Cu-o juratura, toti suntem datori

Motto:

“El se jura ca nu fura. Si l-am prins cu rata-n gura. Si cu ou-n buzunar, Hai la Sfatul Popular”

 

La pictor – sursa: http://www.Dragusanul.ro

 

 Nu e om sa nu se jure, cel putin o singura data in viata.  Nu conteaza motivele ( nu aici), doar faptul ca vei ajunge sa juri pe ceva/cineva la un moment dat din viata. Felul in care o vei face va depinde de tine si de cunostintele necesare(sic!) – oricum, in anumite situatii, le vei dobandi si instant.  Cum se jura acum, mai toti stim. Si, cel putin, o categorie aparte a populatiei este categorisita ca “mereustrambjuratoare”. Insa, cum se jurau romanii pe la sfarsitul secolului 19 si inceput de secol 20, cumva, sursele originare ale frazelor rostite astazi, nu stim prea multe.

Mai jos, va ofer un fragment din istoria juramintelor romanilor, gasit in revista Izvorasul, din 1939.

 

“Despre juramant

 

In numarul din 21 Mai 1928 al “Albinei” harnicul folklorist, Par. Ec. D. Furtuna, da o serie de juraminte hazlii si niste povesti in legatura cu acestea. Cum insa poporul pe langa partea vesela mai are si o parte destul de serioasa atunci cand e vorba ca e napastuit, si I se pune in joc cinstea, gospodaria sa, insasi viata pentru totdeauna si atunci se intelege ca in semenea imprejurari, omul recurge la prima instant de verificare a adevarului: juramantul, pentru a incredinta pecelalalt de nevinovatia sa. Si romanii nostril, in cea mai mare parte dintre ei, tin mult la cuvantul de cinste pe care-l slobod in chestiuni de acestea.

Incat e deajuns ca un mosneag sa spuna: zau sau pre legea mea, ca sa scurtam vorba si sa ne aratam convinsi.

Sant juraminte mai des intrebuintate, fie ca persoana spune ceva in gluma, fie ca spune serios, precum este depilda: zauc’ei, pe care unii din obisnuinta il pronunta aproape inconstient. Sant insa juraminte care ies din gura cuiva, poate, odata sau niciodata in viata, cum ar fi: Sa-mi ieie Dumnezeu mainile si picioarele si sa ma poarte copiii de mana, intrebuintat, numai in caz de napastepe nedrept, cand omul e inchingiuit si nu mai gaseste o alta iesire si o alta portita de exprimare a nevinovatiei sale.

In mod obisnuit, poporul condamna juramantul si-s bucurosi oamenii sa n’ajunga aici.

Pe de alta parte insa aproba juramantul in cazuri de primejdie, caci el este singur puternic sa confirme curatenia in cauza.

Sa nu te juri insa pe nedrept ca e mare pacat si nenorocirea vine, nu peste capul acelui caruia tu voesti a-I arunca vina, ci asupra capului tau. Dumnezeu – dupa cum m’a incredintat matusa Natalia a lui Ionica Schipu – nu incalzeste pe omul care jura stramb, adica nu prea tine cu el, si daca chiar castiga de pe urma unei asemenea juramant nu prea are mare polzie (1) din acel lucru castigat.

Cele mai obisnuit juraminte intrebuintate prin partile mele sunt:

 

Pe crucea mea.

Zauc’ei.

Sa chiorasc.

Sa crap.

Sa-mi sara ochii in patruzeci de gropi.

 

Toate intrebuintate mai mult de copii, tineret si in chestiuni de nu prea mare insemnatate.

Cei mai varstnici al caror cuvant cantareste mai mult in fata lumii, pe langa juramintelearatate mai sus, se folosesc si de acestea:

 

Sa n’ajung sa vad ziua de maine.

Sa n’ajung sa ma urnesc de pe locul ista, daca nu spun drept.

Pre legea mea.

Sa mor daca nu e asa.

Sa ma bata Dumnezeu.

Sa-mi sara ochii.

Asa sa traiesc.

Asa sa am a trai cu dreptu cum spun drept.

Ma rog cred-ma.

 

In tinutul Sorocii (2) un mucalit de om se jura si astfel.

 

Sa ma faca gramofon.

Sa ma fac drapae. (3)

Sa ma vir in borduhul dracului.

Sa ma fac tractor.

Pe credinta lui Dumnezeu (4).

 

Cand e vorba insa, Doamne fereste, de napaste, sau de o alta pricina mai mare, atunci si juramintele capata o nuanta mai infricosatoare, mai groasnica, mai precisa vorba ceia: ori ori, ori ori!

In asemenea imprejurari nu ii este totuna Romanului ori cu capul de piatra ori cu piatra de cap. Aici deacum merge pe viata si pe moarte.

La intamplari ca acestea vine alta serie de juraminte.

 

Sa-mi saci mainile si picioarele.

Sa n’am parte de picioare si ochi.

Sa-mi ieie Dumnezeu mainile si picioarele si s ‘ajung sa ma poarte copiii de maini.

Sa deiei Dumnezeu sa n-am parte de femeie si de copii, daca nu-I asa cum-ti spun.

Sa deie Dumnezeu sa n’aiba cine-mi tine lumanarea la cap.

Sa deie Dumnezeu sa n ‘am parte din ce mi-e mai drag.

Sa deie Dumnezeu sa nu stiu de sufletul meu.

