raspunsese in doi peri. Inima incepuse sa ii bata cu putere si simtea cum il trec furnicaturi prin tot corpul.

………………………………………………………………………………………

Ii luase ceva timp pana sa gaseasca solutia pentru acest proiect. Li se spusese sa vina cu “ceva” care sa “aduca viata” la cursul despre Formare. Cel ce le spusese acest lucru, lui si colegilor sai de clasa, era transferat de curand la scoala. Punea mult pret, zicea stimatul profesor, pe “creativitate”. Revolutionar ca stil, prinsese de minune la mintile tinere. Asa cum, de altfel, toate ideile ce zburau prin clasa la cursul profesorului de Formare prinsesera radacini adanci in mintea lui.
Luase la rand destul de multe carti fata de cum imprumuta de obicei din biblioteca si se apucase de studiat din prima clipa. Numarul cartilor studiate descriau traseul maturizarii unei idei care incepuse sa se intinda pe toata suprafata creierului, cuprinzandu-i , incet, incet, cu totul, intreaga lui fiinta. “Asa voi face”, isi spuse in acel moment.
Incepuse sa caute toate elementele trebuincioase proiectului. Ar fi avut nevoie de ajutor dar trebuia sa o faca fara sa afle niciun cunoscut, deocamdata. “Cine stie ce ar fi putut sa iasa?!” Nu vroia sa implice pe nimeni, mai ales daca iesea prost. A cotroboit fiecare coltisor al comunitatii si a scormonit chiar si la vecinii indepartati. Nu s-a lasat pana nu a strans tot ceea ce ii trebuia.
Apoi, nu ii mai ramasese decat asamblarea. Ii luase aproape 6 zile intregi, obositoare, dar, pana la urma, ii reusise.

………………………………………………………………………………………

In fata tuturor colegilor adunati in jurul proiectului , ce tocmai fusese dezvelit, se arata un acvariu plin de o substanta cetoasa ce sustinea mii de bile si forme stralucitoare, care de care mai diverse si speciale prin colorit si textura. Nu intelegeau ce este sau cum se formeaza dar ii atragea ca un magnet. Dupa cateva clipe de uimire totala, profesorul indrazni sa-l intrebe:
– Yahve, ce este acesta? Cum l-ai numit?
– Universul, domnule profesor!