 

Juraminte, care dupa cum se vede prezinta maxim de seriozitate si de invocare a pedepsei dela bela care imparte dreptate tuturor deopotriva si dupa merit.

Mare pacat insa pentru Acela care se incumeta sa jure stramb. Si cand incearca sa arunce vorba la intamplari cu juraminte false, auzi un car de povestiri, din care se vede totdeauna cei care au avut indrasneala sa jure stramb in fata lui Dumnezeu, au fost pedepsitit sub diferite forme dupa cum in cateva articole la rand a arata si parintele Furtuna in revista foaie Albina.

Mi s ‘au adus la cunostinta multe intamplari de acestea, dar ma marginesc a da publicitatii numai cateva.

 

 

Pavel a lui Patras din Nesfoia_Hotin a luat 1000 lei dela Toadere a lui Pavel Ion Naluc, dar inapoi n’a vrut sa I le mai deie. A fost dat de pagubas in judecata, insa acolo a jurat stramb, ca n’a primit nici un ban.

Ce credeti ca i s’a intamplat? Ná ajuns dela targ acasa si i-a perit un barbacut de samanta pe care negustorii ii dadeau 800 lei.

 

***

Tot in Nesfoaia, Marghioala a lui Tanasa a Rusului tinea de doi ani dela ma-sa o jumatae de hectar.

Al treilea an, a samanat din nou pe acelas loc. Data in judecata a luat de martor pe Nicuta a lui Mihailu, care a jurat stramb ca ea tine pamantul nu de doi, ci de doisprezece ani. In aceiasi zi,lui Nicuta I sá nadusit vaca in pripon.

 

 

Tot stramb a jurat si Anton Moscaliuc, pentru un om care facuse copil unei servitoare.

Si drept pedeapsa Dumnezeiasca i-au pierit doi cai frumosi cum nu se mai aflau pereche in sat.

 

Si daca ar mai fi nevoie de noui dovezi in sustinerea acestor zise, as adduce sutele. Cred insa ca e de prisos.

Un lucru e clar: Dumnezeu pedepste pe cel ce jura stramb.

 

Al. Bardier

Hotin

 

Izvoraşul  Revistă muzicală populară, 18, nr. 10, octombrie 1939- pag 313

 

1. Poezie
2. La Tarigrad
3. Drapae –matura de nuiele
4. Acestea sunt communicate de o femeie din Tarigrad – Soroca. Nu-I dau numele dupa dorinta ei, de a nu o cunoaste lumea “

 

PS: Ce juraminte mai speciale stiti?

 

 

 

 

Momentul – video

Fragmente

Photo: Bansky – banksy.co.uk

„Deasupra tuturor, Conducătorul suprem învăluit în cultul personalităţii sale. Exagerarea paroxistică a rolului conducător al partidului unic, absenţa alternativelor politice corective, anihilarea societăţii civile și a dialogului social, atomizarea individului înregimentat în <societatea de masă>, minciuna și incomunicarea <limbii de lemn> a ideologiei cadenţate propagandistic, represiunea fizică și manipularea politică – acestea sunt tonurile sumbre ale tabloului subvieţii din orice colectivitate supusă dictaturii totalitare”
Anton Carpinschi, Doctrine politice contemporane.Tipologii, dinamică, perspective (Iași:Editura Moldova, 1992), 152.
„Sfârșitul lumii comune vine atunci când ea nu mai este văzută decât sub un singur aspect și când nu i se mai permite să se înfăţișeze decât într-o singură perspectivă” Hannah Arendt, Condiţia, 53
Mișcările totalitare sunt posibile oriunde se găsesc mase care, dintr-un motiv sau altul, au căpătat gustul de organizare politică. Masele nu sunt menţinute laolaltă prin conștiinţa unui interes comun, și ele sunt lipsite de acea logică specifică claselor, care se exprimă prin urmărirea unor obiective precise, limitate și accesibile” Hannah Arendt, Originile totalitarismului, traducere de Ion Dur și Mircea Ivănescu (București: Humanitas, 1994), 411.

„Lumea zilelor noastre trece printr-o criză fundamentală ce se manifestă în sfera economiei mondiale, a ecologiei și a politicii globale” Hans Kung, Yes to a Global Ethic, 12.

„Își merită viaţa, libertatea, acela ce numai zilnic și le cucerește ne-ncetat” Goethe
„Astăzi, întrebarea nu mai este: care e sensul politicii? Pentru acei oameni din toate colţurile lumii care se simt ameninţaţi de politică, din rîndul cărora cei mai buni se distanţează conștient de ea, întrebarea mult mai relevantă pe care o adresează și și-o adresează este: mai are încă politica vreun sens?” Hannah Arendt, Făgăduinţa politicii (București: Editura Humanitas, 2010), 195.
„Frica și răul sînt fraţi siamezi” Zygmunt Bauman, Liquid Fear (Cambridge: Polity Press, 2006)
„Cu sentimentul că îi vorbea lui O’Brien și că, de asemeni, el instituia o axiomă importantă, a scris: « Libertatea e libertatea de a spune că doi plus doi egal patru. Dacă acest lucru e recunoscut, toate celelalte decurg de aici »“ The Penguin Complete Novels of George Orwell (Harmondsworth:Penguin, 1983), 790, apud. Rorty, Contingenţă, 272.
„„ambele pasaje pot fi văzute ca spunând că nu contează dacă e adevărat, cu atât mai puţin dacă acest adevăr e «subiectiv» sau «corespunde realităţii externe». Tot ce contează e că, dacă tu îl crezi, îl poţi spune fără să fii lezat. Cu alte cuvinte, ceea ce contează e capacitatea ta de a discuta cu alţi oameni despre ceea ce îţi pare adevărat şi nu ce este de fapt adevărat. Dacă avem grijă de libertate, adevărul poate să aibă grijă singur de el însuşi“” Rorty, Contingenţă, 278.
„Măi, de aicea veţi ieși atât de dezumanizaţi încât vă va fi rușine să vă uitaţi în oglinzi! Voi care nu vreţi să fiţi alături de noi, veţi deveni niște monștri pentru voi, chiar în faţa voastră veţi arăta ca niște monștri, cu metodele pe care le avem“ Ilieșiu, Mureșan, Genocidul, Fragmentul nr.9:Aristide Ionescu.
„Durerea fizică nu are voce“ SCARRY, Elaine, The Body in Pain: The Making and Unmaking of Modern World, Oxford: Oxford University Press, 1985
„Puterea nu e o proprietate, nu e o capacitate; puterea nu e vreodată altceva decât o relaţie” Michel Foucault, Trebuie să apărăm societatea

„Privind viata” – fragmente

Fragmente din „Privind viața” de Garabet Ibrăileanu:

Underwater Sculpture Park, Grenada

„Celor pe care-i stimezi adu-le omagiul de a nu le ceda nimic din opiniile tale. Celorlalți nu le face onoarea intransigenței tale.

Nimene nu reclamă mai mult toleranța decât cel netolerant, pentru că toleranța ta este condiția de viață a netoleranței lui.

Câte milioane de vorbe ai spus tu în viața ta! Ai spus vorbele care sunt în Shakespeare, în Goethe și în Kant. Numai că le-ai combinat altfel.

Un singur lucru face omul fără nici un sentiment de responsabilitate: acela pe care ar trebui să-l facă terorizat de sentimentul responsabilității: copii.

Fericirea este plăcerea sufletului. O simplă senzație, un sunet, o culoare, atingerea mânii unei femei, dacă angajează sufletul, devine o fericire.

Mai degrabă vei păstra relații bune cu cineva dacă nu-i dai nimica, decât dacă-i dai mai mult decât poți continua să-i dai – sentimente sau lucruri.

Omul nu renunță decât la ceea ce nu-i trebuie, ori la ceea ce e imposibil. Dar pentru aceasta i se cere multă filozofie.

Nu spune nimic bun despre tine, căci nimeni nu te va crede.
Nu spune nimic rău despre tine, căci toți te vor crede.

A regreta că nu te-ai născut altfel, este a regreta că te-ai născut tu, și nu s-a născut altcineva. A dori să fii altfel, este a dori să mori tu și să se nască altcineva. Căci tu, tu ești tu.

Toți oamenii doresc un lucru simplu, naiv, logic: ca universul întreg să se comporte astfel, încât să le fie bine lor – și le e necaz dacă cumva universul, la începutul lui, a apucat pe o altă cale decât în vederea acestui scop.

Cineva spunea: Prostiile și absurditățile celor de aproape mă înfurie. Ale celorlalți mă amuză.
Inteligenții joacă roluri față cu alții; proștii joacă roluri față cu ei înșiși și, dacă sunt prea proști, reușesc să se înșele singuri.

Nu uita un moment că în orice raport cu oamenii ești în stare de război. Cu dușmanii, cu prietenii, cu cunoscuții, cu străinii, cu femeia sau cu iubita ta – bagă de seamă ce vorbești și cum vorbești, cât și când îi frecventezi, cum te arăți: vesel, trist, indiferent, tăcut ori vorbăreț. Nu fi un moment distrat, nu te iluziona un moment că ești în stare de pace ori de armistițiu, căci celălalt te-ar surprinde.

Pentru o femeie toți bărbații sunt bărbați, afară de acela pe care nu-l mai iubește.

La furie, mintea celui inteligent intră în ebuliție, a prostului se sleiește.

Omul, creând civilizația, a făcut tot ce a putut ca să-și dezvolte inteligența pe dezagregarea instinctelor. Și acuma nu-i ajunge toată inteligența ca să suplinească ceea ce făceau instinctele fără nici o sforțare.

Nu există viață viitoare… afirmă mintea noastră științifică. Dar ce poate să știe mintea noastră, născută pentru o incompletă adaptare a unui puțin complicat organism la un puțin variat mediu?

Dacă n-ai în tine destulă politețe pentru toată lumea, fii mai politicos cu inferiorii decât cu egalii, mai politicos cu egalii decât cu superiorii. Lipsa de politețe față cu egalii și cu superiorii este numai o necuviință, care îți poate atrage represalii, pe când față cu inferiorii este o cruzime și o lașitate, căci provoacă o durere care nu poate riposta.

O nenorocire venită din propriile noastre greșeli e tot atât de fatală ca și una venită din senin, dar iluzia liberului arbitru ne face să suferim cu atrocitate de cea dintâi, pentru că ni se pare că am fi putut-o evita.