Proiectul


Pe vremea cand sambata se mergea la scoala iar sprinturile copiilor la sfarsitul orelor spre casa, pentru a prinde cele 5 minute de desene animate din emisiunea lui Tudor Vornicu, l-ar fi facut pe Usain Bolt sa planga in pumni de ciuda si sa-l faca sa-si ceara direct pensionarea, pe vremea caramelelor cu gustul raiului de care iti vorbeau bunicii si unde trebuia sa dovedesti ca meriti sa intri prin puterea maxilarelor si rabdare, se intampla ca, intr-o luni de dimineata galesa cu ganduri de pierzanie si temperaturi ridicate ca sangele ce le curgea prin vene, sa fie control al lungimii parului baietilor din clasa a V-a F.
Daca cineva ar fi verificat gandurilor acestora, ca-n acel filml cu Mel Gibson, la ora 9.15, iar acel personaj ar fi fost chiar “tovarasa” profesoara de matematica, ce o apucase, dintr-un impuls total necunoscut acestor minti tinere, desi majoritatea fetelor din clasa aratau la aceea binecuvantata ora de parca iesisera din mana lui Ioan Botezatorul, ar fi aflat ca tragerea pe roata a lui Horea,Closca si a lui Crisan -eveniment despre care toata clasa invatase cu o ora inainte- ar fi fost doar un sejur de 5 stele, cu all inclusive, fata de ceea ce i-ar fi pregatit “haimanalele fara pic de minte in creier”. Numai schemele si aparatele de tortura care le inventau in acel moment ar fi fost o dovada, mai mult decat indubitabila, a existentei materiei cenusii .
Discursul dojenitor crestea in metafore si epitete demne de inalta si laudabila crestere de care dadusem dovada si ni se preconiza un viitor conform educatiei primite. Principalii vinovati pentru implementarea campaniei de ajutorare si strangere a fondului necesar de a pune pe picioare excelenta idee de a racori toate fetele care se plangeau de caldura dar care nu au vrut sa chiuleasca pentru a merge la strand, ramasesera in picioare. Toti ceilalti priveau detasati, cu gandul la pletele ce inca le mai aveau. (Ca sa fiu sincer, erau singurii tunsi corespunzator :D)
Cei trei muschetari, in numar de patru, printre care se numara si subsemnatul, ramasesera in picioare, parand a se cai pentru baia de “sange” creata In pauza dintre istorie si matematica. Ca fapt divers, 4 “elefanti” umpluti cu apa intr-un ritm bazat pe o formula matematica, aparanet fara noima, dar tinandu-se cont ca aveam un timp de 10 minute, aveau sa faca istorie.
– Uitati cate 10 lei de caciula. Pana la sfarsitul orei sa-mi veniti tunsi!
E tot ce am auzit si tot ceea ce conta. Am luat banii, iesind mai ploati decat toate fetele la un loc, si-am pornit pe urma sirului de apa, ce curgea linistit, pe scarile scolii.
Nu stiu cum ne-am trezit langa frizerie. Stateam toti la o masa, avand cate un CICO de jumatate de litru in fata, la vreo suta de metri de aceasta.
– Nu stiu ce vreti voi sa facem, spuse unul, dar eu nu am chef sa ma tund. Ce poate sa ne faca?
Intrebare care a pus pe jar mintile tinere incercand sa gaseasca solutii. Orice solutie, oricat de radicala, numai pletele trebuiau sa supravietuiasca. Nu va tin prea mult in detalii, dar, dupa o discutie scurta, de vreo ora, timp in care am mai ras si cate-o prajitura, ne-am hotarat, ca niste oameni maturi si responsabili ce eram sa pornim o revolutie. Nimeni nu ne-ar fi stat in cale. Si, pe deasupra va fi o revolutie sponsorizata.
Astfel, marii revolutionari ai clasei a V-a F, au incheiat sedinta de partid, decretand stare de urgenta nationala si proclamarea retragerii in cinematograful alaturat, pentru a se documenta asupra problemelor importante ce le aveau de rezolvat. Nu pot sa va explic starea de beatitudine ce ne cuprinsese, ce vise s-au facut in ziua aceea si cat de mult ne-am distrat pe banii profesoarei pana la sfarsitul timpului cand ar fi trebuit sa plecam de la scoala.
Am asteptat ultimul fluier si am zbughit-o in clasa pentru a ne lua ghiozdanele si ce mai aveam ramas, pentru a ne prezenta cu onoarea de revolutionar nepatata in fata parintilor. Drumul spre casa, printre toti ceilalti elevi, nu am facut decat sa imprastiem discursuri subversive, in care ne ceream drepturile de purta parul asa cum vrem noi si ceream razbunare pentru nedreptatea care ni se facuse.
Pana a ne baga in pat, datorita urletelor parintilor de pe la geamuri, in care ni se indicau modalitati de miscare spre casa cat mai rapide, la care se mai adaugau epitete mandre de cei mai mari razboinici – golan, haimana, pierde-vara etc. – zarurile fusesera aruncate. Ne retrasesem mandri in palatele noastre revolutionare stiind cat am crescut in ochii tuturor celor ce ne ascultasera. Nici nu stiau ce revolutie se pregatea a izbucni in scoala. Am adormit cu gandul la reconstructia intregului sistem de invatamant, la readucerea valorilor corecte si a justitiei care imparte dreptatea legata la ochi, nu chioara, si, binenteles,la felul in care voi fi privit de fetele din scoala.
…………………………………………………………………………………………………………………
M-am trezit cu zambetul pe buze. Visul fusese, cel putin, la inaltimea asteptarilor revolutionare. In vis, profesoare fusese tunsa cheala si lasata sa traiasca. Eram un revolutionar cu suflet mare!