În infinitul timpului și al spațiului, ne-am întâlnit în aceeași nebuloasă, în același sistem solar, în aceeași planetă, în același secol, în aceeași generație, în aceeași țară, în același loc, sub același acoperământ, și totuși ne urâm, ori cel puțin ne suntem indiferenți, în loc să ne aruncăm unii în brațele altora, inteligenți și proști, buni și r[…]nmărmuriți de spaima naturii infinite și ostile.

De-a lungul evoluției, nu se observă creșterea nici unui alt organ al omului, afară de creier, condiția materială a conștiinței. Ar fi interesant de știut dacă mai există un alt animal care să fi suferit în cursul vieții o asemenea nenorocire.

De-a lungul vremii, patru evenimente hotărâtoare în viața sufletească a omenirii: apariția ideii de moarte în conștiință, pierderea credinței în Dumnezeu, însumarea noastră în zoologie și reducerea planetei la un vremelnic fir de țărână în infinit.

Dacă, apucând pe un drum, ți-ai rupt un picior, nu regreta că n-ai apucat pe un altul, căci nu știi dacă nu ți le rupeai pe amândouă.

Inteligenții se împart în două: buni și răi. Proștii se împart în una: răi.

Un prost nu spune lucruri inteligente, dar un inteligent spune multe prostii. O sută de mii de proști nu fac un inteligent, dar o sută de mii de inteligenți fac un prost. În lume, prioritatea o are prostia.

În fiecare moment sunt în lume milioane de discuții ori de neînțelegeri între doi sau între mai mulți oameni, și fiecare rămâne convins că dreptatea e de partea lui, deși este evident că din toate aceste milioane de antagoniști numai jumătate au dreptate în cazul cel mai bun, și nici unul în cazul cel mai rău. E amuzant.

Nu te certa cu viața. Nu fi o ființă abstractă! Frecventează societatea, petrece, glumește, joacă cărți, bea, ia-ți o amică, ori, dacă nu se poate, fă ceea ce se zice că făcea Sainte-Beuve prin coridoare cu personalul de serviciu de sex. Nu te certa cu viața, nu face pe cimpanzeul abstract!”
Mai multe sfaturi despre viata le gasiti citindu-l pe Garabet Ibrăileanu.

Bogdan-Serai – despre ruinele unei natii

S-a vorbit si inca se vorbeste, in ultima perioada, de viitoarea moschee din Bucuresti si posibilele/teoreticele ramificatii socialolaicopolitice care includ acest stabiliment, pe mai toate canalele informatice. Insa nu voi intra in dezbatere pe tema de mai sus. Dintre toate punctele abordate pe acest subiect, va voi retine atentia prin prisma istorica a unui material de acum 110 ani.
Tocmai de aceea, in randurile de mai jos, gasite in publicatia „Literatură şi artă română : Idei, simţire, formă” numarul 09, din 1905, din arhiva Bibliotecii Digitale a Bucureştilor, http://www.digibuc.ro , Maria Bengescu ne va povesti despre biserica moldoveneasca Bogdan-Serai.

„BOGDAN -SERAI
Ruinele unei biserici Moldovenesti in Constantinopole

Numeroase sunt, In Constantinopole, palaturile si ruinele care pastreaza pana in ziua de astazi, urme din istoria noastra ; asa sunt de pilda, ruinele castelului cu cele sapte turnuri, (Jedi-Cule), unde au fost gatuiti Constantin Brancoveanu cu familia sa, manastirea sfantului mormant, vechia casa a Cantacuzenilor, palatul Ipsilantilor, unde si-a asezat resedinta de vara Ambasada franceza ; Vlah-Serai, palatul gospodarilor Munteniei (Valahia) care a devenit un metoh al pesterei celei mari din Peloponez. Intre acestea, mai este o ruina, mult mai putin cunoscuta, Bogdan-Serai care merita un studiu deosebit, din intreitul punct de vedere al istoriei, al artei, si al dreptului.
Fostul palat al Domnitorilor Moldoveni unde acestia trageau ori de cate ori mergeau la Constantinopole, gazdui in mod oficial tot personalul reprezentantilor lor in capitala Imperiului otoman (1) adica pe solii domnesti adeseori beyzadelele, care sedeau acolo pentru credinta, ca sa se afle in chip de zalog (ostatici) si impreuna cu ele, fiii de boieri trimisi cu ei etc.
Acest palat, care acum a disparut, era situat in valea ce se intinde intre al cincilea si al saselea deal; din el nu mai ramane in zilele noastre decat ruinele unei bisericute (2) cu o nava unica, a carei absida oligonala incanta privirea artistului prin eleganta dimensiunilor sale bine potrivite. Cu douazeci si sease de ani mai inainte, aceasta biserica mai pastra o multime de picturi, zugravite in fresca ; un invatat grec, D. Paspati, care le descria in anul 1877, deplange, in urmatoarele cuvinte, starea de derapanare in care se afla aceasta cladire.
«Mare pecat, zice el, ca ctitorii (fundatorii) acestei biserici, Moldovena, fost atat de nepasatori fata, cu aceasta casa de rugaciune, si nu s’au «ingrijit mai mult de ea, lasand-o sa ajunga a fi un depozit de gunoaie».
De la 1877 incoace, cate stricaciuni au mai atins acest monument! Frescurile au disparut cu totul ; pietrele singure ar sti sa ne povesteasca despre o istorie, care a fost a noastra ; pietrele singure ar putea cineva sa le Intrebe despre trecutul lor, in umbra gradinei cu pomi roditori, care a acoperit In iarba’i deasa, gunoaele de care vorbeste Paspati In fata unei privelisti din cele mai frumoase din lume ; acolo domneste o singuratate absoluta, un bivolar cu bivolii sunt singurii oaspeti al acelei biserici, pe lespezile careia domnitorii Moldoveni s-au inchinat, si poate adeseaori au pregatit destinele tarii lor.
La ce epoca fost-a cladit acest edificiu? Care fost-a gandul ce ‘i a dat nastere? Care este arta care i-a infiintat?
Aici ne isbim la Paspati de o contrazicere stranie. Dupa ce atribueste Moldovenilor intemeierea acestei biserici, mai la vale el emite parerea ca ea ar fi singura ramasita (si pentru aceasta foarte pretioasa) din acele paraclisuri care sunt adesea mentionate In descrierea vechilor locuinte ale patricianilor byzantini. Ruina care ne ocupa ce este ea in realitate ? Un supravietuitor, unic in felul lui, al unei cladiri din vechiul Bizant grecesc, sau un martor mai recent al concesiunilor acordate de Poarta Otomana suzerana, Moldovei supuse, si a dreptului acestel din urma de face o biserica pe locul harlizit el de Sultan ? Putem sa explicam aceste pareri contradictorii ale lul Paspati, impacandu-le prin presupunerea urmatoare : Domnitorul moldovean, care incheia tractatul de supunere, a putut foarte lesne cladi o capela, un paraclis nou, pe locul unei alte bisericute mai vechi care se afla de sigur in casele, despre care ne vorbeste pe larg un autor aproape contimporan, Capelanul ambasadei imparatesti germane Gerlach. In jurnalul sau care’l tinu zi cu zi In cursul unei lungi sederi in Constantinopole, de la 1572 la 1578, Gerlach vorbeste de niste case, apartinand unul grec bogat, numit Raid; acest patrician pribegit in Rusia, muri acolo, iar fiul si mostenitorul lui, vandu casele parintesti lul Mihail Cantacuzino, poreclit iveitan-oglu, care la randul lui le darui domnitorului Moldovei, pentru a-i servi de resedinta lui si agentilor sai(3) (und seinen Redicten), aceasta cam pe la anul 1512, data probabila a incheerii tractatului de supunere incheiat intre Moldova si Turci.
De alta parte, un confrate In stiinte istorice al lul Paspati, G. Byzantios, spune ca palatul zis Bogdan-Serai a fost «intemeiat de logofatul Taut, solul lul Bogdan sau al lui Petru Rares, care fu trimis pentru a supune ambele Moldove lul Soliman sultanul Turcilor, pe cand acesta se afla In lagarul sau, Inaintea Budei, capitala Ungariel, In anul 1516».
Autorul grec confunda datele adevarate. Dar, putem noi oare sa’l invinuim pentru aceasta, cand in zilele noastre d-nu A. Xenopolu, cu toata eruditiunea sa, n’a isbutit Inca a hotari o data certa a supunerii Moldovei catre Turcia(4).
De altminterea Byzantios urmenza o traditiune demna de tot respectul, vorbind de solia Taut la Tarigrad, solie mentinuta si de vechiul cronitar Grigore Ureche(5) de Ion Neculcea (6). O ipoteza care are Infatisarea adevarului este ca, au exisiat mai multi membri din familia Tautilor (7) care au fost imbracati cu demnitatea de Logofat astfel ca unul din ei ar fi putut foarte lesne fi solul lui Bogdan-Voda sau al lui Petru Rares.
Atat trimiterea unui Taut ca sol la Tarigrad cat si supunerea Moldovei Turcilor, sunt niste fapte, care nu se pot tagadui, cu toate ca pana in ziua de astazi nici un istoric nu le-a precizat data in mod hotarator. Aceasta nesiguranta speram ca va dispare in ziua cand arhivele imperiului otoman, vor fi destul de bine clasate pentru ca sa poata fi studiate ; nu este mai putin adevarat ca aceasta nesiguranta care invalueste de la inceput, unele date atat de importante pentru istoria noastra, este foarte jignitoare, mai ales in ce priveste pe Bogdan- Serai. Tractatul (8), sau mai bine zis Hatiseriful primitiv, prin care se incheia supunerea Moldovei in schimbul unor privilegii bine hotarate, Infiinta intre altele, dreptul, pentru Moldova, de a cumpara si tine o casa la Constantinopole, pentru sederea solilor, unde vor putea face si o biserica.
Era admis pana acum ca, tractatul (din 1511 sau 1513), cuprinzand dreptul de a cladi o biserica sau un paraclis, ne fusese pastrat, cu clauzele sale impartite in articole, de Neculae Costin.
Insa d. N. Iorga (9) a demonstrat intr’un mod peremtoriu, ca din gresala s’a atribuit lui N. Costin textul care contine acel tractat, si ca lucrarea aceea este in mod invederat cu mult posterioara vechiului cronicar din secolul al XVIII-lea. Insa aceasta nu slabeste catusi de putin temeinicia in credinta existentei unui document diplomatic primitiv, a carui realitate se confirma prin traditiune, prin observatiunea clauzelor de catre ambele porti contractante, prin consimtimantul permanent al Portei otomane. Astfel ca, in lipsa unui text scris sau tiparit, trebue sa recurgem la marturia petrelor : ele se rostesc, in aceasta imprejurare, cu o deosebita elocinta ; ele restabilesc textul vechiului hatiserif, caruia nimeni nu’i poate da de urma ; ele dovedesc consecintele efective care au decurs din privilegiile dobandite de Domnii Moldoveni ; ele marturisesc ca dreptul de a cladi o biserica, era tocmai unul din acele privilegii ; ele ne spun si ceva mai tainic indemnandu-ne a cauta daca nu cumva stilul moldo-byzantin a trecut peste hotarile tarii, acest stil (10), care se nascu in Moldova in secolul al XIV-lea, si-a urmat desfsurarea aproape fara, de intrerupere, pana in veacul al XVIII-lea. In arhitectura bisericeasca proportiunile acestui stil se arata modeste ; totusi el a dat atat pe pamantul Moldovei cat si pe acel al Bucovinei numeroase roade gustoase, cum sunt de pilda bisericile din Suceava, S-tu Niculae si S-tu Ioan Botezatorul, manastirile Putna, Suceavita, Dragomirna, din Bucovina, episcopia din Roman, Trei Erarhi din Iasi cate altele.
Caracterul obstesc al acestor cladiri si care le deosibeste de celelalte biserici byzantine din rasaritul crestin si chiar din Valachia este ca ele n’au decat o singura nava, ceea ce le da, o armonie eleganta in proportiuni, si o infatisare inalta care le fac sa fie recunoscute la Intaia privire. Din cauza dimensiunilor restranse ale acestor biserici absidele laturalnice sunt mai in totdeauna suprimate cu totul, sau reduse la cea mai simpla expresiune ; pe cand cele doua camarute care in bisericile grecesti, isi au locul intr’o parte si intr’alta a altarului, ele sunt inlocuite prin doua nise scobite In zid, menite a pastra obiectele care servesc slujbei bisericesti si odajdiile preotilor.