Nici nu stiu cand am trecut peste micul-dejun pregatit de o mama revolutionara si m-am trezit in clasa, alaturi de bravii mei generali si armata noastra. Asteptam cu totii, frematand,inceputul orei de matematica.
Ce s-a intamplat in pauza dintre ore, nu va pot spune, pentru ca nu stiu. Eram prea ocupat a gandi cum voi infrunta dictatorul. Linistea care se lasase in clasa, in momentul intrarii acestuia, deghizat in profesoara de matematica, m-a facut sa ma trezesc, in picioare, din nou, alaturi de camarazii revolutionari.
– Observ ca aveti aceeasi lungime a pletelor. Ce s-a intamplat?, ne-a tunat si fulgerat profesoara.

Revolutia pierdea teren si numai musca survola locul bataliei istorice. Toate marile spirite care ne stateau alaturi acum 5 minute, in briza vantului, cu ochii darji si pumnul ridicat, se retrasesera strategic sub banci sau facand pe niznaii. In acelasi timp, toate motivele ce ne trecusera prin cap a le invoca la momentul potrivit, toate discursurile din lume, fusesera uitate.
– Am pierdut banii, a gasit imediat unul dintre generali o solutie. Ne-a fost rusine sa mai venim apoi, tovarasa profesoara!

Nu era cea mai buna solutie si nici nu era o fapta mandra de revolutionar, insa, la iesirea din scoala, cu alti cate 10 lei in mana, nu ne-a mai pasat. Ce insemnau, pana la urma 20 de lei, pentru noi, revolutionarii, care, acum, puteau sa-si faca de cap si sa puna stapanire pe un teritoriu cat mai verde si plin de libertati?! Parcul, aflat la cativa zeci de metri de scoala, fusese deja ocupat. Mingea unor pusti se tavalea sub picioarele noastre, iar strigatele acesteia de durere nu se puteau face auzite din cauza harmalaiei gurilor celor 14 pici de-a 4-a si-a celor 4 generali.
Pe la zece, cand ar fi trebuit sa ajungem tunsi, iarasi, in fata „Marii Adunari Nationale” organizata de tovarasa profesoara, inscriam un gol superb, mandru de laudat cu el in orice cadru respectabil al adunarilor marilor revolutionari. Pe la 11, cand tovarasa pusese serviciile secrete in actiune, sunandu-ne parintii, inca ne delectam cu trabucuri fine facute din guma tigareta, cumparate cu 2 lei, de la o tiganca din parc. Visurile noastre de revolutionari au continuat pe nori imaginari in sala cinematografului din zona, unde fratii nostri chinezi ne aratau ce inseamna sa te lupti cu o femeie. “Sora 13” ar fi trebuit sa ne dea de gandit la intoarcerea spre scoala. Dar cati revolutionari au fost atenti la micile detalii, mai ales daca cuprindeau numere presupuse a fi ghinioniste?! Revolutionarii nu sunt superstitiosi!
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Pentru a nu-I face de ras pe cei 4 bravi revolutionari, din respect pentru acestia si familiile lor, voi trage cortina peste batalia avuta in cadrul scolii. Izvoarele istorice descriu razboiul ca pe un macel, revolutionarii fiind prinsi la inghesuiala, tradati de toti cei care trebuiau sa le fie alaturi si neputand face fata numarului prea mare de acoliti ai Dictatorului.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Din toata aceasta istorisire revolutionara, mi-a ramas in cap, pe langa semnele de pe piele si pedepsele avute, o chestie: ”Revolutiile tin atata timp cat vor cei mari!”.

Dar ne-am distrat atat de bine!!