Bogdan Serai – http://www.digilibraries.com/

Biserica sau paraclisul din Bogdan -Serai are si ea o singura nava, si are doua nise in dreapta si in stanga altarului. Daca ar apropia cineva, In trasaturile sale generale, planul ei cu acela al S-tului Ioan din Piatra (11), cladit in 1497 de Stefan cel Mare, daca l-ar alipi, cu acela al bisericei din satul Balinesti, intemeiata, de unul din Logofetil Tauti, cu acela al bisericei albe din Baia (Suceava) si cu planurile multor altor biserici din Bucovina, s’ar gasi intre ele multe si mari asemanari. Biserica ruinata din Bogdan-Serai n’a fost catusi de putin studiata pana acum, nici chiar reprodusa prin fotografii. Am facut observatiunile mele de mai sus in fata unor vederi fotografice scoase de mine, si care, sunt niste documente foarte Indestulatoare pentru a stabili in mod evident o inrudire Intre bisericile noastre din Moldova si Bucovina si acea din Bogdan-Serai.
N’am putut, pana acum, sa ma intemeiez decat pe niste presumtiuni care izvorasc din comparatiunea monumentelor intre ele ; pe langa aceste presumtiuni insa, mai gasesc si altele, de ordin intelectual, care vin In ajutorul tezei mele. Intr’adevar daca in Moldova si in Bucovina exista numeroase cladiri care se pot aproape intru tot asemana cu acea din Bogdan-Serai, pe cand aceasta este singura de felul ei aflatoare din Constantinopole, se naste urmatoarea intrebare : ar fi oare admisibil ca Turcii, care arata pentru pietrele vechi un respect atat de mare, in cat le lasa sa se dispice singure din trupul zidariei, cu rizicul de a strivi, In caderea lor, pe trecatori, ar fi oare admisibil ca ei sa fi daramat, distrus toate paraclisurile care aveau un caracter identic cu cel din Bogdan-Serai?

Bogdan Serai – http://www.digilibraries.com/

La Constantinopole, putine cladiri au fost nimicite. Bisericile crestine s-au schimbat in geamii; zidurile cele vechi cu intreita lor incinta, sunt locuite atat de morti cat si de vii, pentru ce oare Turcii, s’ar fi napustit numai si numai pe acele paraclisuri care, dupa cum se stie, erau atat de obisinuite In casele patricianilor byzantinl? Nu este deci mai firesc sa ne gandim ca daca, pe pamantul nostru in Moldova, se gasesc monumente numeroase care intr’atat se aseamana cu cel din Bogdan-Serai, acesta a fost cladit sau de vreun domnitor Moldovean sau de vreun sol al lui ? Traditiunea ne vorbeste despre un oarecare Taut ; cunoastem(12) data preciza a incetarii din viata a doi Logofeti(13) din acest neam ilustru ; unul in 1501, celalt in 1511, acest din urma ar fi adus sultanului Baiazet supunerea Moldovei; dar daca admitem ca aceasta supunerea a avut loc cu un an sau doi mai in urma, oare nu ne este ingaduita ipoteza ca un al 3-lea Taut, Indeplinind aceeasi dregatorie de Logofat a fost solul lul Bogdan-Voda catre sultanul Selim (1512-1520), a carui domnie tocmai concorda cu data mai preciza, a tractatulul primitiv. Aceasta data (1513) este chiar aratata Intr’o lucrare aproape oficiala, a unui diplomat Turcesc, Gabriel Noradanghian Efendi(14), a carui autoritate nu poate fi pusa la indoiala.
Nu-mi apartine mie ca sa ating si chestiunea de drept ; Insa reiese dintr’o notita oficiala adresata lul C. Negri, agentul Principatelor Unite In Constantinopole ca in acele dintai zile ale renasterii noastre, Romania avea oarecare drepturi de invocat, drepturi consfintite de istorie, asupra posesiunii vechiului palat al domnitorilor Moldoveni Bogdan-Serai, al carui loc fusese vandut in parcele, de administratia bunurilor VaKuf. Intre alta nazuinte premergatoare dobandirii acelei autonomii relative, care ne-a condus la neatarnarea intreaga de care ne bucuram astazi noi cercam, drept dezdaunare un alt teren, pe care trebuia sa se ridice un palat, pentru gazduirea Agentiei Principatelor-Unite. Codrescu afirma ca negocieri, in aceasta privinta, erau pe cale de a fi incepute. Intr’un cuvant, ori incotro ne am intoarce, ruinele din Bogdan-Serai ating istoria noastra. Ambitiunea mea ar fi multumita, daca prin aceasta, modesta lucrare as fi deschis calea unor cercetari mai amanuntite, data as fi atras asupra acestui subiect bagarea de seama, a acelor care, in iubirea lor de neam, se incearca a ridica un colt al valului ce apasa Inca pe comorile ascunse ale trecutului nostru. In acest ordin de idei, parerea mea este ca ruinele din Bogdan-Serai, merita de a fi studiate, si, daca este cu putinta, pastrate.

Maria Bengescu”

1) Letopisetul luI Nicolae Costin, Edit. M. Kogalniceanu pag. 35.
2) Dr. Nordtman, Esquisse topographique de Constantinople 1892. Le couvant de Qt. Jean Baptiste ne peat etre mieux place qu’a l’cndroit appele aujourd’hui Bogdan-Serai, entre lea quartiers de Lialat et de Tektom-Serai.
3) Veil Journal de Gerlach.
4) A. Xenopol. Istoria Romanilor (editiuni si corectiuni, p. 297. 1) am admis ca supunerea Moldovei a avut loc In timpul lui Selim intre 1512 1520. Dar In acest caz n’ar fi Logofatul Taut care ar fi putut sa negocieze contractul de vreme ce el a murit In anul 1511 (editiunea franceza).
5) Letopisetul, edit. M. Kogalniceanu. Domnii Tarii Moldovei si viata lor de Gr. Ureche vornic mare In Moldova p. 179.
6) Letopis : M. Kog. p. 182. Tom II.
7) 1. Inscriptiuni mortuare din Biserica din satul culese de episcopul Melchisedee. 2. Ureche p. 184. letopis M. Rog. Tom I.
8) Gabriel Efendi Noradunghian fixeaza acest tractat In anul 1518.
9) N. Iorga. Istoria literaturei Romane In secolul XV111-lea Vol. 11 p. 81.
10) Romstorffer. Lehman and Wentzel, 1896 Wien. Die Moldauische Byzantinische Baukunst.
11) Veal Culegerca de fotografii ale lui Alpar.
12) Mormintele din Biserica din Balinesti, 1-ul Marele Logofat loan Taut, moare in 1504.
13) Grig. Ureche, edit. M. Kogalniceanu, Leopisetile tom. 1. p. 184.
14) Gabriel Effendi Noradunghian, recceuii d’actes internationaux de l’empire ottoman Paris 1897. Mal vezi si Xenopol, citat mai sus, pag. IX care si el pune Inceheierea acestui tractat Intre 1512-1520, deci In timpul domniei lui Selim.

Dali romanului

Intr-o Romanie suprarealista din multe puncte de vedere, doar Salvador Dali imi putea fi sursa de inspiratie pentru a pune un accent grafic pe evenimentele din ultima perioada.
Am pornit avand in fata „Copil geopolitic privind naşterea omului” (1943).

Si mi-a iesit asta: „Omul politic privind iesirea din pepeni a romanului” (2014).

Varianta 1.

Varianta 2.

Comentariile le las pe seama voastra.
O zi cat mai buna va doresc!

Bukowski’s magic

The Bluebird

there’s a bluebird in my heart that
wants to get out
but I’m too tough for him,
I say, stay in there, I’m not going
to let anybody see
you.
there’s a bluebird in my heart that
wants to get out
but I pour whiskey on him and inhale
cigarette smoke
and the whores and the bartenders
and the grocery clerks
never know that
he’s
in there.

there’s a bluebird in my heart that
wants to get out
but I’m too tough for him,
I say,
stay down, do you want to mess
me up?
you want to screw up the
works?
you want to blow my book sales in
Europe?
there’s a bluebird in my heart that
wants to get out
but I’m too clever, I only let him out
at night sometimes
when everybody’s asleep.
I say, I know that you’re there,
so don’t be
sad.
then I put him back,
but he’s singing a little
in there, I haven’t quite let him
die
and we sleep together like
that
with our
secret pact
and it’s nice enough to
make a man
weep, but I don’t
weep, do
you?

Adaptation of the poem by Monika Umba

The Laughing Heart

your life is your life
don’t let it be clubbed into dank submission.
be on the watch.
there are ways out.
there is a light somewhere.
it may not be much light but
it beats the darkness.
be on the watch.
the gods will offer you chances.
know them.
take them.
you can’t beat death but
you can beat death in life, sometimes.
and the more often you learn to do it,
the more light there will be.
your life is your life.
know it while you have it.
you are marvelous
the gods wait to delight
in you.