Razboiul Oualor

aprilie 29, 2013

Aparuta cu mult timp in urma, pe langa mersul la biserica si prepararea produselor din carne de miel sau coacerea cozonacului, printre traditiile de baza se afla şi ciocnitul oualor. Astfel, in fiecare perioada a sarbatorii Pastelui, se instaureaza o perioada de “razboi civil”. Oua care de care mai colorate sau mai fierte se ataca unul pe celalalt, pentru a-si castiga victoria.
Regulile ciocnitului oualor(RCO) pot varia de la zona la zona, insa respectarea lor este obligatorie:
– In prima zi de Paste si declansare a Razboiului Oualor se ciocnesc ouale numai cap cu cap, a doua zi se poate ciocni cap cu dos, iar in zilele urmatoare dos cu dos.
– Primul care ciocneşte este cel mai varstnic barbat de la masa. Astfel, persoana mai in varsta ciocneste capul oului tinut de partener, rostind cunoscuta formula „Hristos a inviat!”, in timp ce acesta din urma va raspunde „Adevarat a înviat!”.
– Ciocnesc mai intai sotii intre ei, apoi copiii cu parintii, dupa care parintii cu celelalte rude, cu prietenii si vecinii invitati la masa.
Acum, stiind toate regulile, nu va putem ura decat Paste Fericit alaturi de cei dragi si : FOURTA FIE CU VOI!! 

neconVINtional – Nose Art

ianuarie 24, 2013

neconVItional

 

neconVINtional – eveniment organizat de catre ADS, http://www.a-ds.ro, in Aviatorilor 9, https://www.facebook.com/av.nou9.
O alta maniera de a incheia o zi. Altfel De Seri este un concept agentiei de publicitate ADS ce se deruleaza in parteneriate diverse.

Contact: office@a-ds.ro

Daca doriti sa revedeti…

ianuarie 15, 2013

1. Intalnirea

2. Opera

Sar Bat Ori Fericite Tuturor!!

decembrie 21, 2012

Sar Bat Ori

Unghiul mort

decembrie 12, 2012

Steven nu credea ca poate sa aiba o zi mai proasta. Dar nu se uita unde trebuie.

Blind spot

http://www.blind-spot-movie.com
http://www.imdb.com/title/tt1847553/

Blues soul cu Gary Clark jr

decembrie 9, 2012

Fara nicio introducere biografica sau orice alt amanunt, voi lasa muzica sa vorbeasca de la sine.

Asadar, Doamnelor si domnilor, dragi vizitatori, GARY CLARK JR!!

If you love me like you say

Dont owe you a thing

Daca v-a placut:

Official Gary Clark Jr – garyclarkjr.com

Gary Clark Jr | Free Music, Tour Dates, Photos, Videos

Gary Clark Jr | Facebook

Interviu in The Root

etc..

S-a nascut in Georgia in 1916, iar peste 8 ani incepea sa invete tainele instrumentului care il va transforma intr-unul dintre cei mai admirati  si apreciati jazz-isti.

Nu va voi mai spune multe, internetul fiind plin de informatii despre Harry. Doar ii voi cita pe cei de la jazztime.com: „In his prime, a period that lasted far longer for him than it did for most trumpeters, Harry James was the living definition of a celebrity virtuoso, a modern-day Paganini or Liszt. He could swing with great flamboyance and heat, he could play the blues with sincerity, and he could endow ballads with “schmaltzy” romanticism.” [ http://jazztimes.com/articles/20552-trumpet-blues-the-life-of-harry-james-peter-j-levinson ] si va voi lasa in compania a doua opere semnate Haryy James:

Concert pentru trompeta

It’s Been A Long, Long Time

Enjoy!!

neconVINtional cu ADS

noiembrie 26, 2012

O alta maniera de a incheia o zi. Altfel De Seri este un concept agentiei de publicitate ADS ce se deruleaza in parteneriate diverse.

Locatie: Carol 53

Locatie: Studio Foto

Date de contact: office@a-ds.ro