The Night I Was Going To Die

the night I was going to die
I was sweating on the bed
and I could hear the crickets
and there was a cat fight outside
and I could feel my soul dropping down through the
mattress
and just before it hit the floor I jumped up
I was almost too weak to walk
but I walked around and turned on all the lights
and then I went back to bed
and dropped it down again and
I was up
turning on all the lights
I had a 7-year-old daughter
and I felt sure she wouldn’t want me dead
otherwise it wouldn’t have
mattered
but all that night
nobody phoned
nobody came by with a beer
my girlfriend didn’t phone
all I could hear were the crickets and it was
hot
and I kept working at it
getting up and down
until the first of the sun came through the window
through the bushes
and then I got on the bed
and the soul stayed
inside at last and
I slept.
now people come by
beating on the doors and windows
the phone rings
the phone rings again and again
I get great letters in the mail
hate letters and love letters.
everything is the same again

About Charles Bukowski:
http://bukowski.net/
http://bukowski.net/manuscripts/
http://www.poetryfoundation.org/bio/charles-bukowski
http://www.poets.org/poetsorg/poet/charles-bukowski

Almost Like the Blues

O noua poezie, plina de accente intunecate, spusa pe acorduri muzicale, marca Leonard Cohen: Almost like the Blues. Este una dintre cele noua „poezii-cantate”, cu aceeasi densitate tonala marca Cohen, de pe cel mai recent albumul al artistului, Popular Problems, ce este preconizat sa apara pe data de 23 septembrie.

Fara prea multe cuvinte, va las pe „mana” timbrului vocal trademark Leonard Cohen:

I saw some people starving
There was murder, there was rape
Their villages were burning
They were trying to escape

I couldn’t meet their glances
I was staring at my shoes
It was acid, it was tragic
It was almost like the blues
It was almost like the blues

I have to die a little
between each murderous plot
and when I’m finished thinking
I have to die a lot

There’s torture, and there’s killing
and there’s all my bad reviews
The war, the children missing, lord
It’s almost like the blues
It’s almost like the blues

Though I let my heart get frozen
to keep away the rot
my father says I’m chosen
my mother says I’m not

I listened to their story
of the gypsies and the Jews
It was good, it wasn’t boring
It was almost like the blues
It was almost like the blues

There is no G-d in heaven
There is no hell below
So says the great professor
of all there is to know

But I’ve had the invitation
that a sinner can’t refuse
It’s almost like salvation
It’s almost like the blues
It’s almost like the blues

Mai multe detalii despre album, gasiti aici.

Enjoy the Sauce…

.. Giuseppe Santa Sauce;)
Sauces may be used for savory dishes or desserts. But the sauce can be added in music too. To change the taste. „Time to get ready, forget everything that you know”. The meaningful lyrics and memorable songs make this album to be a proper sauce to make your day tastier.

Enjoy!

Bucharest Jazz Festival 3 – Jazz up your life

„De pe 1 iulie, de la ora 18.00,  la Hanul Gabroveni (Strada Lipscani 84-90), va avea loc deschiderea oficială a unuia dintre cele mai așteptate evenimente de jazz ale anului –Bucharest Jazz Festival. 

Festivalul se deschide cu vernisajul expoziției de afișe poloneze, dedicate uneia dintre cele mai mari colecții private din lume, având ca temă afișul polonez de jazz. Aceasta conţine 72 de postere din perioada 1956-2013, care vor fi prezentate de însuși colecționarul lor, domnul Krzysztof Dydo, un excelent cunoscător al afişului polonez. 

În spațiul expozițional al Hanului Gabroveni, va avea loc de asemenea seria de evenimente conexe, menită să creeze o comunitate și să dezvolte arta dialogului dintre artiști și public. Astfel, în perioada 2-6 iulie, vor avea loc lansări de carte și disc de jazz, proiecții de filme, dezbateri și colocvii pe teme de interes pentru lumea muzicii jazz. 

Jazz on Film este numele sub care se va proiecta o serie de producții ce înfățișează viața și evoluția artistică a unora dintre cele mai marcante personalități ale jazzului: Cecil Taylor, Paul Bley sau Richard Oschanitzky. 

În cadrul lansărilor de carte, de la Hanul Gabroveni, vor fi prezente personalități precum Mircea Tiberian, Horia Nicolaescu, Marius Popp, Doru Ionescu sau Alex Vasiliu, care vor aduce în prim plan cele mai noi titluri din literatura de specialitate. 

Concertele live ale artiștilor invitați pe scena din Piața George Enescu în perioada 2-6 iulie, promit să îi ofere publicului spectacole totale, în care arta improvizației se îmbină armonios cu sunetele atât de expresive ale muzicii jazz.

 

Afis BJF3

Pentru mai multe informații, accesați:

Pagina oficială a festivalului: http://www.bucharestjazzfestival.ro/

Pagina de Facebook a festivalului: http://www.facebook.com/bucharestjazzfestival/

Pagina evenimentului: http://www.facebook.com/events/1443901979191664/

Programul evenimentului: http://www.bucharestjazzfestival.ro/program

 

Accesul la toate evenimentele este gratuit. „

 

Mai pe scurt: Ne vedem in piata, clar! Jazz up your life!

 

#jazz #bucharest #bjf2014